Una dintre cele mai îndrăgite interprete de muzică uşoară românească, Mirabela Dauer, şi-a lansat vineri, 4 noiembrie a.c., la Hotelul Novotel din Bucureşti, un nou C.D., intitulat „În braţele tale“. Albumul conţine 15 melodii de dragoste, pe muzica şi textele lui Raoul şi marchează împlinirea a 8 ani de colaborare fructuoasă dintre acesta şi marea cîntăreaţă. Evenimentul a fost onorat cu prezenţa de domnul Corneliu Vadim Tudor, membru al Parlamentului European, preşedintele Partidului România Mare.
Amintim că Tribunul este un vechi prieten al Mirabelei Dauer, ca şi al altor reprezentanţi de seamă ai cîntecului şi scenei româneşti, aceasta dînd o interpretare tulburătoare melodiei „Mulţumesc, iubită mamă“, compusă de Marian Nistor pe versurile lui Corneliu Vadim Tudor. Acesta a adus un cald omagiu marii ariste, a cărei voce este ieşită din comun, prin gravitatea şi timbrul ei deosebit. Domnul Corneliu Vadim Tudor a salutat călduros celelalte personalităţi prezente la această frumoasă manifestare. Au luat, de asemenea, cuvîntul Marin Moraru, Anca Ţurcaşiu, Cătălin Crişan, Cristina Stamate, Viorel Păunescu, Maria Dragomiroiu, Gigi Marga, Zsolt Kerestely, Cătălin Măruţă. Au fost prezenţi Angela Similea, Anastasia Lazariuc, Iuliana Marciuc, Sida Spătaru (văduva lui Dan Spătaru), Daniela Gyorfi, tînăra speranţă a muzicii uşoare româneşti Maria Crăciun, Horia Moculescu, Ovidiu Komornic, Mihai Constantinescu, Liliana Mincă. A prezentat Gabriela Cristea. Nici un reprezentant al clasei noastre politice n-a fost alături de Mirabela Dauer, care, de altfel, nici nu avea nevoie de ei. Mai ales că portocaliii făceau pîrtie la Traian Băsescu, să-i pupe mîna şi să-i dea plicul de ziua lui, iar ceilalţi se ocupau de chefurile personale sau de intrigi mărunte.
Domnul Corneliu Vadim Tudor a fost însoţit de familia Liliana şi Marius Marinescu, de alţi colaboratori ai săi.
Ziarul TRICOLORUL, nr 2312 / 07.11.2011
Postări
un eveniment extraordinar. Dumnezeu a facut ca sa ajung la acest eveniment. Pe drum spre casa, spre Brasov, ma gandeam ca daca ar fi existat un aparat de masurat valori, valori culturale, daca aveam unul in sala si-l porneam sigur nu facea fata si bubuia. in sala cand o ascultam pe d-na Mirabela si prietenii dansei ma intrebam cum de nu se rupe aula aceea, scena, scaunele....atata greutate in acea sala...si totusi, au fost prea putini pe cat merita. Domnule Vadim, cu respect va felicit pentru gandirea dumneavoastra! Teodora, Brasov.
RăspundețiȘtergere