România a intrat într-o fundătură istorică

APEL
CĂTRE POPULAŢIA ROMÂNIEI

Stimaţi compatrioţi, Partidul România Mare vă roagă să luaţi aminte la Apelul său, într-un moment de o maximă importanţă pentru destinul Patriei. Este un Apel pe care îl rostim cu luciditate, cu durere, cu o deosebită îngrijorare faţă de prezentul şi viitorul Neamului Românesc. Ştim că în cei aproape 3 ani care au trecut de la evenimentele din decembrie 1989, aţi fost purtaţi de Istorie de la agonie la extaz şi înapoi, la deznădejdea cea mai neagră.
Ştim că politica şi, mai ales, politicienii au izbutit să vă intoxice prin demagogie, prin pofta lor iresponsabilă de a vă minţi, de a vă înşela buna-credinţă, de a vă pîngări tezaurul scump al iubirii de ţară. Numeroşi aventurieri de toate etniile şi culorile politice v-au tot promis marea cu sarea, deşi erau pe deplin conştienţi că nu pot şi nici nu vor să facă ceva pentru cei mulţi, simpli şi necăjiţi. Istoria politică a acestei perioade de aproape 3 ani nu este altceva decît o luptă oarbă între nişte şmecheri, în goana lor furibundă după căpătuială şi putere. Aproape că nu a rămas piatră pe piatră în relaţiile civilizate care ar fi trebuit să domnească între aceşti indivizi, astfel încît oameni care, în decembrie 1989, au fost împreună aveau ulterior să se acuze şi să se certe ca la uşa cortului, comportament care a prilejuit un spectacol jalnic în faţa opiniei publice. În încrîncenarea asta a răfuielii şi a invectivelor, nu s-a simţit nici o adiere de respect faţă de populaţie, cele mai murdare rufe politice s-au spălat în public, totul a fost călcat în picioare, s-au spulberat partide şi alianţe, s-au formulat ameninţări şi denunţuri publice, pe timpul, pe banii şi pe nervii tot mai zdruncinaţi ai cetăţenilor acestei ţări. Sîntem pe deplin conştienţi că sentimentul care vă domină este de lehamite, cu atît mai mult cu cît asistaţi nu la o „ţiganiadă“ ridicolă, ci şi la ruinarea ţării, a propriei voastre existenţe.
Partidul România Mare are un merit: este singurul care nu s-a scindat, care nu s-a bătut pentru Putere, care s-a lăsat călăuzit doar de Luceafărul strălucitor al intereselor vitale ale Naţiunii Române. Unii adversari ai noştri au încercat din răsputeri să ne compromită în faţa ţării şi a străinătăţii, ştampilîndu-ne cu calificativul infamant de „extremişti“. Mai greu a fost pentru aceste „cozi de topor“ să precizeze ce fel de extremism ne-ar anima pe noi: de dreapta, de stînga sau de centru?! Istoria se repetă. Aşa după cum şi prin anii ’50 bîntuia o modă a etichetelor, cînd oameni nevinovaţi erau înfieraţi ca burjui, chiaburi şi sabotori ai regimului, tot astfel se practică şi astăzi un fel de vînătoare de vrăjitoare, pe cît de falsă, pe atît de periculoasă pentru liniştea societăţii româneşti. Noi nu ne simţim datori să ne scuzăm sau să ne explicăm în faţa acestor duşmani ai Neamului Românesc, dar în faţa voastră, a milioanelor de fii ai acestei ţări, rostim cu mîna pe inimă: dacă a-ţi iubi Patria mai mult ca orice pe lume, dacă a dori ca românii să fie stăpîni la ei acasă, dacă a veghea zi şi noapte ca România să nu fie batjocura şi colonia nimănui, dacă toate acestea înseamnă a fi „extremist“, ei bine, da, sîntem extremişti, ba chiar extrem de extremişti, ultraextremişti, incurabil de extremişti! La urma urmelor, ce ne mai mirăm? În cei aproape 3 ani petrecuţi de la evenimentele din decembrie 1989, în presa noastră ticăloşită au fost aduse acuzaţii sinistre la adresa Poporului Român, a Armatei şi a Bisericii, a unor valori naţionale ca Mihai Viteazul (numit paranoic), Mihai Eminescu (numit legionar, fascist şi huligan), Octavian Goga (numit lichea) şi aşa mai departe. Pentru noi, lucrurile sînt