Textul a apărut pe site-ul http://www.cybcity.com/udmr/1989.html , site care a fost preluat de altcineva şi, de aceea, textul nu mai este accesibil. În speranţa că altă organizaţie românească ar putea elabora un text complementar acestuia, pentru intervalul 2002-2011 şi menţinut la zi, îl republicăm pe cel de acum un deceniu spre a fi folosit de către cei interesaţi şi pentru a fi rememorate - îndeosebi de către ardeleni, care se pare că şi-au pierdut vigoarea - acţiunile revizioniste şi revanşarde al Ungariei, prin intermediul U.D.M.R.
1989, 25 decembrie. În judeţele Harghita şi Covasna, demonstraţiile violente ale maghiarilor se desfăşoară împotriva sediilor Miliţiei şi Securităţii şi a simbolurilor naţionale ale Statului Român, cu sloganuri ca: „Horthy, Horthy!“, „Trăiască Ungaria!“, „Ardealul la Ungaria!“, „Acum ori niciodată!“, „Afară cu românii împuţiţi!“. Manifestanţii au atacat predilect sediile de Miliţie, 38 dintre ele fiind ocupate şi devastate. Ofiţeri şi subofiţeri în uniforma Statului Român au fost batjocoriţi, maltrataţi, 6 dintre ei fiind ucişi în mod barbar. Colonelul Dumitru Coman (Odorheiu Secuiesc), plutonierul major Liviu Teofil Cheuchişan (comuna Dealu Harghita), maiorul Aurel Agache (Tîrgu Secuiesc), plutonierul Gabi Dănilă (Zetea Harghita), deşi n-au folosit armele de foc şi s-au purtat paşnic, au fost ucişi public, cu sălbăticie. O soartă similară au avut-o şi Ferencz Emeric (Cristuru Secuiesc) şi Gavril Szekely (Odorhei), şi ei ofiţeri de Miliţie, pentru că s-au opus la maltratarea şi uciderea colegilor lor români. Asasinatele au avut caracter ritual, de intimidare a românilor. Maiorul Aurel Agache a fost ucis demonstrativ în centrul oraşului Tg. Secuiesc, fiind lovit şi scuipat ore întregi de toţi maghiarii prezenţi la crimă. Într-un ochi i s-a implantat o monedă cu simbolurile româneşti, în celălalt emblema (simbol de stat) de la cascheta uniformei. În gură i s-a pus un şobolan, iar încercarea de a-i da foc s-a soldat doar cu arderea uniformei, întrucît hainele îi erau îmbibate cu sînge. În comuna Dealu a fost linşat de unguri Liviu Teofil Cheuchişan, pe care au încercat să-l jupoaie folosind o furculiţă, sub ochii familiei - mamă şi copii -, dar şi în prezenta întregii comunităţi maghiare, care era de faţă. Sute de miliţieni români din Harghita şi Covasna au fost crunt maltrataţi şi traumatizaţi, mulţi fiind spitalizaţi, după aceea, luni de zile. S-au furat circa 400 de arme automate, cu muniţie, dintre care 72 nu s-au mai recuperat, şi nici 3.832 de cartuşe. Miliţienii maghiari, cu cele două excepţii amintite, au fost scutiţi de acest tratament, ceea ce indică ostilitatea faţă de Statul Român şi simbolurile sale şi faţă de reprezentanţii români ai autorităţii de stat. Au fost profanate, vandalizate şi distruse monumente dedicate Armatei Române, eroilor români, personalităţilor istorice româneşti de seamă. Bisericile ortodoxe au fost atacate, profanate, geamurile sparte, preoţii şi credincioşii acestor biserici fiind insultaţi, ameninţaţi şi loviţi, aşa cum s-a întîmplat la Baraolt (Covasna), unde s-a profanat şi cimitirul ortodox. Preotul Ciprian Manea a fost ameninţat în repetate rînduri cu moartea la Gheorghieni şi la Praid. Biserica ortodoxă din Tg. Secuiesc a fost asediată de manifestanţi maghiari, iar preotul parohiei, Ioan Bercu, ameninţat cu moartea luni în şir cu vorbele: „Unde-i preotul român, să-i tăiem gîtul?". Preotul Ioan Bercu s-a refugiat în comuna Zăbala, iar alt preot, Dumitru Merluşcă (Ciceu), în urma atacării casei cu bolovani şi ameninţărilor cu cuţitul, s-a refugiat în Moldova. Alţi preoţi: Dumitru Apostol (Vlăhiţa), Eugen Micu (Praid), Traian Fîntînaru (Gheorghieni), protopopul Dumitru Gherman (Miercurea Ciuc) şi alţii au fost obligaţi să fugă din localităţile lor, sub presiunea unor localnici maghiari, organizaţi şi instigaţi de UDMR. În timpul manifestaţiilor maghiare din Harghita şi Covasna s-au arborat steaguri ale Ungariei Mari şi s-au strigat lozinci antiromâneşti, şovine. S-au ţinut discursuri revizioniste vizînd schimbarea hotarelor dintre Ungaria şi România. Sub deviza „epurarea comuniştilor“, de fapt o purificare etnică mascată, au fost înlăturaţi din funcţiile de conducere ale organelor locale şi ale administraţiei de stat, ca şi ale unităţilor economice, numeroşi români, în timp ce vechii comunişti maghiari, stalinişti, au fost menţinuţi în funcţii. Românii au fost înlăturaţi şi alungaţi din funcţiile publice sau din localităţi doar pentru că erau români. În Harghita, sub îndrumarea UDMR, s-a vorbit despre un judeţ secuiesc, sustras autorităţii de stat a României. La Sovata, în zilele de 22 şi 23 decembrie, au fost devastate locuinţele a 5 cetăţeni: a fostului primar, a 3 miliţieni, iar casei fostei secretare cu propaganda i s-a dat foc şi a ars. De asemenea, s-au produs mari stricăciuni sediului Primăriei. Proprietarii acestor imobile au scăpat cu viaţă datorită acţiunii u-nor oameni de bine, români şi maghiari din localitate. Prin amploarea lor, aceste acte au provocat panică în rîndul populaţiei române din întreg judeţul Mureş.
1990, ianuarie. La începutul anului 1990, UDMR a iniţiat reorganizarea învăţămîntului în judeţele Mureş, Harghita şi Covasna pe principiul segregării, al separării de români, promovînd numai învăţămîntul în limba maghiară şi refuzînd orice subordonare faţă de instituţiile Statului Român. Profesorii români au fost scoşi din şcolile maghiare „purificate“ şi obligaţi să-şi părăsească funcţiile deţinute şi chiar şi judeţul. Elevii români, minoritari, au fost supuşi maltratărilor şi violenţelor fizice de către colegii lor maghiari, majoritari. Centrul de greutate al acţiunilor UDMR-ului este în judeţul Mureş, la Tg. Mureş. Debutul a avut loc la 19 ianuarie, cînd Consiliul Judeţean Mureş al Frontului Salvării Naţionale a hotărît ca, începînd cu această dată, să aibă loc separarea etnică a liceelor mureşene: Liceul „Alexandru Papiu Ilarian“ din Tg. Mureş să fie declarat liceu cu limbă de predare română, iar Liceul „Bolyai Farkas“ să fie liceu cu limbă de predare maghiară, ceea ce a generat nenumărate tensiuni şi convulsii sociale. UDMR a trecut la scoaterea cu forţa a profesorilor români din şcoli, acţiune care a atins cote dramatice la Liceul „Farkas Bolyai“ din Tg. Mureş. Oribilul gest şi altele similare au indus o puternică nemulţumire în rîndul populaţiei româneşti. Separatismul etnic în învăţămînt nu promovează iubirea şi buna înţelegere între oameni, ci duce la izolaţionism, exclusivism şi, astfel, la înveninarea relaţiilor în viaţa de toate zilele. Pentru luarea de decizii, pe cont propriu, privind separarea învăţămîntului în limbă maghiară de cel în limba română, Attila Pálfalvyi a fost eliberat din funcţia de adjunct al ministrului Învăţămîntului. Prin atitudinea separatistă adoptată şi prin implicarea sa pentru acordarea unor drepturi necuvenite minorităţii maghiare, apare şi se remarcă pe scena politică românească Smaranda Enache. Prin „eforturile“ domnilor Elöd Kincses şi Attila Jakobffi, virusul separatismului s-a extins şi la Institutul de Medicină şi Farmacie din Tg. Mureş, unde studenţii şi cadrele didactice maghiare au solicitat scindarea administrativă a acestuia şi predare exclusiv în limba maghiară.
Februarie. La începutul anului 1990, din 197 de posturi de directori şi directori adjuncţi de şcoală (în Harghita) 32 erau ocupate de români, dintre care doar 12 erau directori. În Baraolt, minerii maghiari din localitate au avut rolul de a-i insulta, batjocori, ameninţa şi agresa în public pe profesorii români. Elevii români scoşi din şcolile maghiare au fost plasaţi în spaţii complet inadecvate procesului de învăţămînt. La fel s-a întîmplat la Sf. Gheorghe, la Odorheiul Secuiesc, la Tg. Secuiesc (unde elevii români au fost repartizaţi în clădirea unor foste grajduri) şi la Miercurea Ciuc. Numele româneşti ale şcolilor au fost înlocuite cu nume ungureşti, preferîndu-se chiar numele unui cunoscut criminal de război ungur, Albert Wass, vinovat, în septembrie 1940, de moartea a 14 români din Sucutard şi Mureşenii de Cîmpie, între care un preot şi o fetiţă de 4 ani. După eliminarea elevilor şi profesorilor români din şcolile ungureşti, unde urma să se folosească doar limba maghiară, au fost aduse manuale şcolare din Ungaria, de orientare revizionistă. Această acţiune, coordonată de UDMR, a fost în mod vădit separatistă, sfidînd Statul Român, şi a fost susţinută de reprezentanţi ai Guvernului provizoriu de la Bucureşti, care au acţionat în consens cu UDMR. Încercările de segregare pentru funcţionarea unor şcoli cu elevi exclusiv maghiari şi folosirea limbii de predare exclusiv maghiară au continuat şi în judeţul Mureş, unde, românii fiind paritari ca număr cu maghiarii, acţiunea a eşuat. Urmarea a fost organizarea de către UDMR a rebeliunii de la 20 martie 1990, prin care se încerca scoaterea de sub jurisdicţia Statului Român a teritoriilor locuite majoritar de unguri şi secui. 7 februarie. Are loc mitingul elevilor români de la Liceul „Farkas Bolyai“ din Tg. Mureş, care se termină cu un marş al acestora prin centrul oraşului, scandînd lozinci semnificative pentru idealul tinerei generaţii de a trăi în deplină frăţie şi armonie: „Sîntem fraţi, nu ne separaţi!“, „Vrem licee mixte, nu separatiste“, „Unde-i democraţia, dacă s-a distrus frăţia?“. 8 februarie. În prezenţa a 15.000 de cetăţeni din judeţul Mureş, la Sala sporturilor din Tg. Mureş s-a constituit Uniunea Naţională Vatra Românească, formaţiune de atitudine civică şi culturală cu pronunţată orientare umanistă, de susţinere a fiinţei naţionale şi de combatere a manifestărilor străine democraţiei reale. Ea a reprezentat o stîncă puternică, ce a spart valul iredentist. Scopul ei imediat a fost înlăturarea vidului de putere apărut din cauza nefuncţionării instituţiilor statului, prin mobilizarea populaţiei româneşti în vederea contracarării acţiunilor agresive ale UDMR, care destabilizase această zona a ţării. Datorită zădărnicirii acţiunilor mîrşave ale UDMR, Uniunea Vatra Românească a fost catalogată de către acesta drept o organizaţie fascistă. 9 februarie. Se deplasează la Tg. Mureş pentru a analiza situaţia critică a învăţămîntului mureşean, destabilizată de elementele extremiste ale UDMR prim-adjunctul ministrului învăţămîntului, prof. dr. Octavian Stănăşilă, şi adjuncţii dr. Lajos Démenyi şi prof. Hans-Otto Stamp. În urma analizei situaţiei, conducerea ministerului s-a pronunţat împotriva separatismului în şcoli. 14 februarie. La sala de festivităţi a Casei Universitarilor din Cluj-Napoca, într-o atmosferă emoţionantă, se înfiinţează filiala din Cluj-Napoca a Uniunii Vatra Românească. 15 februarie. În cotidianul „Cuvîntul liber“ din Tg. Mureş sînt prezentate cărţi de istorie în limba maghiară cu conţinut iredentist, introduse şi distribuite în mod ilegal în ţară. 16 februarie. Se înfiinţează filiale ale Uniunii Vatra Românească la Baia Mare, Satu Mare şi Alba Iulia şi, apoi, în toate judeţele ţării.
27 februarie. Statuia lui Avram Iancu din Tg. Mureş este profanată.
28 februarie - 1 martie. Datorită situaţiei create în Transilvania, care punea în pericol integritatea României, Uniunea Vatra Românească a trimis la Bucureşti o delegaţie puternică, formată din personalităţi locale din Tg. Mureş, Cluj-Napoca, Miercurea Ciuc, cu scopul de a informa conducerea statului şi partidele politice asupra pericolului deosebit de grav al acţiunilor în forţă ale UDMR. Timp de 2 zile, delegaţia amintită a avut convorbiri cu Ion Iliescu - preşedintele CPUN, Radu Cîmpeanu - preşedintele PNL, întreaga conducere a PNŢCD, Ion Mînzatu - vicepreşedinte al CPUN şi preşedintele Partidului Republican, Athanasie Stănculescu - ministrul Apărării Naţionale, Ion Chiţac - ministrul de Interne, conducerea ziarelor „România liberă“ şi „Tineretul liber“. De la aceasta dată, partidele politice deţineau suficiente dovezi, pe bază de fapte şi documente, cu privire la intenţiile UDMR, informaţii, din păcate însuşite de unii factori de răspundere doar parţial şi ignorate de către alţii.
Martie. 7 martie. Ca urmare a sensibilizării factorilor politici în problema Transilvaniei, conducerea CPUN a acceptat la lucrările acestui forum pe preşedintele Uniunii Vatra Românească, Radu Ciontea. Măsura a fost contramandată în grabă, la protestele UDMR, pe motiv, afirma acesta, că Uniunea Vatra Românească nu este o organizaţie politică, ci culturală. 9 martie. Din partea „Comitetului pentru Transilvania“ al românilor din New York se primeşte o scrisoare din care cităm: „Radioul unguresc din New York a condamnat guvernul unguresc pentru că nu a profitat de ocazie, atunci cînd România a fost în plină revoltă, să fi invadat Transilvania şi s-o anexeze Ungariei“. La 7 ianuarie Asociaţia ungurilor americani, discutînd problema Ardealului, declară: „Ceauşescu a căzut cu sînge unguresc, dar sacrificiul acesta nu este destul. Ungurii din Transilvania trebuie să fie eliberaţi şi anexaţi la Ungaria. În orice caz, trebuie să încercăm întîi rezolvarea pe cale paşnică. Sînt trei posibilităţi: 1) Un verdict internaţional 2) O Transilvanie independentă de tipul Elveţiei 3) Toată Transilvania trebuie luată cu forţa şi anexată Ungariei. Ungurii din America sînt gata să discute cu guvernul ungar ce este de făcut. Tibor Demeter, preşedintele Asociaţiei“. În noaptea de 10 spre 11 martie, autori rămaşi necunoscuţi pînă astăzi răstoarnă bustul lui Nicolae Bălcescu de pe soclul său din parcul staţiunii Sovata. 14 martie. În ziarul „Cuvîntul liber“ din Tg. Mureş apare apelul Comitetului californian al drepturilor omului pentru unguri şi alte minorităţi din România, care a fost afişat pe zidurile Bisericii reformate din Los Angeles, în care se scrie: „Bărbaţi şi femei, liberi, ai Americii, Ajutaţi în oprirea genocidului! Ajutaţi cele 3 milioane de unguri să supravieţuiască, în ţara lor străbună. Guvernul şovinist-stalinist din România acţionează sistematic pentru distrugerea populaţiei maghiare native. În Transilvania se comit următoarele atrocităţi de către români împotriva ungurilor: închiderea forţată a şcolilor şi universităţilor ungureşti, ei nu pot vorbi limba proprie, încearcă deportarea ungurilor cinstiţi din locurile lor de baştină“ etc. (Va urma)
Colonel (r) VASILE ZĂRNESCU
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu