BĂ, DILIULE! Cronică-pamflet la maculatura „Degetul pe rană şi alte dezintoxicări antipolitice”, de Cristian Bădiliţă (Editura Vremea)

Hai să vedem cum se exprimă cel care are tupeul să le dea lecţii altora. În primul rînd, el e agramat, face dezacorduri penibile. Iată cîteva exemple: „Trebuie găsite un editor şi o instituţie” (pg. 40) – e inutil să mai spun că editor e un substantiv masculin, iar instituţie – unul de genul feminin, deci acordul e total eronat. „La originea acestei ordonanţe stă, fireşte, presiunea Bruxelles-ului şi, indirect, presiunea «clasei muncitoare occidentale» marxizată pînă în dinţi” (pg. 63) – acordul corect e la plural, adică „stau”. Mai departe: „Dorin Tudoran a luat taurul de coarne într-o perioadă foarte aspră. E drept, n-a fost maltratat, cum fuseseră, înainte, Paul Goma sau Vasile Paraschiv” (pg. 168) – verbul se pune la singular, „nu fusese”, fiindcă e vorba de Paul Goma sau Vasile Paraschiv.

Altă mostră de agramatism: „Cu Ioan Paul al II-lea lucrurile s-au petrecut cam la fel, deşi anvergura şi harisma personajului mai punea bemoli isteriei acuzatoare” (pg. 185) – exprimarea corectă este „mai puneau”, adică verbul la plural.

Priviţi şi „rafalele” de cacofonii care ies pe „gura” ca o tîrtiţă de cloţă a acestui zăpăcit: „ca ciupercile” şi „i-ar împiedica cineva” (ambele pe o singură pagină, 16); „ortodoxia românească. Cartea” (pg. 53); „sufletească care” (pg. 54); „rubrică. Cîte” (pg. 63); „Ierunca. Cifrele” (pg. 188) etc.

Exemplele sînt mult mai numeroase. Mă opresc, deocamdată, aici. Nu înainte de a trage o concluzie: rareori am văzut un individ mai sifilitic şi mai enervant ca acest Bădiliţă! Atunci cînd scrii că România are „nasul butucănos”, cînd denunţi „banditismul românesc”, dar şi că asta e „ţara fuduliei cu găuri în fund”, care îi rămîne lui, în gît „ca o tocăniţă de zevzeci”, că „Din decembrie 1947 pînă în decembrie 1989 poporul român n-a existat”, că „În ortodoxia românească orice e posibil, chiar şi încreştinarea nesimţirii”, că „80% din populaţia unei ţări (România) e grăbită, aiurită şi tîmpită”, dar şi că „Mega România cam aşa arată: urîtă, săracă, imbecilă, bolnavă, dezosată”, iar „individualismul isteric” îi caracterizează pe români, în fine, că (oh, Doamne!) „creştinismul (...) nu-i o religie pentru mase (...) e o religie pentru aristocraţi” şi, bomboana pe colivă, că românii sînt un „popor-legumă”, răfuindu-se cu umbrele unor creatori iluştri, pe care îi bălăcăreşte ca un golan, deşi aceştia nu se mai pot apăra (Eugen Barbu, Fănuş Neagu, Paul Anghel, Adrian Păunescu, Zoe Dumitrescu-Buşulenga) – atunci să nu te aştepţi nici la înţelegere, nici la milă. Acest Cristian Bădiliţă e un dobitoc sinistru, care nu merită nici măcar o palmă - palmele se dau între cavaleri –, merită un scuipat în lentilele alea ca nişte cioburi de sifoane.

CORNELIU VADIM TUDOR

Ziarul TRICOLORUL, nr 2403 / 29.02.2012