Prim-vicepreşedintele Organizaţiei Judeţene, ing. Vasile Gîrba, a abordat, în cadrul Conferinţei de Presă a Filialei Bihor a PRM, situaţia Muzeului Ţării Crişurilor, recent evacuat din Palatul Baroc, retrocedat în ultimii ani Episcopiei Romano-Catolice de Oradea. Liderul peremist a făcut un scurt istoric al lăcaşului muzeal, abandonat în anii 2006-2007 de Consiliul Judeţean Bihor, condus atunci de Alexandru Kiss, preşedintele UDMR Bihor şi, totodată preşedinte al Consiliului Judeţean. Deşi filiala noastră a prezentat în mass-media de atunci, inclusiv în Parlamentul României, prin deputatul Paul Magheru, situaţia cu care se confrunta instituţia muzeală, maşinaţiunile udemeriste au reuţit să obţină clădirea, în conivenţă cu consilierii liberali, pedişti şi pesedişti, un bonus oferit „aliatului” cu care aceştia îşi asigură majoritatea în C.J Bihor. S-a precizat că Palatul Baroc a fost donat definitiv Statului Român în 1948, în condiţia în care Episcopia Romano-Catolică nu putea să asigure administrarea lui. După 1990, UDMR nu a recunoscut actul de donaţie, afirmînd că el a fost redactat sub presiunea politică a comuniştilor, deşi, nota bene, comuniştii români erau în primul rînd maghiarii din zonă. În anii 1969-1971, Statul Român a alocat 500 de milioane de lei pentru restaurarea clădirii distruse de un grup masiv de comunişti greci, cazaţi aici după retragerea din ţara natală, în urma războilui civil care a angrenat stînga şi dreapta politică din zonă, după încheierea celui de-al II-lea război mondial. După retrocedarea recentă a Palatului Baroc, C.J.Bihor nu a solicitat recuperarea cheltuielilor făcute cu ocazia restaurării clădirii în 1969-1971. Pe de altă parte, s-a acceptat plata unei chirii de 6.000 euro/lună pentru adăpostirea colecţiilor muzeului, chirie ridicată la 15.000 euro/lună cu începere din 2012. Mai mult, zilele trecute Episcopia Romano-Catolică a înlocuit firma Muzeului Ţării Crişurilor cu însemnele nobiliare, de Secol XVIII, ale episcopului Adam Patachich. Pe lînga evidenta ofensivă de maghiarizare prin însemne a instituţiilor din Oradea şi Bihor, în cazul acesta Episcopia ameninţă cu scoaterea în stradă a exponatelor muzeale, în timp ce noul sediu al Muzeului Ţării Crişurilor, în curs de amenajare în sediul fostei Garnizoane militare, mai necesită investiţii cel puţin 1-2 ani. După informaţiile noastre, Filiala UDMR Bihor doreşte să solicite şi să impună partenerilor liberali, cu care conduc Consiliul Judeţean şi Consiliul Local al Municipiului Oradea, o paritate la nivelul cercetătorilor şi muzeografilor din cadrul Muzeului Ţării Crişurilor. Ei doresc inclusiv înlocuirea actualului director cu un muzeograf maghiar, sau cel puţin dublarea directorului român cu un adjunct maghiar. Cu alte cuvinte, etnicii maghiari Oradea, care reprezintă cca. 20%, conduc marea majoritate a locuitorilor, care sînt români (80%).
Colonelul (r) Gavril Mărcuş, vicepreşedintele organizatoric, a detaliat un alt mod de maghiarizare a însemnelor publice din Oradea. După topirea mai vechilor tentative ale „Mişcării Tinerilor Maghiari din cele 64 de comitate” de a rescripţiona străzile oraşului cu denumirile de dinainte de 1918, reluate între 1940- 1944, UDMR a găsit o altă cale pentru a-şi aduce la îndeplinire vechea obsesie, prin eludarea Legii. Astfel, staţiile OTL pentru tramvaie şi autobuze sînt treptat inscripţionate şi în limba maghiară. Bunăoară, Piaţa Unirii, din centrul Municipiului, a redevenit „Szent Laszlo Ter” (Piaţa Sfîntul Ladislau).
Doamna Mariana Chirluţă, vicepreşedinte judeţean şi preşedinta OFRM Bihor, a cerut Parlamentului României suspendarea Legii retrocedării imobilelor, care a devenit o sursă de îmbogăţire şi de abuzuri pentru veritabili interlopi, prin confecţionarea de documente de proprietate false.
Prof. univ. dr. Mihai Drecin, preşedintele Filialei Bihor a PRM, a prezentat alte metode şi cazuri concrete prin care avocaţii UDMR încearcă să puna mîna pe clădiri ale Statului Român, dar şi pe suprafeţe de teren arabil, atacînd legi şi reforme votate în perioada interbelică şi recunoscute de instituţiile europene ale vremii. Astfel, se urmăreşte rechiziţionarea clădirilor Liceului „Mihai Eminescu” şi a fostei Policlinici nr. 1, sub motivul că au aparţinut unui ordin călugăresc, respectiv statului maghiar. Din păcate, oamenii politici care ne conduc nu cunosc prevederile Tratatului de pace româno-maghiară de la Trianon, din 4 iunie 1920. Potrivit lui, toate clădirile instituţiilor statului maghiar de pînă la 1918 au revenit, firesc, Statului Român, prin acceptul celor două părţi. Clădirile unor instituţii particulare sau societăţi bancare cu capital austro-ungar au fost răscumpărate de instituţiile româneşti. În felul acesta, s-au stins pretenţiile fostului stat dualist (vezi un astfel de caz la Oradea, unde sediul Sucursalei Băncii Austro-Ungare a fost cumpărat de Banca Naţională a României – devenind, pînă astăzi, Sucursala BNR Bihor). Pe de altă parte, unele Consilii comunale din judeţele Vestului românesc (Arad, Bihor, Sălaj, Satu Mare) primesc citaţii, fiind tîrîte în tribunale de pretinşi urmaşi ai unor grofi maghiari sau de bisericile romano-catolice şi reformate maghiare, care pretind întinse suprafeţe de teren arabil şi pădure pe care le-ar fi avut în proprietate înainte de 1918. Cu alte cuvinte, se atacă reforma agrară din 1921, act social-economic şi politic naţional, recunoscut de autorităţile juridice europene ale vremii, inclusiv de Tribunalul Internaţional de la Haga (vezi cazul optanţilor maghiari, soluţionat de Nicolae Titulescu). Toate aceste pretenţii nu au nimic comun cu aşa-zisele „aluzii ale regimului comunist” din anii 1948-1953, cînd au acţionat legile de naţionalizare a proprietăţilor private.
Un alt caz care, în ultimele zile, a reţinut atenţia mass-media este cel al Liceului „Dacia” din Salonta. În primăvara acestui an, primarul iredentist al Salontei, Törok Laszlo, a reuşit să separe secţia maghiară a Liceului „Ady Endre” de secţia română. Procesul se încadrează în acţiunea generală, declanşată în întreaga Transilvanie, de a se crea instituţii de învăţămînt pur maghiare, de la grădiniţă pînă la liceu, în care tineretul maghiar să fie ferit de influenţa românilor. Această veritabilă segregare etnică, opusă principiului european al convieţuirii („Nu unii lîngă alţii, ci unii împreună cu ceilalţi”), beneficiază şi de sprijinul unor experţi români, cointeresaţi material. După ce secţia maghiară a Liceului „Ady Endre” a părăsit clădirea liceului, cadrele didactice ale secţiei române au votat, cu o largă majoritate, ca noua denumire a liceului să fie „Dacia”. Alegerea profesorilor români a stîrnit furia primarului, care şi-a permis să-l întrebe pe directorul Liviu Galea dacă este vorba de „Dacia Sandero sau Logan” (?!). Primarul nu a putut accepta ca Salonta maghiară (aproximativ 50% din locuitori) să facă parte din „Dacia românilor”. Poate i-ar conveni apartenenţa la Partium, într-o fază intermediară înglobării în Hungaria?
Viceprimarul Oradiei, Biro Rozalia, membru marcant al conducerii centrale a UDMR, a ajuns în vizorul ANI, în perspectivă poate şi a DNA. Motivul este implicarea în semnarea unor acte prin care retroceda o clădire („Roma-Bar”), proprietate a municipalităţii, către o fundaţie maghiară, din conducerea căreia făcea parte şi domnia-sa. Nu este singurul caz în care viceprimarul a fost implicat în retrocedări imobiliare dubioase, chiar dacă a susţinut fenomenul din umbră, împingînd în faţă alţi lideri udemerişti locali (vezi spaţiul din Strada Independenţei nr. 13, unde au fost implicaţi consilierul local Földesi şi şefa contenciosului Primăriei, Lavinia Lörintz).
Primarul Oradiei, penelistul Ilie Bolojan, partener de nădejde al UDMR Bihor, cu ai cărei consilieri îşi asigură majoritatea în Consiliul Local, a oferit o nouă mostră de „loialitate” faţă de prietenii săi. Este vorba de sacrificarea colegului de partid, conf. univ. dr. ing. Gavril Grebenişan, director-manager al Spitalului Judeţean, al cărui post a fost oferit lui Ritli Ladislau Csongor, fiul ministrului Sănătăţii. În acest context domnul Grebenişan a fost „sfătuit tovărăşeşte” să-şi retragă candidatura depusă pentru concursul ce urma să se desfăşoare în vederea ocupării postului mai sus amintit.
Dacă încep să se sfîşie şi liberalii între ei, în timp ce în PSD Bihor mocnesc lupte între generaţia bătrînă şi cea tînără (după modelul de la centru: Ponta vs. Geoană, Iliescu, Năstase), celebra USL scîrţie tot mai tare şi în Bihor.
Nu în ultimul rînd, profesorul Drecin, în calitatea sa de istoric, a dezvăluit din nou urmările nefaste ale aprobării Legii Arhivelor Naţionale, modificată de către Camera Deputaţilor ca şi cameră decizională (marţi, 8 noiembrie a.c., orele 13,30). Potrivit unor aliniate strecurate cu grijă în Legea Arhivelor aflată în vigoare, fondurile arhivistice create de şcolile confesionale, biserici (parohii, protopopiate şi episcopii), fondurile nobiliare, vor intra în posesia creatorului de arhivă în cel mult 1 an de zile. Pentru Transilvania şi cercetarea istorică românească, decizia este năucitoare. Din acest moment, cercetătorul român nu va mai putea să studieze realităţile demografice, economice şi religioase româneşti din întregul Ev Mediu, cu alte cuvinte să demonstreze vechimea şi continuitatea românilor în provincie. Bisericile maghiare vor obstrucţiona accesul istoricilor români la aceste fonduri, imediat după preluarea lor, aşa cum face instituţia Arhivelor din Ungaria, care refuză sau oferă documente disparate şi neconvingătoare despre Istoria românilor păstrate în fondurile proprii. S-a precizat că votarea modificărilor la Legea Arhivelor s-a făcut la pachet cu „Legea îngheţării salariilor şi pensiilor”, propusă de PDL şi aliaţii lui români, pe care iniţial UDMR nu ar fi acceptat-o. Predarea către udemerişti a unor părţi importante din fondurile arhivistice ale Istoriei României este „plata” oferită pentru susţinerea „Legii de îngheţare a salariilor şi a pensiilor” în 2012. Se pune întrebarea: cine a pierdut în cazul acestui „troc politic” antinaţional? Desigur, numai românii! Veritabil atentat la Siguranţa Naţională, cele două legi dovedesc cît de ahtiaţi de putere sînt PDL şi preşedintele Traian Băsescu, la care se adaugă indolenţa în apărarea Interesului Naţional.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu