LEGI CU DE-A SILA!

În timpul Regimului comunist şi a dictaturii existente în România pînă la sfîrşitul anului 1989, Parlamentul a fost redus la o singură Cameră, Marea Adunare Naţională. După anul 1964, proiectele de legi ale guvernului erau elaborate de către specialiştii Partidului Comunist Român, cu scopul de a asigura cadrul legal pentru dezvoltarea economico-socială a României şi creşterea nivelului de trai al populaţiei. Marea Adunare Naţională era convocată în cîteva sesiuni pe an, cu o durată de 1-2 zile fiecare, iar deputaţii aveau drept de vot şi îşi exercitau acest vot pentru binele Poporului Român şi al României. De regulă, legile erau votate cu peste 95% şi multe dintre ele cu unanimitatea deputaţilor. Toate legile adoptate de Marea Adunare Naţională erau aplicate de către guvernul aflat în slujba poporului şi care era controlat de către Partidul Comunist Român. În perioada comunistă, în Parlament toţi deputaţii erau ai Puterii, iar în Opoziţie se aflau problemele ce trebuiau rezolvate. Comuniştii români, în perioada 1964-1989, au ţinut seama de ceea ce a scris genialul Mihai Eminescu: „Temeiul unui stat e munca şi nu legile”; „Fără muncă şi fără capitalizarea ei, adică fără economie, nu există libertate”; ”Legile unui popor, drepturile sale, nu pot purcede decît din el însuşi; condiţiunea de viaţă a unei legi, garanţia stabilităţii sale e ca ea să fie un rezultat, o expresiune fidelă a trebuinţelor acestui popor“ (în „Federaţiunea”, din 22 aprilie 1870). La sfârşitul anului 1989, România era o ţară multilateral dezvoltată, în care toţi cetăţengii aveau asigurate locuri de muncă, bogăţiile naturale aparţineau Poporului Român şi erau exploatate în Interes Naţional, întreaga suprafaţă agricolă era cultivată şi ţara nu avea datorii externe.
După programata lovitură de stat din decembrie 1989, organizată şi finanţată din exterior, situaţia din România s-a schimbat radical. Istoria se repetă! Stăpînii străini ai României au rămas aceiaşi, s-au schimbat doar generaţiile. Excepţie a făcut Silviu Brucan şi alţii din etnia lui, vinovaţi de aducerea şi instaurarea comunismului în România, în perioada 1945-1989, şi apoi de Holocaustul împotriva Poporului Român, în perioada 1990-2011, care riscă să fie prelungită dacă Naţiunea Română nu se uneşte şi nu reacţionează corespunzător şi cu fermitate. La fel ca în anul 1945, la începutul anului 1990 Poporul Român nu a decis prin Referendum Naţional asupra viitorului său! Ca urmare, în numai 21 de ani, alogenii care au fost ajutaţi să deţină Puterea au reuşit următoarele „performanţe”: să submineze economia naţională; să desfăşoare un Holocaust împotriva Poporului Român, urmaşul Poporului Primordial din Dacia Mare; să lichideze peste 5 milioane locuri de muncă şi să alunge din ţară aproape 5 milioane de români în căutarea de locuri de muncă pe toate continentele; să jefuiască peste 700 miliarde euro în urma privatizărilor; să dea la străini bogăţiile naturale ale Poporului Român, de peste 1.000 miliarde euro; să acumuleze o datorie externă de peste 150 miliarde euro, revenind peste 8.000 euro pe cap de locuitor; să transforme România dintr-o ţară multilateral dezvoltată într-o colonie; să pregătească condiţiile pentru îndeplinirea proiectului „Israel în România”, inclusiv prin acordarea cetăţeniei române la peste 1 milion de evrei de pe glob, care au dobîndit şi numeroase proprietăţi pe teritoriul României Mari. Pentru îndeplinirea obiectivelor împotriva Poporului Român, exterminatorii străini, împreună cu asasinii economici şi asasinii politici autohtoni, s-au folosit de Parlament, de preşedinţii şi Guvernele României, precum şi de partidele politice pe care le controlează şi pe care le dirijează cînd la Putere, cînd în Opoziţie. Toţi aceştia au fost folosiţi împotriva Poporului Român şi a României, pentru Holocaustul împotriva românilor! Dovezile convingătoare ale acţiunilor antiromâneşti sînt rezultatele înregistrate de Regimurile Iliescu-Constantinescu şi Băsescu, toţi trei fiind alogeni. Ei şi ai lor au învăţat din Talmud că numeroşii creştini sînt animale fără drepturi. Această mentalitate a lor a fost materializată în România ultimilor 21 de ani, în toate domeniile.

