Nu există nici un dubiu că, din nefericire, tabloidele au
vînzările cele mai mari şi, în consecinţă, şi emisiunile de televiziune,
dependente de publicitatea fără de care n-ar exista, s-au văzut „obligate“
să-şi asigure aşa-zisul rating vînzînd publicului scandaluri, mahala, violenţă
şi sex. Mai ales sex şi părţile intime ale vedetelor de mucava (de altfel,
nişte prostituate în goană după clienţi), fotografiate şi filmate din toate
unghiurile posibile şi imposibile. După acest model, politicienii noştri se
expun, de multă vreme, dacă nu în pielea goală, cel puţin în ipostaze ridicole
sau „nonconformiste“, menite să stîrnească, pe drept sau pe nedrept, comentarii
pro şi contra, în ideea că şi publicitatea negativă tot publicitate este, iar
sistemul de vot uninominal încurajează goana după notorietate cu orice preţ.
Parcă şi fata cea mică a preşedintelui spunea ceva de genul că notorietatea
este esenţială pentru cine vrea să intre în politică.
Şi
uite cum ne-am pricopsit cu politicieni care, uitînd de costum, cravată sau
mult-hulitul papion din anii ’90, s-au trezit dînd cu mopul, la coasă, la
lopată, cîntînd de mama focului pe la chermeze de partid, călărind, în slip,
urcîndu-se pe ski-jet-uri nervoase sau ţopăind ca Michael Jackson, frizînd
penibilul. În lipsă de subiecte, mass-media atîta aşteapta, comentînd
prestaţiile dumnealor, făcîndu-le, din cîte s-a văzut, imense servicii, pentru
că românul milos, dar şi cu simţul umorului, ia, de multe ori, partea victimei
sau a celui care se dă mai „popular“, mai „de-al nostru“, fără să pară deranjat
că preşedintele ţării consumă alcool şi se urcă la volan sau altoieşte vreun
copil „obraznic“ cu dosul palmei. În fond, cîţi români nu se comportă la fel? Ar
merita făcut un sondaj de opinie, nemăsluit, şi atunci, cu siguranţă, am avea
motive de îngrijorare, dar ne-am şi explica o serie întreagă de lucruri. A
apărut o adevărată avalanşă de comentarii pe marginea filmuleţului cu Emil Boc
la vestiar: ba că îl victimizează în mod voit, ba că zilele lui în fruntea PDL
îi sînt numărate, ba că e o conspiraţie a inamicilor politici, ba că, iată, e
un mascul feroce care trage de fiare, ba că în felul acesta devine mai simpatic
românilor, care văd că şi oamenii politici au, vorba-aceea, pe unde să-şi facă
nevoile, ca şi ei. Dar, nici nu dorim să dăm apă la moară celor care justifică
popularizarea filmuleţului respectiv sub scuza, deloc credibilă, că s-a dorit
să se arate că dacă protecţia premierului poate fi compromisă oricînd şi de
oricine, atunci acest lucru se poate întîmpla oricui. Taman în ţara în care rufele nu se spală în public, ci se expun
direct, murdare şi folosite! Ipocrizie dusă la maximum. Ceea ce ne nelinişteşte
este cu totul altceva. Cine a realizat filmul? Cum a avut acces în apropierea
premierului într-un moment intim? Cine l-a propus spre difuzare şi, surpriză,
cum se face că unul dintre tabloidele cele mai indigeste a „refuzat“
popularizarea lui, într-un acces brusc de „deontologie“? Şi, mai ales, cui
foloseşte toată această ispravă? Noi credem că astfel de imagini, cu
politicieni, femei şi bărbaţi, mult mai şocante, demne de genul XXX, există
deja, în multe exemplare şi în multe seifuri, în scopuri de şantaj. Micul
scandal al micului Boc este un mesaj trimis de fapt celorlalţi, se ştiu ei
(ştim şi noi) care! Aşa că să ne pregătim sufleteşte, pentru că urmează să
vedem multe astfel de „filmuleţe“. Doar sîntem în plină campanie electorală,
chiar dacă nu a început oficial. Iar lupta va fi pe viaţă şi pe moarte. În
România, mai sînt încă multe de furat...
RUXANDRA
LUNGU,
Preşedinta
Organizaţiei de Femei România Mare
Ziarul TRICOLORUL, nr 2397 / 22.02.2012
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu