6 MARTIE 1990. Mă roagă Marga şi Eugen să mergem împreună la noul şef al Poliţiei Capitalei, generalul Dumitru Bîtlan. Au de rezolvat nişte hîrtii, privind înscrierea în circulaţie a maşinii lor. Generalul e un om civilizat. A fost pensionat în urmă cu cîţiva ani, pentru a i se face loc lui Marin Bărbulescu. Astăzi, colonelul Bîtlan a fost avansat la gradul de general. Şi eu, şi Barbu îi spunem că singura soluţie e dictatura militară - dar să nu pună accentul pe cuvîntul „dictatură”, pentru că e neplăcut, ci pe „militară”. Şi el e îngrijorat de explozia fenomenului infracţional, nu-şi imagina că se va ajunge aici. Cu numai cîteva minute înainte, îl vizitase Radu Bogdan, de la „Dimineaţa”, pentru a căpăta nişte informaţii cu prioritate şi să-şi vîndă mai bine ziarul. Ne despărţim de jovialul general. Rămîne să mai vorbim la telefon. Pe culoarele clădirii din Calea Victoriei, numeroase plăci comemorative, portrete, plachete şi drapele ne amintesc de sacrificiile a sute şi sute de miliţieni, din 1945 şi pînă acum. Ce întorsătură neaşteptată: pentru unii „intelectuali elitişti”, miliţienii sînt criminali, iar pistolarii şi tîlharii au devenit eroi ai luptei împotriva comunismului! Ce schimbare bruscă de temperatură în viaţa unei ţări! Un corp solid s-ar rupe în două la o asemenea variaţie de 100 de grade Celsius. De la Miliţie, mergem la Paşapoarte. Generalul I.Al. Munteanu ne primeşte cu efuziune. Îi rezolvă Patronului, rapid, problema documentului cu pricina. Mă întorc acasă mulţumit. Sînt tot mai mulţi oameni care regretă absenţa noastră din viaţa publică. Aflu din presă că USLA-şii n-au fost terorişti, ci de partea... Revoluţiei! Se pare că ei au fost împuşcaţi fie din greşeală, fie deliberat, cum e cazul acelora asasinaţi în faţa M.Ap.N.
Corupţia e în floare! Pentru a avea acces la Nicu Ceauşescu în puşcărie, ca să-i ia un interviu, nişte ziarişti italieni au fost „taxaţi” de 5.000 de dolari de către şeful de cabinet al lui Gelu Voican Voiculescu. Am pus lupii paznici la stînă! Toată lumea voiajează, voiajează, într-o frenezie de neimaginat: Victor Ionescu, de la TV, a plecat cu nevastă-sa în Anglia, Cornel Pumnea s-a dus în S.U.A, după aparatură pentru Televiziune, P.M. Băcanu circulă prin Japonia etc. La emisiunea TV „Limba Noastră”, un telespectator spune că era interzisă pe post expresia „spaţiul carpato-danubiano-pontic”, ceea ce e o minciună sfruntată. Evreii stalinişti îşi continuă ofensiva de ocupare a funcţiilor-cheie din politică, administraţie, diplomaţie, cultură. Zigu Ornea a devenit director la Editura Minerva, care se ocupă cu valorificarea moştenirii literare româneşti! Halal! Tot la Televiziune se produce un moment vesel - un scriitor pe nume Costache Olăreanu anunţă, ca un martir: „N-am putut să-i rezist lui Pleşu şi am acceptat să fiu şeful culturii Capitalei!”. Vai, vai, ce jertfă mare, Coane Costache, vezi să nu te epuizezi!
În rest? Primăvara îşi reintră, triumfală, în drepturi. Am o poftă de viaţă nedesluşită, ca un susur de gheizer, un gust minunat, cum mai aveam doar pe vremea pubertăţii, ca elev de liceu, cînd adulmecam miresmele ploii, la vreme de seară, în salcîmii din curte, dantelaţi de felinarul de la poartă, şi eram un perpetuu îndrăgostit. Această „pubertate repetată”, care 1-a făcut pe Goethe să ceară, la 74 de ani, mîna d-şoarei Ulrike von Lewetzow, de numai 16 ani - să fie oare elixirul tinereţii şi secretul longevităţii? (Va urma)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu