DATORIA EXTERNĂ ŞI PACTUL FISCAL

La sfîrşitul anului 1989, Regimul Ceauşescu a lăsat moştenire Poporului Român o ţară independentă, suverană, multilateral dezvoltată, cu numeroase bogăţii naturale, cu circa 10 milioane locuri de muncă şi fără datorii externe. După 22 de ani de aşa-zisă democraţie capitalistă, Regimurile alogenilor Iliescu, Constantinescu şi Băsescu au lăsat Poporului Român o grea moştenire, respectiv: o ţară multilateral demolată; contracte secrete pentru jefuirea bogăţiilor naturale; peste 5 milioane locuri de muncă lichidate; datorii externe de peste 150 miliarde euro, care cresc într-un ritm ameţitor. Este evident că alogenii care au fost şi se află la conducerea României post-decembriste nu l-au citit pe cel mai mare cugetător politic şi unul dintre remarcabilii noştri economişti, genialul Mihai Eminescu, care a susţinut că singurul principiu care trebuie să călăuzească viaţa Poporului Român, urmaş al Poporului Primordial, al geto-dacilor, este principiul conservării naţionale.

Referindu-se la politica greşită a guvernanţilor, Eminescu scria: „Deficit lîngă deficit, împrumut lîngă împrumut, datorie lîngă datorie, pînă ce finanţele României nu vor fi, curînd, decît o gaură mare.” („Opere”, vol. IX, pag 448). Pe baza unui plan diabolic, întocmit şi dirijat de către cei care au pus la cale şi acţionează pentru materializarea proiectului „Israel în România”, s-a trecut la o îndatorare externă fără precedent în istoria multimilenară a Poporului Român. După ce au privatizat numeroase societăţi comerciale cu o valoare de piaţă de peste 700 miliarde euro, şi după ce au concesionat bogăţiile naturale ale Poporului Român, în valoare de peste 1.000 miliarde euro, stăpînii străini ai României au trecut, mai ales în Regimul Băsescu-Isărescu-Tăriceanu-Boc-Ungureanu şi cu susţinerea P.D.L., P.S.D., P.N.L., U.N.P.R., P.C. şi U.D.M.R., la o politică diabolică de îndatorare la băncile străine. Niciodată, alogenii care fac cu schimbul la conducerea României, nu au organizat un Referendum Naţional în legătură cu împrumuturile externe şi destinaţia lor! Niciodată, în Parlament nu a fost depusă o moţiune de cenzură sau măcar o moţiune simplă pe tema datoriei externe! În nici ,un mesaj adresat Parlamentului, preşedinţii Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu nu au prezentat bilanţul privatizărilor, al înstrăinării bogăţiilor naturale, al aşa-ziselor reforme, al aderării la N.A.T.O. şi Uniunea Europeană, precum şi cel al datoriei externe. Nici unul dintre primii-miniştri şi nici eternul guvernator alogen al Băncii Naţionale nu au prezentat în Parlament care este adevăratul scop al îndatoririi externe a Poporului Român, respectiv finalizarea proiectului „Israel în România”, cu sprijinul şi implicarea directă a băncilor străine, coordonate de importante forţe oculte. Prin creşterea continuă a datoriei externe a României s-au realizat cea mai cruntă înrobire a Poporului Român şi, totodată, sporirea profiturilor băncilor străine. Stăpînii României vorbesc, din cînd în cînd, despre transparenţă în ceea ce priveşte veniturile şi cheltuielile din Bugetul de Stat. De la vorbe la fapte este cale lungă ! Niciodată Poporul Român nu a fost informat despre sumele încasate la Bugetul de Stat din privatizări şi din concesionarea bogăţiilor naturale, dar nici despre împrumuturile externe, destinaţia lor şi dobînzile aferente. Pe surse, s-a aflat că în anul 2012 Poporul Român are de rambursat la băncile străine o datorie de 20 miliarde euro, la care se adaugă dobînzile de 3 miliarde euro. În anul 2013 vor trebui plătite la băncile străine datorii de peste 25 miliarde euro. Cea mai mare parte din datoria externă a României a fost făcută în Regimul Băsescu-Isărescu-Boc. Aceeaşi politică şi aceeaşi finalitate sînt avute în vedere, cu prioritate, de Regimul alogenilor Băsescu-Isărescu-Ungureanu. Poporul Român află din mass-media că Guvernul Ungureanu se împrumută în fiecare lună cu 1-2 miliarde euro sau dolari de la bănci din U.S.A. şi de la băncile străine din România, la dobînzi foarte mari. În plus, de regulă trimestrial, Regimul Băsescu-Isărescu-Ungureanu se angajează faţă de F.M.I., Banca Mondială şi Comisia Europeană să îndeplinească  poruncile date care au drept scop jefuirea Poporului Român şi continuarea genocidului în lagărul de exterminare numit România. Totuşi, datoriile externe trebuie plătite. Guvernul Ungureanu ascunde pentru Parlament şi Poporul Român adevărul în privinţa programului de rambursare a datoriilor externe şi a dobînzilor uriaşe. A fost adoptată în secret şi cu acordul F.M.I. următoarea strategie: se continuă politica agresivă de îndatorare externă; anual Guvernul României împrumută 20-30 miliarde euro; se recurge la aşa-zisa rostogolire a datoriei externe şi la unele reeşalonări la plata ratelor scadente, urmate de creşterea dobînzilor spre 10-20 miliarde euro. Creşterea programată a datoriei externe a României va avea şi alte consecinţe negative începînd cu anul 2013 cînd va intra în vigoare Pactul Fiscal din cadrul Tratatului privind Stabilitatea, Coordonarea şi Guvernanţa în cadrul Uniunii Economice şi Monetare. Se ştie că, la 9 decembrie 2011, şefii de stat şi de guvern din Uniunea Europeană au ajuns la un acord în privinţa Pactului Bugetar, cu excepţia Marii Britanii. În următoarele trei luni, Pactul Fiscal al U.E. trebuia prezentat cetăţenilor din fiecare stat şi apoi adoptată o decizie extrem de importantă. Tratatul şi Pactul Fiscal se adresează ţărilor din zona euro. România, nefiind în zona euro, nu avea obligaţia să abordeze acum şi în mare grabă să semneze Pactul Fiscal, de pe urma căruia va avea o mulţime de consecinţe negative, cu implicaţii mari în scăderea nivelului de trai al cetăţenilor români, care este cel mai redus din Europa. Pactul Fiscal afectează suveranitatea naţională ! Conform Constituţiei României, art.2, alin.1 şi 2: „Suveranitatea naţională aparţine poporului român...” şi „Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.” În cursul lunii februarie a.c., preşedintele Băsescu s-a întîlnit cu delegaţii ale celor aflaţi la Putere (P.D.L., U.N.P.R., U.D.M.R. şi deputaţii minorităţilor etnice) şi a obţinut sprijinul lor şi al Guvernului Boc V pentru a semna Pactul Fiscal, cu toate că România nu are nici o obligaţie în acest sens. Opoziţia nu a participat la întîlnirile  de la Cotroceni. În Parlamentul European, deputaţii P.D.L., U.D.M.R., P.S.D., P.N.L. şi P.C. au votat pentru Tratat şi Pactul Fiscal. Din delegaţia României la Parlamentul European, cu care preşedintele Băsescu a refuzat să se întîlnească în perioada 10 decembrie 2011-29 februarie 2012,  numai europarlamentarul Corneliu Vadim Tudor a votat împotriva acestor documente. Viaţa va confirma că şi de acestă dată preşedintele Partidului România Mare a votat corect, în apărarea Interesului Naţional. În ziua de 2 martie a.c., la Bruxelles, şefii