Cartea Neagră a UDMR - Acţiunile antiromâneşti, 1991

Ianuarie. Tökes Laszlo,  Szöcz Geza, Domokos Geza, membri marcanţi ai UDMR, au dat declaraţii în presă despre constituirea unei „Ungarii de Est“ pe lîngă o „Ungarie de Vest“ şi despre necesitatea ca noua Constituţie a României să declare Statul Român  „stat multinaţional“. 15 ianuarie - Se prezintă în Parlamentul României raportul Comisiei de anchetă instituită în vederea cercetării evenimentelor petrecute în municipiul Tg. Mureş în zilele de 19-20 martie 1990, de către profesorul Ion Mînzatu, preşedintele comisiei.Raportul a avut ca obiect analiza cauzelor, stabilirea soluţiilor în vederea restabilirii ordinii şi liniştii publice, identificarea persoanelor care s-au făcut vinovate de acest tragic eveniment. 18 ianuarie - Susţinerea în Parlamentul României a pseudo-Raportului Harghita-Covasna al lui N. S. Dumitru, care mistifică adevărul şi cuprinde doar punctul de vedere al UDMR-ului privind evenimentele din 19-20 martie 1990 de la Tg. Mureş. 19 ianuarie - Şeful Poliţiei Judeţene Mureş, col. Gheorghe Gambra, anunţă arestarea lui Pal Cseresnyes, de 49 de ani, agresorul lui Mihăilă Cofariu, rănit grav la 20 martie 1990 în faţa Hotelului Grand din Tg. Mureş. Februarie. 6 februarie - Senatorul Karoly Kiraly adresează o scrisoare deschisă lui Petre Roman, prim-ministru al României, prin care îi cere drepturi pentru minorităţi. 13 februarie - UDMR coordonează acţiunea propriei Uniuni, dar şi a altor minorităţi prezente în Adunarea Constituantă împotriva acelor articole din proiect care declarau România stat naţional unitar. Geza Domokos, preşedinte UDMR, s-a pronunţat deschis împotriva Statului Naţional Român, susţinînd că în Europa nu mai există state care să se declare naţionale. Deputatul UDMR György Tokay a atacat şi el ideea de „stat naţional“ din proiectul de Constituţie a României, susţinînd că se urmăreşte deznaţionalizarea minorităţilor. 27 februarie - Deputatul UDMR Zoltan Hosszu a cerut ca noua Constituţie a României să recunoască limbile minorităţilor ca limbi cu aceleaşi drepturi ca şi limba română. Martie. 12 martie - Deputatul UDMR Gabor Kozsokar a afirmat în Parlamentul României că nu era cazul să se ceară „drepturi speciale“ pentru minorităţi, pentru ca după aceea UDMR să ceară, incorect, „drepturi colective“ pentru minorităţi, în locul celor „individuale“ admise în practica europeană. Tentativa UDMR a eşuat, după dezbateri tensionate în Adunarea Constituantă, căzînd la vot. 13 martie - Deputaţii Attila Varga şi Lajos Démény au cerut, în numele UDMR, ca textul proiectului Constituţiei României, care cerea interzicerea „îndemnului la exclusivism şi la separatism naţional, etnic, lingvistic“ să fie eliminat. 14 martie - O subcomisie parlamentară a sosit la Tg. Mureş pentru audierea persoanelor obligate să părăsească judeţele Harghita şi Covasna datorită acţiunilor de epurare etnică a UDMR-ului. 15 martie - Stare tensionată la Tg. Mureş. Pentru a pune capăt oricărei provocări a UDMR-ului, prilejuită de aniversarea zilei naţionale a Ungariei, Prefectura judeţului Mureş interzice orice manifestare stradală sau în locuri publice în perioada 15-22 martie. Aprilie. 20 aprilie - Preotul Ioan Tobă şi o parte din enoriaşii ortodocşi sînt alungaţi din Cristuru Secuiesc, judeţul Harghita. Pentru a-i determina pe aceştia să plece, iredentiştii locali au dus un adevărat război psihologic. În urma acestei epurări etnice, în oraşul Cristuru Secuiesc au mai rămas 26 de familii mixte. 30 aprilie - La Eger, în Ungaria, are loc Simpozionul Internaţional al maghiarimii, cu tema „Trecutul şi viitorul Transilvaniei“, la care au participat reprezentanţii UDMR. Acesta a constituit o încercare de internaţionalizare a problemei Transilvaniei, parte integrantă şi indisolubilă a României. Mai. 3 mai - Un grup de 5 tineri maghiari de 18-25 de ani, lucrători ai Teatrului maghiar din Timişoara, ajunşi la Tg. Mureş după un spectacol organizat la Odorheiul Secuiesc, dau jos Tricolorul de pe statuia ecvestră a lui Avram Iancu din centrul Municipiului Tg. Mureş. La TVR sînt transmise cîteva fragmente din „Reuniunea de la Eger“ dedicată trecutului şi viitorului Ardealului, preluate de la televiziunea maghiară, în care pastorul reformat Laszlo Tökes, preşedintele de onoare al UDMR, afirma: „Ardealul este în pericol de moarte. Este vorba de iminenţa pierderii definitive a Ardealului. (...) Toţi ungurii ardeleni să rămînă pe loc, cei plecaţi să se întoarcă, altfel lupta pentru Ardeal îşi pierde rostul. (…) Avem drepturi istorice sacre asupra Ardealului“. 