ÎN ROMÂNIA SÎNT GRAV ÎNCĂLCATE DREPTURILE OMULUI! (II)

9. Adevărul despre drumurile dacice. Cei care au falsificat Istoria Poporului Primordial, a geto-dacilor, susţin că romanii au construit drumurile în Dacia Traiană începînd cu anul 106 d.Chr., inclusiv drumul de la Dierna (Orşova) la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, pînă la Apulum, Potaissa, Napoca şi Porolissum. Acest drum a fost făcut între anii 107-109 d.Chr. Cine poate crede că în numai 3 ani (scăzînd iernile, mai rămîn doar 2 ani) s-a construit aşa-zisul drum roman ? Adevărul îl aflăm de pe tablele şi tăbliţele de aur de la Sinaia, unde scrie că în Dacia, cu mai mult de 2.000 de ani înaintea războiului cu Imperiul Roman, din anii 105-106 d.Chr., toate drumurile erau pavate, iar porţile de la Cetatea Sarmizegetusa erau glisante.

În lungul drumurilor dacice şi la intersecţii existau indicatoare topografice, din piatră, cu inscripţii pentru orientare scrise în Limba Primordială, a geto-dacilor, indicatoare care nu au fost înlăturate în perioada 106-275 d.Chr. Falsificatorii originii Limbii Române au ascuns adevărul că, pînă spre sfîrşitul Secolului al IV-lea d.Chr., la Roma şi în zona de jurisdicţie a  Diecezei de Roma ritul roman era în limba greacă, nu în limba latină. În Secolele II, III şi IV d.Chr., creştinismul de limbă greacă era dominant la Roma. Falsificatorii Istoriei Limbii Române au ascuns acest adevăr. În Capitala Imperiului Roman, la Roma, în biserică se slujea în limba greacă. Drept urmare, nu poate fi crezută minciuna cu limba latină (limba paternă) care a fost transmisă de mamele din toată Dacia la copiii lor, această limbă străină fiind, chipurile, preferată Limbii Primordiale a geto-dacilor, limba maternă. În jurul anului 100 d.Chr., geto-dacii au construit un zid din piatră, lung de 120 de km, pentru apărarea Nordului Angliei. Multe dintre marile construcţii ale Antichităţii din Europa şi de pe alte continente au fost construite de strămoşii românilor, de geto-daci. Cine poate crede că geto-dacii, care au dat omenirii cea mai veche şi avansată civilizaţie, cu cel puţin 10.000 de ani î.Chr., nu au construit drumuri în ţara lor şi i-au aşteptat mii de ani pe mercenarii romani să le facă gratuit drumuri, dar numai în Dacia ocupată? Aşa–zisele drumuri romane din Dacia Traiană, din perioada 106-275 d.Chr., sînt drumuri dacice, construite cu multe milenii înainte de venirea jefuitorilor, incendiatorilor, demolatorilor romani şi distrugători ai înfloritoarei civilizaţii şi vieţii creştine a geto-dacilor.

10) Adevărul despre Dacia Mare. În Antichitate, Vatra Strămoşească era cunoscută sub numele de Geţia, sau Dacia, şi era Mare. Cei care s-au ocupat diabolic de falsificarea Istoriei Poporului Primordial au lăsat în întuneric perioada cuprinsă între Secolele III-XII d.Chr., sperînd că adevărul nu va ieşi la suprafaţă. Fiindu-le teamă de aflarea adevărului, aceiaşi falsificatori ai Religiei geto-dacilor şi a omenirii au ascuns cea mai mare parte din viaţa Fiului Domnului, respectiv de la 12 pînă la 30 de ani. Adevărul va ieşi la suprafaţă.

La începutul Secolului al XIX-lea, boierii patrioţi români au elaborat un proiect etno-politico-statal, denumit „Dacia Mare”, al cărui scop era refacerea statalităţii româneşti în Vatra Strămoşească. Principalul promotor al proiectului „Dacia Mare” a fost genialul Mihai Eminescu. La vîrsta de 17 ani, Eminescu a publicat în revista „Familia”, din Oradea, poezia „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”. Pentru refacerea „Daciei Mari” trebuiau unite cu Patria-Mamă provinciile istorice Banat, Ardeal şi Bucovina. La 24 ianuarie 1882, s-a înfiinţat, la Bucureşti, Societatea „Carpaţii”, în conducerea căreia se afla Mihai Eminescu. Scopul principal al Societăţii „Carpaţii” era eliberarea Ardealului din Imperiul Austro-Ungar şi refacerea „Daciei Mari”. De la Viena, pe canale diplomatice, s-a transmis porunca de a fi potolit Eminescu. Marele cugetător şi patriot Mihai Eminescu nu a putut fi potolit decît prin lichidare fizică. Forţele oculte, împreună cu Titu Maiorescu, au pus la cale uciderea genialului Eminescu la Spitalul evreiesc „Caritatea” din Bucureşti, în 15 iunie 1889. Mihai Eminescu, cel mai mare cugetător politic al românilor, s-a jertfit pentru „Dacia Mare”.