foarte limpezi. În România există două tendinţe: cei care urmăresc dezmembrarea ţării şi ruinarea ei pînă la sapă de lemn şi, în partea opusă, cei care, aidoma nouă, vor să preîntîmpine, cu orice preţ, nimicirea acestei ţări. Această împărţire în două tabere nu e nouă, e cunoscută în Istoria noastră de sute de ani. Numai că, astăzi, lupta îmbracă veşminte de-a dreptul barbare. Dacă pînă şi mafioţii din Italia sau America tot mai manifestă grijă faţă de aparenţe şi se tem de judecata opiniei publice sau de lege – în ceea ce-i priveşte pe mafioţii noştri politico-economici, totul se face la vedere, fără ruşine, actele de vînzare-cumpărare a ţării fiind parafate în văzul public şi prezentate ca nişte mari victorii ale intrării noastre în Europa! Dar, pentru numele lui Dumnezeu, România se află în Europa încă dinainte de naşterea continentului european! Totul pare o farsă, care poate că ne-ar amuza, dacă n-ar fi în realitate sinistră, dăunătoare pentru viaţa de zi cu zi a populaţiei, pentru viitorul copiilor noştri, pentru ţară. Este clar că România a intrat într-un unghi mort, într-o fundătură din care nu poate ieşi decît printr-o schimbare radicală. Această schimbare o poate asigura, în profunzimile sale, numai Partidul România Mare. Deocamdată, fiind un partid de Opoziţie, noi nu am avut acces la exerciţiul Puterii. Am stat pe margine, am observat, am analizat toate variantele posibile. Nu pretindem că deţinem noi piatra filozofală sau iarba fiarelor, în stare să deschidă lacătul viitorului. Dar, măcar sîntem pe deplin conştienţi unde au greşit guvernările anterioare. Este inadmisibil faptul că, în mai puţin de 3 ani, s-au cheltuit peste 7 miliarde de dolari, din care aproape 4 miliarde sînt datorii noi, efectuate de actualii guvernanţi. Este inadmisibil ca unităţi economice rentabile, care produceau în anii precedenţi în valoare de miliarde de dolari, să fie astăzi spulberate, puse pe butuci, vîndute la preţuri de nimic unor afacerişti străini. Asta nu mai e privatizare, nu mai e retehnologizare, e crimă de înaltă trădare împotriva intereselor Poporului Român. Şi urmările ei se simt la tot pasul, în fenomenele şomajului şi sărăcirii fără precedent a populaţiei. Această situaţie dramatică nu mai poate continua. Aşa-zisa reformă economică şi, în general, întreaga strategie politică trebuie schimbate de urgenţă, pînă nu este prea tîrziu.
Stimaţi compatrioţi, poate că toată această năpastă am fi îndurat-o mai uşor dacă ferestrele şi pragul casei noastre nu ar fi ameninţate de limbile de foc ale războaielor din zonă. Astăzi, nu mai este un secret că în anumite cabinete ale politicii mondiale s-a urzit, încă din 1989, ţesătura unui complot ruşinos împotriva României. În decembrie 1989, lucrătura lui a fost dejucată de către mulţimile care au ieşit în stradă şi şi-au vărsat sîngele. Astăzi, noi, cei rămaşi în viaţă, sîntem chemaţi să împiedicăm izbînda acestui scenariu criminal. Prima şi cea mai importantă cale de salvare a României o reprezintă alegerile din septembrie 1992. Încercaţi să vă imaginaţi cum va arăta faţa ţării dacă în Parlament, în Guvern şi în celelalte structuri ale Puterii vor pătrunde adevăraţii patrioţi, care şi-ar da şi viaţa pentru ţară. „În visele mele, înflorit arată viitorul României“ – rostea un înflăcărat paşoptist, şi aşa va fi, vă jurăm cu mîna pe inimă. Dar, pentru asta, trebuie să votaţi Partidul România Mare, celelalte forţe împătimite de dragostea de Neam. Votaţi Vulturul cu Crucea în plisc, semnul nostru electoral. Biruinţa va fi a noastră!

CORNELIU VADIM TUDOR
(„Politica“, nr. 26, din 15 august 1992)

http://www.ziarultricolorul.ro/pentru-improspatarea-memoriei/romnia-a-intrat-ntr-o-fundtur-istoric.html