15 mai - La Braşov s-a reînfiinţat EMKE - Societatea pentru Cultură din Transilvania. Iniţial, societatea fusese înfiinţată la Cluj, în 1855, şi avusese un efect negativ major asupra românilor din Transilvania. 20 mai - Preşedintele Iliescu face o vizită la Tg. Mureş. 24-26 mai - Cu riscul de a escalada tensiunile existente, la Tg. Mureş se organizează congresul UDMR-ului. Iunie. 6 iunie - Conducerea UDMR a aprobat, la Cluj-Napoca, 3 documente: 1) Hotărîrile Consiliului unional al delegaţilor; 2) Propunere în problema minorităţilor din România; 3) Apel către Conferinţa OSCE privind minorităţile. În Hotărîrile Consiliului se exprima convingerea că pactele Marilor Puteri nu pot să mai aibă un rol în actualitate (vizîndu-se Tratatul de la Trianon). În Apelul către Conferinţa OSCE se contestă dreptul Guvernului României de a-i reprezenta în raporturile externe pe toţi cetăţenii ţării, maghiarii din România dorind a fi reprezentaţi, conform documentului invocat, doar de UDMR. 12 iunie - „La Tg. Mureş viaţa mea este în pericol“, a declarat scriitorul Gyozö Hajdu, fondatorul Asociaţiei Együtt - Împreună, consacrată frăţietăţii româno-maghiare, ameninţat în repetate rînduri de UDMR. Septembrie. 11 septembrie - UDMR se opune ferm textului din proiectul de Constituţie a României, care afirma că: „Pe teritoriul Statului Român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine“, dar textul este votat de majoritatea parlamentară. Ziarele din Ungaria anunţă constituirea la Budapesta a unui guvern al Transilvaniei în emigraţie. Şeful acestui grup era un vorbitor de limbă română, Dan Zaharia, fost puşcăriaş de drept comun. Octombrie. 9 octombrie - Deputatul UDMR György Tokay a afirmat că UDMR nu se gîndeşte să atenteze la „integritatea şi unitatea României“, afirmaţie pe care a contrazis-o, vorbind ulterior, de pe poziţii opuse. Deputatul UDMR Zoltan Hosszu se opune articolului 41 din proiectul Legii privind regimul investiţiilor străine, care stabilea că apatrizii şi cetăţenii străini n-au drept de proprietate asupra terenurilor în România. UDMR solicită în Parlament ocuparea a 3 posturi de miniştri plini: la Învăţămînt, Cultură şi Justiţie. 11 octombrie - Apare în cotidianul de limbă maghiară „Rományai Magyar Szó“ comunicatul grupului politic din secuime, condus de vicepreşedintele UDMR, Adam Katona. Din grup mai fac parte Geza Szöcs, Gábor Kolumbán, Laszlo Tökés, Doina Cornea. 15 octombrie - Uniunea Vatra Românească protestează împotriva cererii grupului politic al UDMR, exprimată de Adam Katona, de transformare a judeţelor Harghita şi Covasna într-o enclavă denumită „Ţara Secuilor“. 17 octombrie - Se prezintă în Parlament Raportul Harghita-Covasna (preşedinte de comisie Mihai Teodorescu), în care sînt evidenţiate acţiunile de purificare etnică iniţiate de UDMR în aceste judeţe, ca şi sensul antinaţional şi separatist al manifestaţiilor maghiare din decembrie 1989, încheiate cu devastări ale sediilor de Miliţie şi Securitate şi cu uciderea unor ofiţeri ai Statului Român în exerciţiul funcţiunii. În numele UDMR, deputatul György Tokay şi alţi deputaţi ai acestei formaţiuni au făcut apel, rînd pe rînd, la Consiliul consultativ pentru problemele minorităţilor, la Guvern, la Preşedinţia României, la preşedintele Camerei Deputaţilor, în scopul amînării cu o săptămînă a dezbaterii Raportului sau a interzicerii transmisiei la TV a şedinţei parlamentare privind Raportul Harghita-Covasna, dar au fost refuzaţi. În replică, parlamentarii UDMR au  părăsit sala dezbaterilor. 19 octombrie - Mai mulţi membri UDMR în frunte cu Adam Katona, „grupul politic al UDMR din Ţinutul Secuiesc“, au lansat ideea proclamării unei „ţări a secuilor“, la Lutiţa (localitate din care au pornit represiunile antiromâneşti ale revoluţiei maghiare), stîrnind rumoare în opinia publică românească. 