Se ştie că, Parlamentul României, conform Constituţiei, este „organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării. Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat.” De la acest rol al Parlamentului, înscris la art. 61 din Constituţia României, există o excepţie, înscrisă la art. 114, alin. 1, respectiv „Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege”. Această excepţie a devenit regulă în Regimul Băsescu-Boc. Întîi a fost creată artificial şi împotriva voinţei alegătorilor o majoritate parlamentară toxică prin cumpărarea în viu a multor senatori şi deputaţi. Aceştia, ulterior, au înfiinţat un partid politic care a devenit parlamentar. Majoritatea parlamentară nu a fost dată de electorat prin vot, ci s-a fomat prin înţelegeri de culise tutelate de preşedintele Traian Băsescu. Acesta a supravegheat negocierile, aranjamentele şi împărţirea ciolanului Puterii între reprezentanţii P.D.L. şi P.S.D. în anul 2009 şi între cei ai P.D.L., U.D.M.R., U.N.P.R. şi deputaţii minorităţilor etnice în anul 2010 şi începutul anului 2011. După fiecare majoritate parlamentară constituită s-au semnat protocoale şi programe publice şi secrete. Cele publice se semnau pentru a nu fi respectate, iar cele secrete pentru a fi îndeplinite. Toate aceste documente nu au nici o legătură cu doctrinele şi statutele partidelor politice. Ciolanul Puterii nu are culoare politică, iar banii jefuiţi de la contribuabili nu au miros. Acum, majoritatea parlamentară este formată din reprezentanţii P.D.L., la care se adaugă senatorii şi deputaţii achiziţionaţi „în viu“ de la P.S.D. şi P.N.L., precum şi aleşii minorităţilor etnice. S-a ajuns în România ca reprezentanţii minorităţilor etnice să decidă formarea sau căderea guvernului şi majoritatea parlamentară care acţionează împotriva Poporului Român. În democraţia originală dîmboviţeană, minorităţile hotărăsc soarta legilor împotriva majorităţii
populaţiei româneşti, iar reprezentanţii unei organizaţii neguvernamentale ungureşti (U.D.M.R.) au dovedit că se pricep la şantaj. Această majoritate parlamentară, coordonată de la Palatele Cotroceni şi Victoria, este condusă de stăpînii străini ai României şi acţionează contra Poporului Român prin sprijinirea Holocaustului împotriva românilor. Dictatura Regimului Băsescu-Boc împotriva Poporului Român şi a Limbii Române se desfăşoară după următorul scenariu:

1) Proiectele de legi sînt impuse şi vizate de komisarii Fondului Monetar Internaţional şi Băncii Mondiale.
2) Guvernul Boc îşi angajează răspunderea în Parlament pe fiecare proiect de lege.
3) În Parlament nici un senator sau deputat al Puterii nu are voie să voteze proiectul de lege.
4) Partidele din Opoziţie introduc o Moţiune de Cenzură pe care parlamentarii P.S.D., P.N.L. şi P.C. o votează, dar ei împreună nu întrunesc 236 de voturi pentru căderea guvernului.
5) Proiectul de lege trece prin Parlament fără nici un vot pentru şi fără nici un vot împotrivă. Parlamentul e ca o gară, prin care trec legile aduse de la guvern.
6) Preşedintele Băsescu promulgă legea pentru care nu a votat nimeni în Parlament.
7) Guvernul aplică împotriva Poporului Român legea dictată de stăpînii străini ai României.
8) Nici un partid politic parlamentar nu are voie să analizeze, inclusiv prin moţiuni simple, care sînt efectele legilor adoptate prin angajarea răspunderii în Parlament. Prin această procedură, chiriaşii de la Palatele Cotroceni şi Victoria, împreună cu cei din Parlament, au permis: jefuirea bogăţiilor naturale; privatizările; lichidarea locurilor de muncă; genocidul; închiderea a 3.000 de şcoli şi a 200 de spitale; alungarea bunăstării, liniştii, speranţelor şi bucuriilor din viaţa românilor. În fapt, prin angajarea răspunderii guvernului în Parlament se ajunge ca Executivul să legifereze cum îi cere F.M.I. împotriva Poporului Român! Guvernul îşi creează cadrul legal pentru a putea continua Holocaustul împotriva românilor, sub directa coordonare a asasinilor economici şi a asasinilor politici străini.

