DICTATURA SE INSTALEAZĂ CU PAŞI MĂRUNŢI, DAR SIGURI

După experienţele sumbre produse în istoria recentă de nazism şi stalinism, sistemele de tip dictatorial şi-au schimbat înfăţişarea şi metodele. În ţări aşa-zis civilizate, autodeclarate democratice, nu se mai poate acţiona prin arestări în miez de noapte, muncă silnică în lagăre şi Canal sau exterminare în masă. Biciul, bîta sau mitraliera au fost înlocuite de mijloace mult mai perfide, majoritatea de natură economică, aşa cum ar fi şomajul, nesiguranţa zilei de mîine, îndatorarea pe termen lung şi altele. La care se adaugă nenumărate iluzii, hrănite de mass-media, cum sînt alegerile libere, democraţia, separaţia puterilor în stat, presa liberă, libertatea de asociere, libertatea de exprimare, dreptul la grevă etc.

Ceea ce rămîne, însă, specific tuturor formelor de dictatură, exprimat succint în dictonul „Divide et impera”, este modul de a acţiona, de cele mai multe ori reuşit, pentru învrăjbirea claselor şi categoriilor socio-profesionale unele împotriva altora, îngrădirea treptată a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti şi a dreptului de a pretinde conducătorilor aleşi crearea condiiilor pentru asigurarea unui nivel de trai decent pentru toţi membrii societăţii. Mai gravă este situaţia în care diverse forme de dictatură se instituie nu în urma unui război devastator, nu în urma unui cataclism socio-economic, nu în urma unei crize mondiale, ci pur, şi simplu, în urma fraudei electorale. La care participă activ nu numai artizanii care acţionează din umbră, ci şi milioane de complici tăcuţi şi lipsiţi de elementara reacţie civică. În România, bunăoară, din 1996 încoace, fraudarea alegerilor a devenit regulă şi nu excepţie. Înţelegem lumea în care trăim, în care forţe oculte, deghizate în grupări de interese şi presiune transnaţionale, mai presus de voinţa majorităţii popoarelor, îşi fac jocurile în funcţie de propria lor agendă. Ceea ce pare imposibil de înţeles este modul în care românii au acceptat cu atîta uşurinţă ca, după 1989, soarta să le fie dictată şi dirijată din afara graniţelor, privind, ca aflaţi în transă, manipularea masivă a voinţei electoratului şi fraudarea de proporţii a voturilor exprimate în alegeri. O incredibilă lehamite a fost indusă în conştiinţa colectivă, altfel nu se explică faptul că un guvern creditat cu procentul infim de 9% încredere a populaţiei conduce nestingherit şi după bunul plac destinele celorlalţi 91% declaraţi „scîrbiţi”, „neîncrezători în politicieni” sau „convinşi că ţara merge într-o direcţie greşită”. Conchidem, fără ocolişuri, parafrazîndu-l pe cunoscutul pastor german Martin Niemoeller: în România, mai întîi au tăiat salariile bugetarilor şi nu am luat atitudine pentru că nu eram bugetari. Apoi au impozitat pensiile şi nu am luat atitudine pentru că nu eram pensionari. Apoi au restrîns drepturile studenţilor şi nu am luat atitudine pentru că nu eram studenţi. Apoi au redus îndemnizaţia pentru mame şi concediul de creştere a copiilor şi nu am luat atitudine pentru că nu aveam copii mici. Apoi au provocat falimentul a 268.000 de întreprinderi private mici şi mijlocii şi nu am luat atitudine pentru că unii dintre noi nu aveau firmă. Apoi au evacuat abuziv un partid din sediul său şi nu am luat atitudine pentru că nu votam cu acel partid. Apoi au închis un ziar şi nu am luat atitudine pentru că oricum nu îl citeam. Apoi au interzis o emisiune de Televiziune şi nu am luat atitudine pentru că oricum nu o urmăream. Apoi au desfiinţat spitale şi şcoli şi nu am luat atitudine pentru că nu eram bolnavi şi nici cu învăţătura unii nu s-au omorît la vremea lor. Apoi au aservit politic Justiţia şi nu am luat atitudine pentru că nu aveam nici un proces pe rol. Apoi au mărit vîrsta de pensionare pentru femei şi bărbaţi şi nu am luat atitudine pentru că eram încă destul de tineri. Apoi au început să asculte telefoanele, să citească e-mailurile şi nu am luat atitudine pentru că ne consideram cetăţeni cinstiţi, fără nimic de ascuns. Apoi au schimbat Constituţia şi legile care ne priveau în mod direct. Ne-au furat orice speranţă de bunăstare pentru noi şi familiile noastre. Au distrus milioane de locuri de muncă, industria, agricultura, comerţul, transporturile şi turismul ţării în care ne-am născut şi am crescut. Au înstrăinat importante resurse naturale, vitale pentru existenţa naţiunii. Au pus în pericol securitatea alimentară şi energetică a poporului. În final, au atentat la Siguranţa Naţională a ţării. Toate acestea pentru că, de fapt, am lăsat să ne fie furat, pe termen nedefinit, votul. Atunci, unii au vrut să ia atitudine, dar nu mai aveau unde, cum şi alături de cine să protesteze cu vreun folos. Era, deja, prea tîrziu.

Iată ce spunea Martin Niemoeller, aproape cu 6 decenii în urmă: „În Germania, au venit mai întîi să-i ridice pe comunişti şi nu am luat atitudine, pentru că nu eram comunist. Apoi au venit după evrei şi nu am luat atitudine, pentru că nu eram evreu. Apoi au venit după membrii de sindicat şi nu am luat atitudine, pentru că nu eram membru în nici un sindicat. Apoi au venit după catolici şi nu am luat atitudine, pentru că eram protestant. Apoi au venit după mine, dar, în acel moment, nu mai rămăsese nimeni care să ia atitudine pentru mine”.

RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare

http://www.ziarultricolorul.ro/index.php/component/content/article/120-dictatura-se-instaleaz-cu-pai-mruni-dar-siguri