Continuă atacurile furibunde împotriva mea. Toată pegra intelectuală, toţi rataţii, toţi guşaţii cred acum că a venit momentul să-mi plătească nişte poliţe. Pentru ce? Pentru că eu am avut şira spinării şi am spus mereu adevărul, în vreme ce ei au moţăit în cea mai adîncă banalitate. Una dintre potăile care acum au scăpat din lanţ şi vor să-mi facă franjuri manşetele pantalonilor este şi Marius Tupan. Veleităţi de prozator, dar fără urmă de talent. Acum, Tupan nu mă iartă, aşa că publică în revista „Moftul Român” un denunţ ridicol, în care reclamă ca eu să iau loc în boxa acuzaţilor, la Tribunalul Militar (?!), alături de Valentin Ceauşescu. În acelaşi text scelerat, intitulat „Cenuşă şi arginţi”, prostănacul ăsta rău şi neînzestrat, de care n-a auzit nimeni, se mai ia de Raţiu, Coposu, Mircea Angelescu, Eugen Barbu, Cornel Dinu, Mircea Micu şa. Nu-şi ascunde bucuria că piesa mea de teatru, „Toată lumea ştie fotbal”, a fost scoasă de pe afişul Teatrului Tănase. Cred că primul meu articol se va intitula „PLEAVA”. Numai să am unde să-1 public.
O bombă explodează în societatea românească, în acest început de primăvară: s-a sinucis, în biroul lui din Palatul de Justiţie, judecătorul Gică Popa, cel care a condus odiosul proces al soţilor Ceauşescu. O fi făcut-o din remuşcare? Sau poate că a fost „sinucis” de complotiştii care au trecut la operaţiunea nr. 2: ştergerea urmelor şi lichidarea, ori îndepărtarea martorilor incomozi?! Între sinuciderea generalului Vasile Milea şi sinuciderea generalului Gică Popa, societatea românească a traversat cîteva săptămîni de dimensiuni apocaliptice. Mai suna-vei, dulce corn? (Va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu