Cartea neagră a U.D.M.R. – Acţiunile antiromâneşti, 2002 (II)

Este suficient să citim declaraţiile unor membri de seamă ai UDMR, ca şi ale altora mai puţin importanţi, să parcurgem documentele publice, pe care le-au tipărit şi semnat în ţară sau străinătate, pentru a înţelege că UDMR este continuatoarea vechilor organizaţii şovine antiromâneşti, ca EMKE, în Secolul XIX, sau ca acelea de extremă dreaptă din Ungaria totalitară dintre cele două războaie mondiale, care a fost un factor destabilizator în Europa Centrală şi un duşman făţiş al Statului Român.

Discursul UDMR este tot cel vechi, revizionist şi agresiv, vizibil sau brutal antiromânesc, în ciuda unor formule de împrumut preluate din vocabularul noilor democraţii occidentale.

O realitate indiscutabilă este, însă, că UDMR a ştiut să lucreze cu personalităţi ş instanţe politice occidentale, obţinînd de la ele influenţarea politicii Statului Român, reuşind, printr-un joc politic dublu, de declaraţii democratice moderne, pe de o parte, şi de fapte din sfera extremismului, pe de alta, să cîştige teren pentru minoritatea maghiară şi dezideratele ei. E vorba de un lobby extern persistent şi tenace. Imaginea de export, pentru Europa, este cea democratică, cealaltă faţă, cea reală, pe care o văd românii în Harghita şi Covasna sau la tribuna Parlamentului, este dispreţuitoare faţă de normele europene şi primitivă.

Totodată, UDMR a reuşit să se impună, ca aliat, datorită ignoranţei culturale şi istorice a unor politicieni români, iar, din cauza duplicităţii şi trădării altora, să ajungă chiar la guvernarea României.

UDMR şi-a impus, treptat, sărbătoarea naţională, 15 martie 1848, autorităţilor româneşti, deşi revoluţia maghiară a pătruns mai tîrziu în Transilvania şi a fost duşmănoasă faţă de idealurile româneşti şi europene, ucigînd peste 40.000 de români. UDMR a reuşit, totodată, să scoată parţial de sub autoritatea Statului Român două judeţe, Harghita şi Covasna, prin presiuni politice, lobby extern, acte legislative capitularde şi ticăloase pe toate planurile. UDMR este, în 2002, un organism politic susţinut de Guvernul României, care urmează directivele Budapestei.

Politica UDMR în România este o politică prioritară pentru guvernul Ungariei, deoarece miza Transilvaniei a rămas pentru politicienii unguri mereu una simbolică, la fel de importantă precum Coroana Sfîntului Ştefan.

Partidul România Mare, preşedintele său, Corneliu Vadim Tudor, şi revista „România Mare” au monitorizat tot timpul acţiunile de destabilizare, ostile Statului Român, iniţiate de UDMR, considerînd că românii şi maghiarii pot duce o viaţă paşnică în Transilvania, fără instigările acestei Uniuni animate de idealul anacronic al „Ungariei Mari” şi al supremaţiei ungureşti.

Această Carte neagră a UDMR, perfectibilă, vrea să fie un avertisment pentru toţi românii, pentru elita politică şi culturală din România.

UDMR, ca partid politic neînregistrat, ca partid parlamentar, este o organizaţie ilegală, care supravieţuieşte prin ignoranţa şi complicitatea celor care trag foloase de pe urma ei. Aidoma tuturor organizaţiilor teroriste, UDMR trebuie să fie scoasă în afara legii, pînă nu va fi prea tîrziu şi pînă ce starea de spirit pe care a creat-o şi o întreţine nu va provoca un conflict major în zonă, conflict de care Europa civilizată n-are nevoie.

* * *

SĂ COMPLETĂM CARTEA NEAGRĂ A U.D.M.R.

Această monitorizare a acţiunilor antiromâneşti comise de U.D.M.R., din decembrie 1989 pînă în martie 2002, a fost postată şi menţinută pe Internet pînă prin 2003. Apoi, din motive necunoscute, nu a mai fost continuată. Analiza conţinutului textului şi unele declaraţii publicate în revistele Partidului România Mare ne determină să credem că această Carte neagră a U.D.M.R. a fost realizată şi publicată de către P.R.M. Între timp, cele mai multe previziuni enunţate în acel text s-au adeverit, iar alte nenumărate acţiuni periculoase pentru România au fost realizate cu deplină uşurinţă, fără să fie contracarate în nici un fel de către autorităţile îndrituite ale statului. (Va urma)

Colonel (r) VASILE ZĂRNESCU

 Ziarul TRICOLORUL, nr 2382 / 04.02.2012