de stat şi de guvern din 25 de state membre au semnat Pactul Fiscal al U.E., care însă nu oferă o imagine clară asupra obligaţiilor statelor semnatare şi a efectelor acestora asupra economiei naţionale şi cetăţenilor. Pactul Fiscal al U.E. conţine „reguli de aur” pentru echilibrarea bugetelor şi coordonarea politicilor economice la nivelul european. Pactul Fiscal limitează deficitul structural la 0,5%-1%, iar nivelul maxim poate fi acceptat doar în cazul în care datoria publică este mai mică de 60% din P.I.B. Dacă datoria publică depăşeşte 60% din P.I.B., aceasta va trebui redusă anual cu 20%. Ca urmare, băncile şi-au asigurat încasarea dobînzilor şi rambursarea creditelor. Pactul Fiscal impune statelor semnatare să introducă în Constituţie obligativitatea echilibrării bugetului, fiind admis un deficit bugetar de pînă la 3%. În cazul nerespectării prevederilor din Pactul Fiscal, statele respective vor fi sancţionate cu o amendă de 0,1% din P.I.B; ţările semnatare se angajează la o guvernanţă fiscală solidă şi să transmită la Comisia Europeană proiectele anuale de buget pentru verificare şi aprobare. Astfel, România  a pierdut o parte însemnată din suveranitatea naţională, prin semnătura preşedintelui Băsescu, făcînd un pas spre o uniune bugetară. De la jumătatea lunii iulie a.c. intră în vigoare Mecanismul european de stabilitate şi se constituie Fondul permanent de salvare a zonei euro. România, nefiind în zona euro şi cu toate că românii au restricţii pe piaţa muncii în 9 ţări din U.E., totuşi şi-a asumat obligaţii integrale şi are doar drepturi parţiale prin semnarea Pactului Fiscal. Regimul Băsescu-Isărescu-Boc-Ungureanu nu a făcut nici un studiu de impact privind consecinţele Tratatului de guvernanţă fiscală asupra Poporului Român şi a României ! Pactul Fiscal a fost semnat „în orb”, iar consecinţele nefavorabile le va suporta Poporul Român.Consilierul alogen al guvernatorului B.N.R. consideră că „Pactul Fiscal este certificatul de garanţie al României.” Acest certificat costă Poporul Român cel puţin următoarele: pierderea a peste 10 miliarde euro fonduri nerambursabile de la U.E.; peste 15 miliarde euro dobînzi la creditele actuale şi la cele care vor fi „rostogolite”; privatizări extrem de păguboase; liberalizarea preţurilor la energie electrică şi gaze naturale; scăderea nivelului de trai; plata a 500 milioane euro anual pentru capitalizarea F.M.I. Asupra acestor costuri uriaşe se păstrează tăcerea.

În ziua de 7 martie a.c., preşedintele Băsescu s-a adresat Parlamentului României, pe jumătate gol, cu un mesaj pe probleme de politică internă. El nu a făcut nici o referire la: manifestanţii din Bucureşti şi din ţară care, de 55 de zile, îi cer demisia şi alegeri anticipate prezidenţiale şi parlamentare; cei peste 500.000 bolnavi de cancer care sînt supuşi la genocid, neavînd acces la 30-40 de medicamente; mortalitatea infantilă, care este cea mai mare din Europa; vinovaţii pentru cei aproape 100 de morţi din cauza neefectuarii lucrărilor de deszăpezire; perioada 2006-2011, cînd şefii Serviciilor Secrete au sfidat Parlamentul şi în plenul acestuia nu au prezentat rapoartele anuale pentru a le fi controlată activitatea, inclusiv implicarea lor în toate tipurile de alegeri; problemele de sănătate pe care le are preşedintele Curţii Constituţionale, căruia Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, de la Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud, prin certificatul de încadrare în gradul de handicap cu nr.2151 din 8 aprilie 2009, i-a recomandat, pe lîngă spitalizare şi tratamente de specialitate, şi „evitarea efortului ocular mare”. Pe baza acestui certificat, preşedintele Curţii Constituţionale beneficiază de o indemnizaţie şi de scutire de impozite pe salariu, pe pensie, pe imobile şi pe terenuri. Astfel, dînsul este unul dintre bugetarii cu cele mai mari venituri din România - neimpozitate! Parlamentul refuză să dezbată această situaţie, unică în lume, cînd o persoană cu handicap accentuat şi nerevizuibil, care ar trebui menajată şi în privinţa cititului, conduce Curtea Constituţională ! Opoziţia (P.S.D., P.N.L. şi P.C.) cunoaşte această situaţie de la Curtea Constituţională şi face plîngeri degeaba, în loc să ceară demisia preşedintelui acesteia. Aflînd acest adevăr cu privire la preşedintele Curţii Constituţionale s-ar putea ca manifestanţii din Piaţa Universităţii şi din multe municipii să-i consacre versuri inspirate şi să-i solicite demisia din funcţie. Este posibil ca preşedintelui Băsescu, aflînd despre problemele de sănătate ale trimisului său la Curtea Constituţională, să i se facă milă şi să-i sugereze să demisioneze, pentru a-şi putea îngriji sănătatea. Aceste teme au fost „uitate“ deliberat de pe agenda prezidenţială. În schimb, preşedintele Băsescu, neuitîndu-l pe preşedintele Ceauşescu, a dat indicaţii preţioase Guvernului Ungureanu şi Parlamentului cu privire la: adoptarea rapidă a noii Legi a Sănătăţii (de fapt, Legea Genocidului) şi a Legii reorganizării administrativ-teritoriale (pe motiv că este mult mai nouă decît legile similare din U.S.A., Franţa, Germania, Italia, Spania, Marea Britanie ş.a.); modernizarea clasei politice prin recurgerea la votul uninominal curat, în locul celui murdar din anii 2008-2009; crearea unei economii naţionale performantă şi competitivă, pentru a putea intra în zona euro; vînzarea rapidă a pachetelor de acţiuni în domeniul energiei şi transporturilor, aşa cum au poruncit komisarii de la F.M.I., Banca Mondială şi Comisia Europeană; crearea I.M.M.-urilor în mediul rural şi dezvoltarea industriei de I.T.; reluarea exploatărilor miniere de aur şi alte bogăţii pentru a crea locuri de muncă; liberalizarea preţurilor la gaze naturale şi la energie electrică etc. De la microfoanele Parlamentului, preşedintele Băsescu a insistat (dînd impresia că este un avocat al unor firme străine) pentru a se da undă verde jefuirii marilor bogăţii naturale ale Poporului Român, sub pretextul apariţiei unor noi locuri de muncă, fără a preciza numărul lor. Pentru că realitatea îl contrazice, preşedintele Băsescu nu a informat Parlamentul că în mandatele sale şi ale Guvernelor Tăriceanu şi Boc I-V, cu susţinerea P.N.L., P.D.L., P.S.D., P.C., U.N.P.R., U.D.M.R. şi deputaţilor minorităţilor etnice, au fost lichidate peste 1 milion locuri de muncă, iar la Roşia Montană a fost închisă mina în anul 2006 şi au fost desfiinţate 600 locuri de muncă, pe cînd în proiectul R.M.G.C. sînt prevăzute doar circa 250 locuri de muncă la aceeaşi mină. Pentru preşedintele alogen Băsescu nu contează la Roşia Montană nici patrimoniul istoric, unic în lume, nici valoarea zăcămîntului de peste 100 miliarde euro, din care Poporul Român nu primeşte nici un gram de aur, argint, uraniu, wolfram etc, nici pericolul celui mai mare dezastru ecologic din Europa prin folosirea a 200 milioane kg de cianură. După ce a informat Parlamentul că Uniunea Europeană trece prin cea mai grea criză a datoriilor suverane şi că din a doua parte a anului 2012 va veni al II-lea val al crizei internaţionale, preşedintele Băsescu a spus că „ne putem permite să rostogolim datoriile externe”, uitînd să menţioneze cele peste 10 miliarde euro dobînzi care vor fi lăsate ca o moştenire suplimentară pentru Poporul Român. Acelaşi preşedinte Băsescu a cerut Parlamentului să adopte cît mai repede Pactul Fiscal pentru ca România să-şi asume benevol noi obligaţii înrobitoare pentru acest popor. Firesc ar fi ca Parlamentul României să adopte Pactul Fiscal abia după intrarea României în zona euro, după anul 2015. Pînă atunci s-ar putea învăţa din experienţa ţărilor din zona euro. Graba adoptării în Parlament a Pactului fiscal este determinată, de fapt, de accelerarea proiectului „Israel în România” ! Pentru ca opinia publică din România să nu dezbată consecinţele Pactului Fiscal, preşedintele Băsescu a însărcinat Guvernul Ungureanu şi parlamentarii Puterii (P.D.L., U.N.P.R., U.D.M.R. şi deputaţii minorităţilor etnice) ca de la 1 iunie a.c., înaintea alegerilor locale, „să reîntregească salariile.” Manipulatorii de serviciu din mass-media au înţeles greşit că vor creşte salariile bugetarilor. Cei care îşi bat joc de Poporul Român, îl umilesc şi îl jefuiesc de 22 de ani, au încurcat pînă şi datele pentru această promisiune şi confirmă că nu cunosc prevederile legale. În loc de 1 aprilie a.c., au promis 1 iunie a.c., dată care nu poate fi respectată. Conform legii, Bugetul de Stat nu poate fi rectificat decît după 6 luni de la adoptarea lui, respectiv după data de 21 iunie a.c., iar creşteri salariale nu pot fi acordate cu 6 luni înainte de alegeri. Guvernanţii şi cei care îi susţin vor căuta să-i păcălească pe alegători cu „reîntregirea salariilor”, adică vor  să completeze cu cel mult 10 lei drepturile salariale, din care au tăiat 40%-70% pentru a plăti ratele scadente şi dobînzile la băncile străine. Regimul Băsescu-Isărescu-Boc nu şi-a ţinut nici măcar promisiunea fermă şi nu a respectat şi aplicat legea de mărire a salariilor. Cine îi mai crede cu promisiunea de „reîntregire a salariilor” făcută femeilor de 8 Martie şi bărbaţilor de 9 Martie? A uitat preşedintele Băsescu să le felicite pe femei de ziua lor, dar nu a uitat să le ureze hoţilor profesionişti mult succes la furat cu ocazia alegerilor locale din iunie a.c., primele nedemocratice în ultimii 20 de ani, prin alegerea primarilor şi preşedinţilor de Consilii Judeţene dintr-un singur tur de scrutin. În marea majoritate a localităţilor şi judeţelor, candidaţii care vor obţine 15%-30% din voturi vor fi aleşi primari şi preşedinţi de Consilii Judeţene. Astfel, se încalcă regula de bază a democraţiei şi se revine la practica din timpul Regimului comunist, cînd aceştia erau aleşi dintr-un singur tur de scrutin. Culmea este că preşedintele Băsescu care a citit greu în Parlament un document de condamnare a comunismului, dar nu şi a celui instaurat de evrei în România, a promulgat Legea şi susţine alegerea primarilor şi a preşedinţilor de Consilii Judeţene la fel ca în perioada comunismului. Aceasta este încă o dovadă clară de întoarcere la dictatură.

Cu ocazia zilelor de 8 şi 9 Martie vă doresc multă sănătate, petrecere frumoasă şi La Mulţi Ani!

Dr. GHEORGHE FUNAR,

Secretar general al P.R.M.,

Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj

Ziarul TRICOLORUL, nr 2411 / 09.03.2012