În Regimul Băsescu –Boc au fost adoptate prin angajarea răspunderii următoarele 10 legi:

1) Codul Civil ( în 22 iunie 2009).
2) Codul Penal (în 22 iunie 2009).
3) Pachetul de legi privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional (în 15 septembrie 2009).
4) Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (în 15 septembrie 2009).
5) Legea Educaţiei Naţionale (în 15 septembrie 2009).
6) Proiectul de lege privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar (în 7 iunie 2010).
7) Proiectul de lege privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor (în 7 iunie 2010).
8) Legea Educaţiei Naţionale (în 28 octombrie 2010).
9) Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (în 14 decembrie 2010).
10) Proiectul de lege privind aplicarea Legii salarizării unitare în anul 2011.

Se observă că două dintre aceste legi au fost aruncate la coş şi după un an s-au adoptat altele cu acelaşi titlu, dar cu modificările dictate de komisarii F.M.I. Niciodată premierul Boc nu a înştiinţat Parlamentul şi Poporul Român despre cine l-a obligat să-şi angajeze răspunderea împotriva salariaţilor, pensionarilor, şomerilor, mamelor şi copiilor, elevilor şi studenţilor. Premierul Boc nu spune cine şi de ce i-a ordonat să angajeze răspunderea guvernului şi să evite dezbaterile şi votul din Parlament. Nu se ştie dacă îi este teamă sau ruşine de stăpînii săi. Primul-ministru Boc declară şi repetă că prin această procedură şi prin legile adoptate, guvernul vrea binele cetăţenilor, dar beneficiarul lor – Poporul Român – protestează şi a înţeles Holocaustul la care este supus, inclusiv prin angajarea răspunderii. Dar pe cine reprezintă Guvernele Boc I-V dacă populaţia este nemulţumită şi tot mai săracă, iar România a fost îndreptată într-o direcţie greşită? Este evident că toate cele 11 legi nedezbătute şi nevotate în Parlament nu sînt cerute şi nu sînt acceptate de populaţie.

Regimul Băsescu-Boc şi-a angajat răspunderea în Parlament, în 8 Martie 2011, pe noul Cod al Muncii, iar pe 16 martie a.c. a fost dezbătută Moţiunea de Cenzură a Opoziţiei. Toţi beneficiarii noului Cod al sclaviei moderne sînt nemulţumiţi. Regimul Băsescu-Boc este insensibil la protestele salariaţilor, şomerilor, sindicatelor şi patronatelor. Va trece şi această lege prin Parlament fără să o voteze cineva. În Regimul Băsescu-Boc s-a ajuns la o situaţie absurdă, unică în Europa şi în lume, respectiv prin Parlament au trecut 11 legi care nu au fost dezbătute şi care nu au înregistrat nici un vot „pentru“, dar nici un vot „împotrivă“. Aceste legi nu au fost votate în Parlamnet! Unica autoritate legiuitoare, Parlamnetul, a luat act de acele legi. Aceasta se numeşte democraţie sau dictatură? Ea este mult mai periculoasă decît cea din timpul „comunismului“! Este o dictatură capitalistă! Parlamentarii Puterii (cei ai P.D.L., U.D.M.R., U.N.P.R. şi deputaţii minorităţilor entice) nu au voie să participe la vot, fiind băgaţi în ţarcuri, iar parlamentarii Opoziţiei nu pot să participle la dezbateri şi la vot pe această lege, deoarece le interzice procedura la care a recurs Regimul Băsescu-Boc.

În baza protocolului secret, P.D.L. şi U.D.M.R. urmează să angajeze răspunderea Guvernului României pe proiectul de lege privind Statul minorităţilor naţionale, unicat în Europa. Acest act normativ finalizează acţiunile Ungariei şi ale U.D.M.R. vizînd dezmembrarea teritorială a României şi autonomia Ardealului! Manifestările antiromâneşti din 15 martie 2011, declaraţiile liderilor U.D.M.R. şi ale vicepremierului Ungariei făcute în mai multe municipii din Ardeal, pe tema autonomiei teritoriale, precum şi batjocorirea memoriei Eroului Naţional Avram Iancu, în centrul Municipiului Miercurea-Ciuc, i-au indignat şi trezit la realitate pe românii din ţară şi din străinătate. Excepţie fac, în continuare, trădătorii de Neam şi Ţară, precum şi cozile de topor româneşti şi cele alogene. Preşedintele Băsescu şi premierul Boc, precum şi procurorul general Laura Codruţa Kövesi nu au avut nici o reacţie faţă de manifestările antiromâneşti, care încalcă Legea Siguranţei Naţionale şi sfidează Constituţia României şi Poporul Român, care îi găzduieşte pe etnicii unguri, urmaşi ai hoardelor barbare de acum 1.100 de ani. Reamintesc că împotriva Preşedintelui P.R.M., europarlamentarul dr. Corneliu Vadim Tudor, Parchetul s-a autosesizat în 24 de ore şi îl cercetează penal pentru că a îndrăznit şi a reacţionat la jefuirea unui imobil al Statului Român. Împotriva celor care acţionează pentru autonomia teritorială a Ardealului, sfînt pămînt românesc, precum şi pentru anexarea acestuia la Ungaria nu zic nimic şi nici nu fac nimic concret cei care se află acum la conducerea României. Ei încalcă jurămîntul depus pe Constituţie şi pe Biblie, inclusiv, acum, în Postul Paştilor.

La procedura de angajare a răspunderii guvernului în faţa Parlamentului există un leac, respectiv imediat după ce o lege a fost promulgată de preşedintele României să fie înregistrată propunerea legislativă de modificare şi completare a acesteia. Procedîndu-se astfel se ajunge, în mod obligatoriu, la dezbateri parlamentare şi la vot în Comisiile de specialitate şi în plenul Senatului şi Camerei Deputaţilor. Aceasta este partea teoretică. Practic nu s-a întîmplat acest lucru. De ce? Pentru că liderii partidelor politice parlamentare sînt înţeleşi între ei, iar stăpînii lor externi sînt aceiaşi! În plus, de regulă, parlamentarii aleşi uninominal de calculator nu se întîlnesc cu alegătorii, nu vor să le afle părerile, durerile şi suferinţele. Marea majoritate a parlamentarilor absentează de la activităţile din Parlament, iar la sfîrşit de săptămînă nu sînt de găsit la birourile parlamentare, ascunzîndu-se în vilele lor luxoase din ţară sau din străinătate. Parlamentarii din Opoziţie nu acţionează pentru a scoate populaţia în stradă, la manifestaţii publice de protest şi nici nu participă la ele, chipurile ca să nu le politizeze, de parcă sărăcia, foamea, disperarea cetăţenilor şi lipsa locurilor de muncă au culori politice. O mică parte dintre parlamentari sînt actori profesionişti, iar marea lor majoritate sînt actori amatori, în fond nişte păpuşi mînuite de liderii de partide politice şi de grupuri parlamentare, care la rîndul lor ascultă de păpuşarii străini, din afara României. O mînă de parlamentari, de regulă aceiaşi, apar la dezbateri televizate, le răpesc timpul şi din viaţa milioanelor de români, iar în final rămîne cum au decis Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială. Locuitorii României trebuie să ştie şi să reţină că aleşii în Parlament sînt, practic, inamovibili, adică nu răspund şi nu pot fi traşi la răspundere pentru activitatea lor şi pentru votul dat! Ei decid, dar nu răspund pentru faptele lor şi nici pentru consecinţele acestora! Unii dintre senatori şi deputaţi, insultînd inteligenţa românilor, susţin că ei răspund politic. Care este răspunderea politică a senatorilor şi deputaţilor ajunşi la 2, 3, 4 şi 5 mandate în Parlament, care au fost şi membri în diferite guverne, s-au aflat la Putere ori în Opoziţie, prin alternanţă? Răspunsul este clar: nici una! Beneficiind de această inamovibilitate şi imunitate de parlamentar, senatorii şi deputaţii participă senini şi iresponsabili la adoptarea a numeroase legi cu de-a sila, acte normative gîndite cu scopul de a susţine Holocaustul împotriva românilor.

Cu ocazia revizuirii Constituţiei trebuie abrogată prevederea referitoare la angajarea răspunderii guvernului în faţa Parlamentului pe un proiect de lege. Dar care partid să propună această abrogare? Se ştie că Guvernele Năstase, Tăriceanu şi Boc au recurs la această excepţie din Constituţie, respectiv cu sprijinul P.D.S.R. (P.S.D.), P.D. (P.D.L.), P.N.L., P.U.R (P.C.) şi U.D.M.R. Cu toţii au dat legi cu de-a sila, din cauza cărora Poporul Român şi România au ajuns în situaţia actuală, de neimaginat la sfîrşitul anului 1989.

Dr. GHEORGHE FUNAR,
Secretar General al P.R.M.,
Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj
   
http://www.ziarultricolorul.ro/index.php/editorial