20 octombrie - Echipa de raportori ai UDMR-ului din Parlamentul României, prin Zsolt Szilagyi, afirmă la Consiliul Europei că „minoritatea maghiară nu are drepturi în România“. 21 octombrie  - Comisia Harghita-Covasna a fost solicitată pentru o întîlnire cu un reprezentant al ONU pentru Drepturile Omului prezent la Bucureşti. O impozantă delegaţie a Consiliului Europei, care avea între cei 7 membri ai săi şi pe Lászlo Kovacs, s-a deplasat la Bucureşti, interesată şi ea de Raportul Harghita-Covasna. O delegaţie a Guvernului de la Budapesta a cerut o întîlnire cu Comisia pentru Harghita-Covasna, pe care autorităţile româneşti au acceptat-o. Toate aceste intervenţii (şi altele asemenea) s-au produs datorită agitaţiei membrilor UDMR (Geza Szöcs, György Tokay, Geza Domokos şi alţii), în ţară şi peste hotare, în cadrul căreia minoritatea maghiară era prezentată de UDMR drept victimă, iar partea românească drept asupritoare a minorităţii ungureşti. Noiembrie. 1 noiembrie - Senatorul Karoly Kiraly cere introducerea în Constituţia României a prevederii de folosire a limbii maghiare în administraţie, în acele localităţi în care procentajul de maghiari este de peste 10% inclusiv. 4 noiembrie - De la tribuna Parlamentului, reprezentanţii UDMR Francisc Baranyi, Zoltan Hosszu şi Ladislau Pillich contestă rezultatele audierilor prezentate în Raportul Harghita-Covasna, neagă toate faptele şi argumentele care dovedesc că UDMR a iniţiat purificarea etnică în aceste judeţe sau că maghiarii au comis crime, contestînd şi întreaga acţiune a Comisiei parlamentare, atacînd Guvernul, Parlamentul, Preşedinţia României şi Televiziunea Română. UDMR încearcă astfel, prin orice mijloace, să-şi disimuleze adevărata natură şi intenţiile subversive, să-şi creeze o imagine de organizaţie democratică. 6 noiembrie - După dezbateri tensionate, în Adunarea Constituantă, UDMR a încercat, din nou, prin deputatul  Károly Kerekes, să obţină dreptul de a folosi limba maghiară ca o a doua limbă în stat  „în relaţiile cu autorităţile comunale şi orăşeneşti“. Grupul Petre Roman - Adrian Severin, din cadrul FSN, a susţinut acest amendament. Prin votul Camerei Deputaţilor a fost respins amendamentul UDMR şi al grupării Petre Roman - Adrian Severin şi s-a promovat art. 13 din Constituţia României, potrivit căruia „În România, limba oficială este limba română“. 18 noiembrie - UDMR reuşeşte, sprijinită de preşedintele Camerei deputaţilor, Dan Marţian, şi de grupul FSN Petre Roman - Adrian Severin, să impună  în proiectul Constituţiei României ca „procedura juridică“ să se desfăşoare şi în alte limbi decît româna, ceea ce intra în contradicţie cu art. 13 din acelaşi proiect al Constituţiei. Un amendament  iniţiat de parlamentari români din mai multe partide cerea eliminarea acestui alineat, dar votarea lui a fost sabotată de UDMR, prin instrumentele ei din FSN şi din conducerea Camerei, după dispute aprinse, care au evidenţiat nu numai direcţia antistatală a UDMR, dar şi rolul de complici al unor importanţi membrii FSN. În 12 şi 18 noiembrie, sub presiunea majorităţii parlamentare, alineatul introdus de UDMR împotriva limbii române, ca singura  limbă de stat, a fost, totuşi, respins. În această etapă, UDMR, dezaprobată de majoritatea parlamentarilor, lucrează împotriva ideii de Stat Naţional, fiind susţinută de parlamentari F.S.N. care le reprezentau interesele. 21 noiembrie - Parlamentul României votează Constituţia, Grupul parlamentar UDMR votînd împotrivă. Decembrie. 1 decembrie - În publicaţia „Romaniai Magyar Szo“ a apărut un articol în care era condamnată declaraţia de loialitate a unui conducător al UDMR din judeţul Alba, exprimată cu ocazia sărbătoririi Zilei Naţionale a României, iar peste 10 zile, „pentru liniştirea cititorilor“, se preciza că, de fapt, „respectivul vicepreşedinte al UDMR nu a exprimat punctul de vedere al UDMR şi s-a gîndit exclusiv la loialitatea locală dictată de bunele relaţii interetnice din judeţ“. 8 decembrie- La Referendumul pentru Constituţia României desfăşurat la această dată, cetăţenii de etnie maghiară, la incitarea UDMR, au votat împotrivă.

Colonel (r) VASILE ZĂRNESCU

Ziarul TRICLORUL, nr 2344 / 15.12.2011