11) Adevărul despre Constituţia României. De la sfîrşitul anului 1989, stăpînii străini ai României, împreună cu asasinii care au regizat şi aplicat Holocaustul împotriva românilor au căutat să creeze cadrul legal pentru desfăşurarea acţiunilor şi atingerea obiectivelor criminale. Un grup mic de alogeni (nu întîmplător, toţi evrei, cu nume româneşti) a decis asasinarea preşedintelui României, Nicolae Ceauşescu, şi a soţiei sale, alogena Elena, în Sfînta Zi de Crăciun. Apoi, din 26 decembrie 1989, şi-a început activitatea Guvernul Petre Roman, format numai din alogeni (evrei) cu nume româneşti. La 20 mai 1990, a fost ales preşedinte al României alogenul Ion Iliescu, membru marcant al Partidului Comunist Român, cu studii la Moscova. În urma alegerilor parlamentare din 20 mai 1990, pe listele Frontului Salvării Naţionale (F.S.N.) şi ale altor partide politice au fost aleşi numeroşi deputaţi şi senatori alogeni, care aveau o pondere de peste 60% în Parlamentul României. Preşedinte al Senatului României a fost ales alogenul Alexandru Bârlădeanu, iar preşedinte al Adunării Deputaţilor a fost impus alogenul Dan Marţian. După ce şi-au încheiat misiunea, amîndoi s-au retras din viaţa politică, în anul 1992. Situaţia prezentată face referire la primii ani ai României post-decembriste, şi nu la Israel. Atunci, alogenii ocupau funcţiile de: preşedinte al României, al Senatului, al Adunării Deputaţilor, prim-ministru, miniştri, secretar general al Guvernului, guvernator al B.N.R., şefi ai Serviciilor Secrete, preşedinţi şi vicepreşedinţi ai multor partide politice, ambasadori, lideri ai marilor sindicate, şefi ai majorităţii posturilor de televiziune şi radio, precum şi a numeroase ziare şi reviste. Să fi fost o întîmplare, sau un program ultrasecret şi diabolic? Adunarea Constituantă a adoptat Constituţia României în şedinţa din 21 noiembrie 1991, iar aceasta a fost aprobată prin Referendumul Naţional din 8 decembrie 1991. Constituţia României din 1991 a fost adoptată în timpul Regimului Iliescu-Roman-Stolojan (toţi alogeni). Apoi, în anul 2003, în timpul Regimului Iliescu-Năstase a fost adoptată Legea nr.429/2003 de revizuire a Constituţiei României, aprobată prin Referendumul Naţional din 18-19 octombrie 2003. Românii îşi amintesc şi presa vremii a consemnat despre modalităţile diverse de fraudare a voturilor la acest Referendum. Hoţii au furat şi la Constituţie. Cele două Legi fundamentale, din anul 1991 şi 2003, au fost astfel concepute, încît să permită: desfăşurarea legală a Holocaustului împotriva românilor; subminarea economiei naţionale; jefuirea bogăţiilor naturale; deromânizarea României; nepedepsirea asasinilor politici şi a asasinilor economici.

În Constituţia României din anul 1991 nu au fost preluate articole foarte clare din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. din 10 septembrie 1948, iar alte articole au fost trunchiate. Prezentăm cîteva exemple edificatoare din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului:

- Articolul 1: „ Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sînt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii”;

- Articolul 3: „Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale”;

- Articolul 17: „Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa”;

- Articolul 21: „Voinţa poporului trebuie să constituie baza puterii de stat; această voinţă trebuie să fie exprimată prin alegeri nefalsificate şi să fie asigurată libertatea votului”;

- Articolul 22: „Orice persoană are dreptul să obţină realizarea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea sa şi libera dezvoltare a personalităţii sale”;

- Articolul 25:. „ Orice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi familiei sale, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare”.

În Constituţia României din anul 2003 nu au fost preluate şi formulări foarte clare din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, aprobată de Consiliul European din 7 decembrie 2000, la Nisa, precum şi din Tratatul de la Lisabona. Prezentăm cîteva exemple din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene:

Titlul I. Demnitatea.

- Articolul 1, Demnitatea umană. „Demnitatea umană este inviolabilă. Aceasta trebuie respectată şi protejată”;

- Articolul 2, Dreptul la viaţă. „Orice persoană are dreptul la viaţă”;

- Articolul 3, alin.1. „Orice persoană are dreptul la integritate fizică şi psihică”;

- Articolul 5, alin.1. „Nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau în servitute”;

- alin.3. „Traficul de fiinţe umane este interzis”;

- Articolul 6. „Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă”;

- Articolul 8, alin.2. „Orice persoană are dreptul de acces la datele colectate care o privesc, precum şi dreptul de a obţine rectificarea acestora”;

- Articolul 14. „Orice persoană are dreptul la educaţie, precum şi la accesul la formare profesională şi formare continuă”;

- Articolul 15, alin.1. „Orice persoană are dreptul la muncă...”;

- Articolul 19, alin.1. „Expulzările colective sînt interzise”;

- Articolul 25. „Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul persoanelor în vîrstă de a duce o viaţă demnă şi independentă şi de a participa la viaţa socială şi culturală;”

- Articolul 31. „Orice lucrător are dreptul la condiţii de muncă în stare să respecte sănătatea, securitatea şi demnitatea sa”;

- Articolul 35, Protecţia sănătăţii. „În definirea şi punerea în aplicare a tuturor politicilor şi acţiunilor Uniunii se asigură un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane”;

- Articolul 37. „Politicile Uniunii trebuie să prevadă un nivel ridicat de protecţie a mediului şi de îmbunătăţire a calităţii acestuia, care să fie asigurat în conformitate cu principiul dezvoltării durabile”.

Numai din lecturarea acestor articole exemplificate şi din compararea lor cu textele din Constituţia României rezultă foarte clar că multe din drepturile omului care sînt reglementate la nivel mondial şi european fie că nu se regăsesc deloc în Legea fundamentală din ţara noastră, fie că sînt neclar formulate, cu scopul de a nu fi respectate. Din multitudinea lor, facem referire la următoarele:

a) Dreptul la demnitate este înscris în primul articol din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, dar nu există în Constituţiile României din 1991 şi 2003 şi nici în proiectul de revizuire a Constituţiei, aflat la Comisiile Juridice din Parlament. În România post-decembristă, demnitatea umană nu este nici respectată, şi nici protejată. În acest an se forţează o nouă revizuire a Constituţiei, pentru a reduce numărul parlamentarilor la 300, şi nu pentru a introduce prevederile referitoare la: dreptul la demnitate; dreptul la viaţă; dreptul la sănătate; dreptul la muncă; dreptul persoanelor în vîrstă la o viaţă demnă; dreptul la alegeri libere şi nefraudate ş.a. Inexistenţa acestui drept fundamental al omului în România, dreptul la demnitate, a facilitat Regimurilor Iliescu, Constantinescu şi Băsescu să calce în picioare şi să sfideze demnitatea românilor.

De mai bine de 40 de zile, manifestanţii din Bucureşti şi din marile municipii poartă lozinci şi scandează: „Demnitate!”, „Jos Băsescu!”, „Jos Guvernul!”, „Alegeri anticipate!”.

b) Dreptul la viaţă îl are orice persoană, mai puţin în România, unde, la art.22 din Constituţie, acest drept este garantat numai teoretic. Neavînd dreptul la viaţă ocrotit prin Constituţie, s-a ajuns să fie pus la cale un Holocaust împotriva românilor, în lagărul de exterminare numit România.

c) Orice persoană are dreptul la muncă. În Constituţia României, la art.41, alin.1, scrie că „Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.” Neavînd garantat dreptul la muncă, din anul 1992, peste 4 milioane de români au rămas fără locuri de muncă în urma închiderii societăţilor comerciale privatizate şi a sute de mii de I.M.M.-uri, iar peste 5 milioane de cetăţeni români, mai ales tineri, au fost nevoiţi să-şi caute muncă pe toate continentele. Regimurile Iliescu, Constantinescu şi Băsescu nu au îngrădit locurile de muncă ale românilor în ţara lor, ci le-au lichidat, pe baza unui program diabolic şi bine coordonat, din străinătate, de către asasinii economici şi asasinii politici.

d) Dreptul persoanelor în vîrstă de a duce o viaţă demnă şi independentă, de a participa la viaţa socială şi culturală nu există în Constituţia României. De ce ? Pentru a putea fi batjocoriţi şi umiliţi pensionarii, cu scopul de a-i extermina cît mai repede şi în număr cît mai mare. Cu cinism, Regimul Băsescu-Boc a denumit această strategie „ieşirea programată din sistem”. Regimul Băsescu-Ungureanu nu asigură circa 30 de medicamente pentru cei peste 500.000 de bolnavi de cancer, iar pentru unii dintre ei a alocat cîţiva lei pentru morfină. S-ar putea să încerce cu cianură în Munţii Apuseni.

e) Dreptul la un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane lipseşte în România. În Constituţie, la art.34, scrie că „ Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat”. Nu se precizează de cine şi în care viaţă. Cum este garantat dreptul la ocrotirea sănătăţii, cînd Poporul Român este otrăvit cu aditivi alimentari cancerigeni, cînd se închid 200  de spitale, se desfiinţează în fiecare an mii de paturi (la comanda F.M.I.) şi sînt alungaţi medicii din ţară?

f) Dreptul la alegeri nefalsificate şi libere lipseşte deliberat din Constituţia României. La art.36 şi art.37 din Constituţie, se face referire la „dreptul la vot” şi la „dreptul de a fi ales”. Ca urmare, în România alegerile nu au fost niciodată libere, ci au fost falsificate. Fraudarea alegerilor a fost recunoscută de candidaţii la funcţia de preşedinte al României şi de toate partidele politice. În anii electorali are loc o întrecere capitalistă de furat voturi, în ţară şi în străinătate, inclusiv la Ambasada României din Paris. Regimurile Iliescu, Constantinescu şi Băsescu, în 22 de ani, au creat şi perfecţionat o singură industrie în România, aceea de fraudat alegerile. Textul Constituţiei şi al Legii electorale le-au facilitat hoţilor să fraudeze alegerile şi apoi să încalce grav drepturile omului. Fără să fi cerut cetăţenii români aşa ceva, Regimurile Iliescu, Constantinescu şi Băsescu, de facto, le-au oferit cu generozitate o mulţime de drepturi unice în Uniunea  Europeană, dintre care amintim: dreptul de a muri cu zile; dreptul de a fi otrăvit cu aditivi alimentari cancerigeni; dreptul de a muri de foame; dreptul de a nu avea un loc de muncă; dreptul de a muri de frig în locuinţă; dreptul de a fi alungat din România pentru a supravieţui; dreptul copiilor la subnutriţie; dreptul de a fi analfabet; dreptul de a muri din cauza gerului şi a înzăpezirilor; dreptul la o existenţă mizerabilă; dreptul de a frauda alegerile; dreptul de a vorbi la pereţi; dreptul de a emigra; dreptul de a pune în pericol viitorul Poporului Român, prin datorii externe înrobitoare; dreptul  de a submina economia naţională (infracţiunea a fost eliminată din noul Cod Penal, care se va aplica începînd cu 31 decembrie 2012!); dreptul la sărăcie; dreptul de a nu avea şcoală în sat; dreptul la supravieţuire; dreptul de a nu avea spital în comună sau oraş; dreptul de a nu avea medic în comună; dreptul bolnavilor de a nu avea acces la medicamente; dreptul de a nu te bucura de viaţă; dreptul de a afla că s-au încheiat contracte secrete de privatizare şi pentru jefuirea bogăţiilor naturale ale Poporului Român; dreptul de a fi minţit de preşedintele României şi de primul-ministru; dreptul copiilor de a fi vînduţi în străinătate; dreptul de a nu cunoaşte adevărata etnie a alogenilor aleşi sau numiţi în funcţii politice; dreptul la pensii de exterminare; dreptul la sinucidere; dreptul la eutanasiere.

Ce-i de făcut? Românii să iasă în stradă şi, în mod paşnic, să provoace rapid alegeri anticipate, prezidenţiale şi parlamentare.

Dr. GHEORGHE FUNAR,

Secretar general al P.R.M.,

Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj

Ziarul TRICOLORUL, nr 2405 /  02.03.2012