Jurnalul Revoluţiei, de la Crăciun la Paşte (XLIV)

13 FEBRUARIE 1990. Circ mare în aşa-zisul Parlament! Se dă o bătălie neruşinată pentru milioanele de lei acordate partidelor. După cîte îmi dau seama, raţionamentul acestor impostori este un cerc vicios perfect, de genul: „Statul să ne dea milioane, pentru a pune mîna pe fotolii ministeriale, din care vom fura alte milioane!”. Stau în faţa televizorului, mă frec la ochi şi nu-mi vine să cred că-i adevărat. Toate mîrţoagele, toţi vagabonzii, toţi bişniţarii, toţi carieriştii cu foamea-n gît au ajuns ca, sub cupola glorioasă unde au răsunat vocile de aur ale lui Delavrancea, Octavian Goga, Take Ionescu şi Ionel I.C. Brătianu, să pună Ţara la cale, să împartăşească pe viu, unui Popor întreg, din bezna minţii lor. Printre „meritele istorice” ale Partidului Liberal, un anume Dan Amedeo Lăzărescu spune că se numără şi... Unirea Principatelor, şi (ţineţi-vă bine!) detronarea lui Cuza, la 1866, din pricina „cultului personalităţii”. E clar că avem de-a face cu un idiot în stare pură: carevasăzică, liberalii au avut ca merit istoric şi aducerea lui Cuza, şi detronarea lui Cuza! În acelaşi „bîlci al deşertăciunilor”, transmis seară de seară la televizor, ca să aibă românii motiv să-1 regrete pe Ceauşescu, aflăm de la un anume Botez că proprietatea de stat e specifică totalitarismului, iar cea privată e specifică democraţiei. Greşeala e mare şi impardonabilă. Poate fi făcută o paralelă între ideea de stat şi ideea de totalitarism, care e o tumoare, e o dereglare entropică a statului? Atunci de ce nu şi-or desfiinţa Marile Puteri Occidentale statul? Incontestabil, s-a dat drumul la nebuni! Muierea cu căciuliţă şi cu voce de piţigaie, pe nume Doinea Cornea, propune Occidentului să sisteze orice ajutor dat României pînă nu vor fi puse bazele democraţiei reale în România (?!). Cine o fi zuza asta care instigă, pe faţă, la înfometarea Poporului Român? În ce marsupiu sau orificiu ţine ea ascuns etalonul acela cu care măsoară „democraţia reală”?! Morbul zîzaniei cuprinde niveluri tot mai joase ale vîrstelor. Elevii clasei a IV-a de la o şcoală bucureşteană au cerut schimbarea profesoarei de Geografie. Ca mîine, vor cere chiar schimbarea Geografiei, că tot e ţara lui Papură Vodă! Şi cînd mă gîndesc că, la un fel de extemporal pe care l-am dat unor elevi din clasa a VIII-a a şcolii Generale din Piaţa Amzei, pentru o anchetă de presă, unii mi-au răspuns că România se învecinează cu... Mongolia!
Alt pocinog: s-a declanşat greva echipajelor Flotei Maritime Comerciale din toate porturile româneşti! Asta ne mai lipsea, că, în rest, le avem pe toate. Din fericire, tot azi, la ora 17, după cîteva serii de negocieri, greva a luat sfîrşit. Dar nici pe plan extern nu e o situaţie prea roză. Presa relatează despre incidente grave la Duşanbe (în Tadjikistan), unde localnicii atacă fără motiv orice faţă albă, europeană. (În mod sigur, Pleşu şi Liiceanu ar scăpa nevătămaţi!) Descătuşată de vechile servituţi, Agenţia TASS afirmă că aproape 77.000 de oameni au fost executaţi de Stalin. Totuşi, victimele lotrului mustăcios au fost, în realitate, cu mult mai numeroase.
Vorbesc la telefon cu Paul Anghel. Îmi mărturiseşte că e exasperat de ceea ce se petrece în Armată. Îi spun şi eu ce am pe suflet, cu privire la noua „faună politică”. Uite cine ocupă micul ecran! Uite cine dă comunicate cu privire la soarta Planetei! Un tinichigiu de la Agerpres, care agăţa femei cu maşina, un cîntăreţ ratat de muzică uşoară, un peşte de la „Intercontinental”, un barman-securist de la „Mărul de Aur”, cîţiva cascadori ş.a. Cineastul Gheorghe Vitanidis, izgonit pe nedrept de studenţii de la I.A.T.C., acum a ajuns în... Parlament! Dar nu ca regizor, ci ca reprezentant al grecilor! Încep chiţibuşurile avocăţeşti. Avocaţi rataţi şi logoreici, care nu mai au clienţi, se agaţă acum de fiecare literă şi paragraf, ca să demonstreze „boborului” ce voce baritonală, studiată şi exersată în faţa oglinzii au, ce oratori neîntrecuţi sînt ei.
Apare ziarul „Adevărul” (fost „Scînteia”), în care tragedianul Coposu îl face praf pe umoristul Băieşu. Nu cade muselina peste ziua asta ghinionistă, de 13 februarie, şi se mai întîmplă două chestii: se declanşează o grevă la Combinatul de Oţeluri Speciale din Tîrgovişte, iar pe Postul Naţional de Televiziune se produce un zurbagiu cu ochi hipnotici, care afirmă că după 1945 s-au executat în România peste 1 milion de ani de închisoare politică. Bine, cel puţin, că nu i-a făcut un singur om pe toţi, că mergeam cu el de gît, îndărăt, pînă în Paleolitic... (Va urma)

CORNELIU VADIM TUDOR


Ziarul TRICOLORUL, nr 2359 / 09.01.2012