15 martie. Sub pretextul sărbătoririi zilei de 15 martie 1848, în Transilvania au sosit numeroase autobuze cu turişti unguri, fapt acceptat cu uşurinţă de conducătorii provizorii ai Statului Român, care, se ştie, deschiseseră larg graniţele ţării începînd cu decembrie 1989. În acest context, cîţiva membri ai CPUN Mureş au propus oficial unirea judeţelor Mureş, Covasna şi Harghita într-o regiune autonomă maghiară. La Albeşti, Fîntînele, Sovata, Tg. Mureş şi în alte multe localităţi are loc aniversarea a 142 de ani de la revoluţia iniţiată în Ungaria, cînd Lajos Kossuth a proclamat actul samavolnic de unire a Transilvaniei cu Ungaria, eveniment soldat cu distrugerea a 230 de sate româneşti şi asasinarea a 40.000 de români. Se arborează însemnele de stat ungare şi se intonează cîntece care lezează sentimentele naţionale ale românilor. La Satu Mare, aproape 4.000 de cetăţeni unguri au participat la arborarea drapelului unguresc pe edificiul catedralei catolice, precum şi la profanarea statuii lui Nicolae Bălcescu. Are loc o nouă profanare a statuii lui Avram Iancu din Tg. Mureş. Situaţia de la IMF Tg. Mureş este tot mai tensionată, ca urmare a grevei studenţilor maghiari, care refuză să intre la cursuri alături de colegii lor români. Ia fiinţă Partidul Unităţii Naţionale a Românilor din Transilvania, transformat, apoi, în PUNR, care, în decursul anilor, alături de Partidul România Mare, înfiinţat un an mai tîrziu, s-a aflat în fruntea luptei împotriva acţiunilor antiromâneşti ale UDMR. 16 martie. Un Trabant condus de un element iresponsabil, extremist, de naţionalitate maghiară, intră într-o coloană de manifestanţi din Tg. Mureş, accidentînd 14 persoane. La Farmacia nr. 28 din Tg. Mureş personalul de naţionalitate maghiară refuză să servească clienţii de naţionalitate română, arborează drapelul maghiar şi încearcă să expună o firmă bilingvă. 17 martie. Au loc marşul şi mitingul de protest al studenţilor şi cadrelor didactice de la IMF Tg. Mureş împotriva grevei declanşate cu 10 zile în urmă de studenţii maghiari ai institutului. 19 martie. O manifestaţie organizată de Uniunea Vatra Românească cere demisia din CPUN Mureş a celor care avansaseră propunerea înfiinţării unei regiuni autonome maghiare (Elöd Kincses, Károly Király, Attila Jakobffy, András Tökés, Smaranda Enache), dintre care Elöd Kincses îşi depune demisia. Seara, la Tg. Mureş au loc confruntări violente, în urma cărora au suferit vătămări fizice atît români, cît şi maghiari, între care şi scriitorul Süto Andras. 20 martie. În replică, se produce o manifestaţie maghiară cu oameni înarmaţi şi bine organizaţi, accesul în oraş al manifestanţilor români fiind blocat. Trei autobuze cu ţărani români din judeţ sînt lăsate să pătrundă dincolo de cordoanele care închideau oraşul, pasagerii lor devenind practic victimele manifestanţilor unguri, bine pregătiţi pentru represiune. După-amiaza, la Tg. Mureş au loc noi confruntări violente, soldate cu 6 morţi şi 263 de răniţi, în cea mai mare parte români (4 morţi şi 198 răniţi). La Ernei, Dumbrăvioara, Sîngeorgiul de Mureş, se ridică bariere, românii sînt agresaţi cu furci, lopeţi, bare, pietre etc. Fabrica de pîine lasă fără pîine populaţia română a municipiului, în timp ce maghiarii primesc pîine distribuită prin bisericile reformate şi romano-catolice. Deşi s-a încercat ascunderea adevărului, el iese la iveală chiar din aceste cifre: pregătirea insurecţiei este evident de partea celor care au avut mai puţine pagube. La fel de elocventă este prezenţa unor echipe de filmare din Occident, compuse mai ales din unguri extremişti, care erau bine pregătite şi plasate pentru a filma evenimentul. Acestea au făcut reportaje partizane, transformîndu-i cinic, în comentariile lor, pe unguri din agresori în călăi. Aşa se face că o victimă, care a fost prezentată pe toate ecranele lumii ca ungur ucis în bătaie de români, era românul Mihai Cofariu, maltratat sălbatic de unguri. Mihai Cofariu, din comuna Ibăneşti, a scăpat cu viaţă, dar cu grave infirmităţi. Toate acestea ne indică un plan de dezinformare pregătit la nivel intern şi internaţional, în favoarea părţii maghiare. Scopul pare a fi fost de a internaţionaliza chestiunea maghiară din România şi a obţine un rezultat favorabil autonomiei judeţelor maghiare sau chiar a Transilvaniei. Sînt indicii că această insurecţie ungurească urmărea, de fapt, refacerea Regiunii Autonome Maghiare. Deşi planul UDMR n-a izbutit, aceasta se datorează mai puţin conducerii provizorii a României, concesive şi capitularde faţă de UDMR şi Ungaria, ci populaţiei civile româneşti, care a reacţionat, riscîndu-şi viaţa, ca să dezamorseze un puci pregătit împotriva Statului Român. Atunci Uniunea Culturală Vatra Românească şi-a dovedit rolul de zid ce a oprit valul, interpunîndu-se între Statul Român şi agresiunea patronată de UDMR. În noaptea de 20-21 martie, biserica ortodoxă din lemn din satul Valea (Iobăgeni) este incendiată de autori neidentificaţi. 21 martie. Biroul Executiv al CPUN înfiinţează o comisie centrală de anchetă a evenimentelor care au avut loc la Tg. Mureş, condusă de Gelu Voican Voiculescu, viceprim-ministru al guvernului. La ora 18 este profanată Ambasada României de la Budapesta. Manifestările ostile antiromâneşti au continuat la Budapesta şi în zilele următoare. 25-31 martie. În zona Gheorghieni-Miercurea Ciuc, călătorii români sînt agresaţi în trenurile locale.
Aprilie. 6 aprilie. UDMR publică în ziarul „Erdely Hirado” Platforma Program în care îşi afirmă următoarele scopuri: „drepturi individuale şi colective pentru minorităţile naţionale, sistem local de autoguvernare a minorităţii maghiare - noi ne hotărîm singuri soarta; autonomia obştilor săteşti, dezvoltarea unei reţele sanitare proprii; libertate totală pentru cercetarea ştiinţifică în limba maternă; reţea independentă de învăţămînt în limba maternă, de la creşă pînă la universitate; ca parte a naţiunii maghiare, legături strînse cu naţiunea mamă”. 29 aprilie. Ia naştere Asociaţia Pro Transilvania, avîndu-i printre membrii fondatori pe Laszlo Tökes, Andras Süto, Miklos Nemeth; deviza ei este: „Nici un ungur să nu mai plece din Ardeal, cei plecaţi să se întoarcă”.
Iunie. 5 iunie. Se încearcă din nou separarea şcolară a elevilor maghiari de cei români. 13-14 iunie. La Miercurea Ciuc, elemente de etnie maghiară atacă şi devastează sediul Poliţiei Municipale, sustrăgînd acte, arme şi staţii de radio-emisie. Cu ocazia primului congres naţional al UDMR, Geza Szöcs, omul nr. 2 în partid la acea vreme, a declarat, referitor la evenimentele din martie 1990, de la Tg. Mureş: „Nu este o înfrîngere, ci o victorie, nu este un sfîrşit, ci un început”.
Octombrie. 14 octombrie. Andras Süto, într-un discurs ţinut la Viena într-o biserică evanghelică, declara: „Mă adresez dumneavoastră între două pogromuri”. 18-20 octombrie. Un grup de 3 tineri maghiari profanează statuia ecvestră a lui Avram Iancu din Tg. Mureş, sustrăgîndu-i în acelaşi timp Tricolorul arborat. Acest act provocator a stîrnit o reacţie vie în rîndul populaţiei româneşti. Tribunalul Tg. Mureş, judecîndu-i pe cei 3 profanatori în regim de urgenţă, îi condamnă la cîte 2 ani şi jumătate închisoare. 23 octombrie. Ziarul „Cuvîntul Liber” din Tg. Mureş face dezvăluiri privind practica neîncetată a maghiarizării forţate a numelor româneşti în facturile de electricitate şi telefonice. 26 octombrie. Extremişti maghiari au profanat monumentul poetului naţional Mihai Eminescu din centrul oraşului Topliţa, judeţul Harghita. Pîngăritorii au desprins placa de marmură, au mînjit cu vopsea bustul poetului şi au scris cuvinte insultătoare pe soclul statuii. 31 octombrie şi 3 noiembrie. Prin Hotărîrile nr. 28 şi 29, Senatul şi, respectiv, Camera Deputaţilor, hotărăsc alcătuirea unei Comisii parlamentare de audiere a persoanelor alungate după 22 decembrie 1989 din judeţele Harghita-Covasna (preşedinte - Mihai Teodorescu).
Noiembrie. 1 noiembrie. Cu prilejul unui turneu la Tg. Mureş al unei formaţii de muzică rock din Ungaria, la Sala Polivalentă din acest oraş are loc o manifestare antiromânească. Incitarea tinerilor s-a soldat cu distrugeri de mai multe zeci de milioane de lei şi cu strigarea unor lozinci antiromâneşti: „Trăiască Ungaria! Ardealul este unguresc! Ridică-te în picioare ungure! Înainte!”.
Decembrie. 1 decembrie. De Ziua Naţională a României, care a fost sărbătorită la Alba Iulia, reprezentantul UDMR Geza Szöcs cere aplicarea pentru minoritatea maghiară „asuprită” de România a Declaraţiei solemne din 1918, de la Alba Iulia. El a numit Transilvania „Ungaria de Est” şi purta în piept o cocardă roşu-alb-verde, ceea ce a dus la incitarea publicului. 16 decembrie. Se întoarce acasă, în satul Ibăneşti, judeţul Mureş, Mihăilă Cofariu, victimă a şovinilor şi iredentiştilor maghiari din 20 martie 1990, dintr-un spital din Köln, Germania, unde a fost spitalizat pentru multiple intervenţii neurochirurgicale. 21 decembrie. Poliţia jud. Mureş a descoperit şi dejucat un al doilea plan de acţiune al UDMR de minilovitură de stat la Tg. Mureş, programată pentru această zi, cu ocazia comemorării eroilor căzuţi în timpul evenimentelor din decembrie 1989. Aceasta prevedea: 1) Ocuparea Prefecturii, Primăriei, Poştei şi Radioului şi declararea Municipiului Tg. Mureş drept oraş independent; 2) Blocarea tuturor căilor principale de acces în Municipiul Tg. Mureş; 3) Constituire imediată de trupe de ordine locale şi a unui comandament provizoriu; 4) Judecarea în faţa unui tribunal revoluţionar a celor care nu respectă ordinea; 5) Anihilarea Uniunii Vatra Românească şi a reprezentanţilor acesteia. Revista „România Mare” tipăreşte o serie de analize, în mai multe numere, intitulate „Atenţie la Ungaria” semnate de Corneliu Vadim Tudor. Acestea se dovedesc pline de clarviziune asupra raporturilor ungaro-române de după decembrie 1989. (Sfîrşit)
Colonel (r) VASILE ZĂRNESCU
Ziarul TRICOLORUL, nr 2343 / 14.12.2011
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu