Antologia pamfletului românesc - Revista presei şi alte picanterii

Astăzi, la mai bine de 10 zile dc la vizita turistică a cetăţeanului elveţiano-britanico-danez Mişu Bîl-Bîl, sîntem în măsură să spunem cum au stat lucrurile. Lucrurile au stat bine. Peripeţii - duium. Nebuni - buluc! Dar, haideţi s-o luăm pe traseu, de la intrarea în ţară şi pînă la ieşire. Tranzitul ex-regelui prin măruntaiele ţării a fost plin de surprize, astfel încît ieşirea sa a provocat tuturor un oftat de uşurare, ca după orice pur-ga-ţie. Unele agenţii străine, ca şi chibiţii mesei noastre cred că cei 500 000 de bucureşteni care au ieşit pe străzi sînt automat adepţi ai lui Mihai. Sîntem în măsură să-i potolim: cei mai mulţi s-au aflat în treabă din pură curiozitate, ca la Moşi. Aşadar, o faţă palidă bisericească, de-i zice Pimen, a lansat o invitaţie d-lui Mihai de Hohenzollern. De ce? Aflăm din revista „Expres Magazin": „Statul nu vrea să dea înapoi pădurile Mînăstirii Putna şi de-aia 1-a chemat Pimen pe Rege, ca să arate că nu se «joacă» - aşa comentau ţăranii din Putna hotărîrea lui Popa Prostu. Deci, o răzbunare! Din nefericire, după stingerea curiozităţii, pe deplin explicabilă, invitaţia s-a întors împotriva lui Mihai, pentru că poporul 1-a văzut de-aproape şi 1-a auzit cum se fonfăie de parcă ne-ar vorbi dintr-o peşteră şi în nici un caz din acest veac. Încă de la aeroportul din Suceava, suita a fost preluată de generalul Suceavă, om bun la toate, devotat, care este atît de genial, încît în decurs de o oră face turul tuturor partidelor republicane sau monarhiste şi le convinge că e cu fiecare în parte şi că se poate conta pe el. Fireşte, dacă ex-regele se va căţăra iar pe tron, inimosul general Suceavă va deveni mareşal al palatului. Aşadar, de la Suceava 1-a preluat Suceavă. Dacă ateriza la Bîrlad îl prelua Bîrlădeanu; la Cîmpeni - Cîmpeanu; la Constanţa - Constanţa Crăciun; la Roman - Roman; la Severin - Severin; la Brăila - Ştefan Mihăilescu-Brăila; la Dej - Gheorghiu-Dej; la Urziceni - Aura Urziceanu; la Turda - Gheorghe Turda; la Cristuru Secuiesc - însuşi Cristoiu Unguresc ş.a.m.d. Foarte simplu, aveam variante pentru orice schimbare a protocolului ex-regal. Mai aflăm din presă că o ţărancă din Putna s-a uitat lung la Prinţul Nicolae şi a exclamat: „Ce copil frumuşel“, după care „au podidit-o lacrimile". Noi credem că muierea a plîns pentru că micuţul Nicolae îi aducea aminte, de un alt Nicolae, care a fost fusilat pentru a-i face loc marelui bîlbîit. Chiar, aşa: cum a stat ăsta la pîndă. cu capul la cutie, peste 45 de ani, au murit între timp Hitler, Stalin, Antonescu, Petru Groza, Gheorghiu-Dej şi Ceauşescu, dar el s-a menţinut, bine păstrat în formol şi naftalină, nimic nu 1-a tulburat. Şi ce şefi de stat se mai menţin azi în lume dintre cei care au tratat cu Hitler şi l-au decorat? Săracul Kurt Waldheim a fost cocoşat de acuzaţii numai pentru că servise ca translator în Wehrmacht, iar un personaj ca Mihai, intim al lui Hitler, n-are nici pe naiba, spălat bine e ca nou! Curioase şi murdare mai sînt căile politicii! De la aeroportul din Suceava în drum spre Putna, un ARO cu militari s-a răsturnat în şanţ. „Semn rău!“ - au exclamat monarhiştii. „Semn bun!“ - au sărit însă republicanii, chemîndu-1 repejor pe lt. colonelul f.f. cult Virgil Vochină de la Circulaţie, ca să vadă dacă nu cumva chiar regele era sub mormanul de fiare. Aş, steaua norocoasă 1-a scăpat pe Mişulică şi de data asta. Şi ce ne mai spune presa? Ne mai spune că, plîngînd el de zor la mormîntul lui Ştefan cel Mare, Mihăiţă a fost scuturat bine de mînecă de către grăsana lui fiică Lenuţa, care, într-o românească ireproşabilă, i-a zis: „Ça suffit!“. Borfaşii din preajmă, care dădeau cu sasu, au crezut că ea i-a ginit şi-i zice lui ta-su să fie atent, adică „sasufi". Dar zula cea mare nu s-a dat acolo, ci la Biserica Sf. Gheorghe-Nou din Bucureşti, unde regina, coana Anişoara de Boulion-Sarma a fost busculată pe scări. Iar la înghesuială i s-a furat un inel cu perlă, timp în care unui alt membru al suitei i s-a şterpelit un ceas. Las’, că vă scoateţi voi pîrleala, ştim ce vă poate pielea. Ni se mai spune că, tot la Bucureşti, un alt poliţist care face toate jocurile politice, proaspătul general Nicolae Niţu (abia întors din vizită prin SUA, unde 1-a însoţit pe dl. Crin Halaicu), a exclamat în faţa ziariştilor de la „Continental“: „Doamne-ajută!“. La ce să ajute Dumnezeu, nea Nicule? La reinstaurarea monarhiei? Sîntem în măsură să atragem atenţia Parlamentului, Guvernului şi, nu în ultimul rînd, opiniei publice că în cadrul Poliţiei Române şi-au făcut loc la vîrf nişte cadre care, sub pretextul că se achită de misiunea încredinţată, trag de fapt mai multe sfori, ca să cadă în picioare în orice împrejurare. Atenţie la Poliţie, să nu ziceţi că nu v-am zis. În revista „Expres Magazin“ ni se mai spune că furturile obiectelor, precum şi dispariţia unei bucăţi de lemn din scaunul regal de la Biserica Sf. Gheorghe-Nou „au fost înregistrate ca semn divin pentru revenirea în ţară“. La ora asta, hoţii îşi dau palme că n-au furat mai mult. În aceeaşi revistă care a cîrmit-o iarăşi brusc, din braţele lui Petre Roman pe scheletul împăiat al lui Hohenzollern, este consemnată declaraţia unui domn din mulţime, pardon, din „lumea bună“ prezentă: „Acum să le văd pe femeile de la Apaca ce-o să mai zică. Pentru că regele e mai frumos chiar şi decît Petre Roman“. Răspunsul l-au dat femeile de la Spitalul din Piteşti şi în numele celor de la Apaca: mai multe infirmiere au ieşit în stradă şi au huiduit coloana oficială. Aşa fac ele cînd le place un bărbat în floarea vîrstei de 71 de ani, dar, ruşinoase şi proaste de felul lor, n-au curaj să-1 pupe, ci îl scuipă şi-1 afurisesc. Şi tot ca expresie a „dragostei şi stimei neţărmurite“, un bărbat l-a scuipat în faţă, cu năduf, pe Mihai, chiar la Aeroportul Otopeni, strigîndu-i şi „Huo!“. Dar să nu ne pierdem umorul şi să vedem cum încearcă să manipuleze opinia publică un salariat al aceluiaşi Ardei Umplut, pe nume Constantin Florian, care minte de stinge: „Acum, cînd s-a dovedit că Nostradamus trebuie citit cu mai multă atenţie, poate nu ar fi rău să reamintim ce a scris el că se va mai întîmpla în ţara noastră: «România are să se regăsească abia după ce va reveni Mihai. El va trăi acolo între 4 mai 1993 şi 4 martie 1995. În România va fi adevărată democraţie doar între 2 iunie 1995 şi 6 februarie 1998»“. Băiatul e complet nebun, le scoate din burtă: unde, cînd şi cum a putut scrie Nostradamus, „cu cinci secole în urmă“, despre acest Mihai, dar şi despre „democraţia în România“? Se scria în Evul Mediu despre democraţie? Dar exista România ca stat, pe hartă? Scopul e clar, se doreşte a se arăta proştilor că dacă pînă şi prezicătorii din vechime î1 văd pe Damblagiu din nou pe tron, vă daţi seama, trebuie să ne supunem! Ca mîine, o să aflăm că Nostradamus l-a anticipat şi pe Fulgerică, care se va sui pe un ţambal şi va deveni Regele Romilor, sub numele de Vijelie al XIV-lea! Dar, să vedeţi măreţie la Mihăiţă, care a decis să schimbe traseul spre Curtea de Argeş pentru că „vrea să simtă miros de bălegar“. Bată-te să te bată, coane Mişule, păi n-ai 5 iepe acasă, nu-ţi ajunge? Ceva mai ponderat în expresii, dar tot deşănţat, popa Himen i-a zis la Putna bietei fosile: „De fapt, aţi fost invitat de Ştefan cel Mare“. Păi sigur, dacă Nostradamus se gîndea numai la el, de ce nu s-ar fi gîndit şi Ştefan cel Mare, care, oricum, n-avea altă treabă decît să-i strige în vibratorul ăla bîzîit din ureche: „Mişule, dă o raită pe la Paşti, te-aştept să-i tragem o beută!“.



Dintre picanteriile vizitei, să mai menţionam şi actul profanator al Asociaţiei 21 Decembrie, care a smuls lanţurile şi bornele de sub Arcul de Triumf din Capitală, pentru a trece amicul lui Stalin pe dedesubt. Ceea ce nu se făcuse pentru osemintele lui Titulescu, acum două luni, s-a realizat pentru moaştele lui Mihai, care, deşi viu, e mai mort pentru ţara asta decît marele diplomat. Ştim că a mai avut loc o scenă de pomină: două babe chioambe şi una surdă îl aşteptau pe navetist cu pîine şi sare, că era leat de-al lor, recrutaseră împreună. Atunci cînd s-a anunţat coloana de maşini, ele s-au proţăpit în mijlocul drumului, au oprit prima limuzină şi au cîntat: „Maiestate, deschide, deschide fereastra/ numai o vorbă să-ţi spun/ Căci nimeni pe lumea aceaaasta/ n-a fost aşa nebun! Majestate, vrem să-ţi pupăm mîna!“. Ghinionul lor a fost că prima maşină era a Poliţiei, aşa că a scos nene capul un taure de la Dinamo, vechi caftitor prin beciuri, şi le-a şoptit: „Puştoaicelor, ce frumos ciripiţi, ce voce aveţi, nebunelor! Mie mi-o pupaţi degeaba, Mişu e mai la coadă! Ah, zgubiliticelor, dacă eraţi cu vreo 400 de ani mai tinere!“. Vorba Cetăţeanului Turmentat către Coana Zoiţica, că e damă bună: „Lasă, lasă, nu-mi mai pupa mîna, că se-nchide urna!“. Dar, nu vă zic că în suita oficială îşi face intrarea, deodată, zdup!, însăşi maşina lui Iosipescu-Zambra! Pungaşul dăduse drumul la sirenă, conducea cu o mînă, zmecher, iar cu alta vorbea cu mă-sa prin staţia de emisie-recepţie, pe moment i-a păcălit pe unii. Noroc cu colonelul Florin Sandu, care îl ginise, aşa că l-a somat să iasă din rînd. În concluzie, vizita foştilor suverani Carol I şi Ferdinand la mormîntul lui Mihai I a fost încununată de succes. Ei s-au mişcat cu multă voioşie, nici nu ziceai că-s morţi. În centrul atenţiei au fost, ca de obicei, Elena şi Nicolae - care au jucat de data asta rolul fiicei şi nepoţelului lui Bîl-Bîl. Încurajat de aceste efuziuni populare (huiduieli, geamuri sparte, strănuturi în ochi), Mişulică a anunţat prin mass-media că e bulversat şi că se va întoarce definitiv în ţară. Agenţiile internaţionale au anunţat şi ele că sînt bulversate la aflarea veştii că Mihai e falit în Elveţia şi trebuie să părăsească repede castelul, că nu mai are cu ce-l plăti. Nu-i nimic, se va muta de la Versoix şi va da peste Verdeţ. Noi zicem să n-o mai ia pe la Suceava, bre, ci să aterizeze direct la Curtea de Argeş, unde strămoşii lui de-abia aşteaptă să-1 tragă de cracul pantalonilor şi să-i spună în dulcea limbă românească: „Mein Gott, Michael, was machen sie? Frei să fisitezi Rumänien? Wunderschön! Fă-te komod. Ai un lök aici, fom sta zusammen împreună, ein Mann ein Wort, nu te uita la Fatim Tudor, e un Schweinehunde, pork de kîine, el strikat tot spus că nicht Könnig, wax, Rumänien fotează President, Michael, kom, kom, mai trăieşte Der Krokodil?!“.


CORNELIU VADIM TUDOR


(„România Mare“, 8 mai 1992)