Românii din ţară
şi cei din străinătate au aflat de la conducătorii României şi de la
manipulatorii de opinie că, după mari sacrificii făcute de cetăţeni şi nu de
politicieni a fost depăşită criza financiară şi perioada de recesiune
economică. Stăpînii străini ai României, cei de la Fondul Monetar Internaţional
(F.M.I.), Banca Mondială şi Comisia Europeană (Guvernul internaţional de la
Bruxelles) le-au comunicat cetăţenilor români că în anul 2013 ţara noastră va
înregistra o creştere economică de circa 1% şi se va încadra în deficitul
bugetar aprobat. În acest context, românii nu înţeleg, deocamdată, de ce
Guvernul Ponta II a aprobat, în ziua de 21 mai a.c., Ziua Sfinţilor Mari
Împăraţi Constantin şi mama sa, Elena, Ordonanţa de Urgenţă nr. 46/2013 privind
criza financiară şi insolvenţa unităţilor administrativ-teritoriale, publicată
în Monitorul Oficial al României nr. 299/24 mai 2013. Nedumerirea românilor
sporeşte aflînd că:
1) În baza Legii nr. 273/2006 privind finanţele
publice locale, art.85, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a
acesteia, Ministerul Administraţiei şi Internelor împreună cu Ministerul
Finanţelor Publice aveau obligaţia să elaboreze un proiect de lege referitor la
insolvenţa unităţilor administrativ-teritoriale. Guvernul Tăriceanu nu a
respectat prevederile legale şi, ca urmare, alegătorii români au acordat şi mai
multe voturi pentru candidaţii PNL în actualul Parlament
2) În anul 2010, Guvernul Boc a înaintat la
Parlament un proiect de lege privind criza financiară şi insolvenţa unităţilor
administrativ-teritoriale. Proiectul de lege a fost aprobat de Senat şi
aşteaptă votul final în Camera Deputaţilor.
3) Prin O.U.G.nr.46/2013 se încalcă dreptul de
proprietate privată garantat de articolul 44 din Constituţia României şi nimeni
nu sesizează Curtea Constituţională !
Sfidînd Parlamentul, unde are susţinere de
peste 70%, Guvernul Ponta II a adoptat O.U.G. nr. 46/2013 la solicitarea
expresă a Fondului Monetar Internaţional care a avertizat cu neintrarea
scrisorii de intenţie a României în boardul F.M.I. şi cu denunţarea Acordului
stand-by cu ţara noastră. După 7 ani de la aplicarea Legii nr. 273/2006,
Guvernul Ponta II motivează O.U.G. nr.46/2013 de apariţia unor „situaţii
urgente şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amînată" şi de
necesitatea respectării „angajamentelor asumate cu organismele financiare
internaţionale." Adevăratele motive care au stat la baza O.U.G. nr.
46/2013 sînt cel puţin următoarele:
1. Facilitarea dobîndirii de noi proprietăţi
imobiliare de către Ungaria pe teritoriul României, în special în Ardeal,
pentru a putea argumenta Diktatul de la Bruxelles, pregătit pentru anul 2014.
2. Sprijinirea faptică a „Proiectului Israel în
România", care se derulează de peste 23 de ani şi care are ca scop final
„mutarea" Statului Israel pe teritoriul ţării noastre, în Grădina Maicii
Domnului, în Adevărata Ţară Sfîntă (aşa cum scrie pe tăbliţele de aur de la
Sinaia), în Dacia Edenică.
3. Desfiinţarea, prin comasare, a sute de
comune româneşti.
4. Susţinerea demersurilor de regionalizare a
ţării noastre, impuse de la Bruxelles şi agreate de Budapesta, vizînd
asigurarea condiţiilor pentru dezmembrarea teritorială a României şi ştergerea
ei de pe harta Europei.
5. Îmbogăţirea reţelelor de asasini economici
şi asasini politici străini şi autohtoni, prin vînzarea la preţuri derizorii a
imobilelor aflate în patrimoniul privat al unităţilor administrati-teritoriale
obligate să intre în insolvenţă.
6. Sfidarea voinţei alegătorilor, exprimată la
alegerile locale din iunie 2012, prin suspendarea din funcţie şi preluarea
atribuţiilor de primar sau preşedinte al Consiliului Judeţean, pe perioada
insolvenţei, de către un administrator judiciar, persoană fizică sau persoană
juridică, avînd ca principal obiectiv (nedeclarat public) înstrăinarea celei
mai mari părţi din averea privată a unităţii administrativ-teritoriale.
7. Lezarea demnităţii şi jefuirea locuitorilor
din unităţile administrativ-teritoriale intrate în insolvenţă din cauza şi prin
politicile Guvernelor post-decembriste.
8. Umilirea celor care au fost aleşi, în iunie
2012, în funcţiile de primari, preşedinţi de Consilii judeţene, consilieri
locali şi consilieri judeţeni, prin încălcarea Legii administraţiei publice
locale.
9. Ignorarea existenţei şi voinţei structurilor
asociative ale administraţiilor publice locale.
În campania electorală pentru alegerile
parlamentare din 9 decembrie 2012, liderii U.S.L. (probabil, Uniunea Solicită
Lichidarea) nu le-au spus nici nu le-au promis alegătorilor că după cucerirea
Puterii vor acţiona pentru lichidarea Oltchim, Poşta Română, C.F.R. Marfă,
Nuclearelectrica, Hidroelectrica, Tarom, Romaero, Întreprinderea de avioane
Craiova, I.A.R. Ghimbav, Cuprumin Abrud şi altele, pentru intrarea în
insolvenţă a Primăriilor, precum şi pentru desfiinţarea a încă 500.000 locuri
de muncă pe calea disponibilizărilor, în anul 2013. În Holocaustul împotriva
Poporului Român, cel mai mare din Istoria omenirii, desfăşurat în lagărul de
exterminare România, a venit rîndul lichidărilor în unităţile
administrativ-teritoriale! Pînă acum, Regimurile post-decembriste se plîng că
nu au suficiente venituri la Bugetul de Stat pentru că:
a) au lichidat peste 6 milioane locuri de
muncă, adică cea mai mare bogăţie a Poporului Român, închizînd unităţile
economice care funcţionau şi ofereau locuri de muncă pentru toţi cetăţenii
majori, în toate satele, comunele, oraşele şi municipiile, asigurînd totodată
venituri mari la bugetele locale în vederea autofinanţării;
b) au dat bogăţiile naturale ale Poporului
Român la cele mai mici redevenţe din lume unor firme, de regulă, străine.
c) continuă genocidul prin admiterea aditivilor
alimentari cancerigeni în alimentele de bază şi prin începerea explorărilor şi
exploatărilor la gazele de şist prin fracturare hidraulică.
Guvernul Ponta II constată că au scăzut
dramatic veniturile la bugetele locale şi a fost instalată artificial şi
programat criza financiară la marea majoritate a unităţilor
administrativ-teritoriale, mai ales la cele din mediul rural. Ca o soluţie,
chipurile de salvare, Guvernul Ponta II a creat urgent cadrul legal, ascultînd
de poruncile F.M.I., pentru a intra în insolvenţă peste 1.000 de unităţi
administrativ-teritoriale, iar ieşirea din insolvenţă să se facă, în principal,
nu prin asigurarea locurilor de muncă în fiecare localitate şi prin
valorificarea resurselor locale, ci prin vînzarea activelor aflate în
patrimoniul privat al localităţii, cele care aparţin comunităţilor locale.
Prin O.U.G. nr. 46/2013 s-au dat următoarele
semnificaţii pentru:
1. Criza financiară este starea patrimoniului unităţii
administrativ-teritoriale caracterizată prin existenţa unor dificultăţi
financiare, prin lipsa acută de disponibilităţi băneşti, ce conduce la
neachitarea obligaţiilor de plată, lichide si exigibile, pe o anumită perioadă
de timp. Criza financiară este prezumată în următoarele situaţii:
a) neachitarea obligaţiilor de plată, lichide
şi exigibile, mai vechi de 90 de zile şi care depăşesc 15% din bugetul general
al unităţii administrativ-teritoriale respective, cu excepţia celor aflate în
litigiu comercial;
b) neachitarea drepturilor salariale prevăzute
în bugetul local de venituri şi cheltuieli sau în bugetele instituţiilor ori
serviciilor publice de interes local sau judeţean, după caz, pe o perioadă mai
mare de 90 de zile de la data scadenţei.
2. Insolvenţa este starea patrimoniului
unităţii administrativ-teritoriale caracterizată prin existenţa unor
dificultăţi financiare, prin lipsa acută de disponibilităţi băneşti, ce conduce
la neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, pe o anumită
perioadă de timp. Insolvenţa este prezumată în următoarele situaţii:
a) neachitarea obligaţiilor de plată, lichide
şi exigibile, mai vechi de 120 de zile şi care depăşesc 50% din bugetul general
al unităţii administrativ-teritoriale, fără a se lua în calcul cele aflate în
litigiu comercial;
b) neachitarea drepturilor salariale izvorîte
din raporturile de muncă şi prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli, pe
o perioadă mai mare de 120 de zile de la data scadenţei.
3. Administratorul judiciar este persoana
fizică sau juridică, practician în insolvenţă, autorizat în condiţiile legii,
desemnat să exercite atribuţiile prevăzute la art. 39 pe toată perioada
derulării procedurii de insolvenţă. Administratorul judiciar este numit de
judecătorul-sindic şi primeşte, din bugetul local, un onorariu care nu poate
depăşi lunar indemnizaţia primarului sau preşedintelui Consiliului Judeţean,
majorată cu 50%. În foarte multe localităţi contribuabilii plătesc pe lîngă
indemnizaţia primarului şi un salariu, la care se adaugă sporurile, pentru
administratorul public la care primarul i-a delegat toate atribuţiile, cu acordul
Consiliului local. Situaţii similare se întîlnesc la multe Consilii Judeţene.
Dintre principalele atribuţii ale
administratorului judiciar menţionăm următoarele:
- întocmeşte raportul asupra cauzelor şi
împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă şi propune
judecătorului-sindic soluţii de redresare;
- elaborează, în termen de 30 de zile, planul
de redresare a insolvenţei, împreună cu ordonatorul principal de credite;
- avizează hotărîrile Consiliului local şi
dispoziţiile primarului care privesc operaţiunile financiare şi patrimoniul
unităţii administrativ-teritoriale;
- propune Consiliului local stabilirea de taxe
locale şi taxe speciale noi pe care să le plătească contribuabilii pînă la
încetarea situaţiei de insolvenţă;
- propune Consiliului local lichidarea unor
bunuri care fac parte din domeniul privat al unităţii
administrativ-teritoriale, pentru stingerea creanţelor;
- poate propune judecătorului-sindic
suspendarea atribuţiilor primarului sau ale preşedintelui Consiliului Judeţean
şi preluarea lor de către administratorul judiciar, care le exercită în numele
şi pe contul celor aleşi de cetăţeni.
În
cazul crizei financiare, de care ia act printr-o hotărîre, Consiliul local,
este mandatat primarul să elaboreze un plan de redresare financiară, care se
avizează de Camera de conturi teritorială. Apoi, în termen de 5 zile, prin
ordin al prefectului se constituie şi se convoacă un Comitet pentru situaţii de
criză financiară. Această criză încetează dacă timp de 180 de zile nu s-au mai evidenţiat
cauzele ei sau dacă unitatea administrativ-teritorială este supusă procedurii
insolvenţei. Orice creditor sau ordonatorul principal de credite poate
introduce o cerere la tribunalul pe raza căruia se află unitatea
administrativ-teritorială şi să solicite deschiderea procedurii de insolvenţă.
Cererea respectivă trebuie însoţită de „o listă completă a bunurilor aflate în
patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale." Primarul şi Consiliul
local au obligaţia să pună la dispoziţia administratorului judiciar situaţia
bunurilor care fac parte din patrimoniul privat al unităţii
administrativ-teritoriale. Administratorul judiciar împreună cu ordonatorul
principal de credite (primarul sau administratorul public, adică înlocuitorul
primarului care este plătit mai bine decît alesul cetăţenilor) întocmeşte un
plan de redresare a insolvenţei în care indică mijloacele şi termenele limită
pentru lichidarea datoriilor fiecărui creditor. O.U.G. nr. 46/2013 prevede, la
art.97, alin. 1, lit. c, că toate bunurile din patrimoniul privat al unităţii
administrativ-teritoriale care nu sînt necesare pentru furnizarea serviciilor
publice esenţiale pot fi vîndute, concesionate, închiriate, lichidate, iar
serviciile şi activiţăţile conexe pot fi desfiinţate sau sistate. În loc de
dezvoltare, Guvernul USL a legiferat pentru lichidarea patrimoniului privat al
unităţilor administrativ-teritoriale, fără ca locuitorii să fie consultaţi şi
să decidă prin referendum local asupra risipirii averii comunităţii locale.
Administratorul judiciar lichidează averea localităţii unde Primăria a fost
ajutată de guvernanţi să intre în insolvenţă. După numeroasele şi variatele
tunuri imobiliare de pînă acum urmează un nou val al acestora la nivelul a
peste 1.000 de localităţi din toată ţara. De
reţinut că administratorul judiciar lichidează averea privată a localităţii şi
are imunitate pentru faptele sale. El va vinde multe clădiri, terenurile
agricole şi pădurile din patrimoniul privat al comunităţilor locale, cu
încălcarea Constituţiei şi Legii nr.215/2001. La art. 106 din O.U.G. nr.
46/2013 se precizează că: „administratorul judiciar organizează procedura de
lichidare a activelor aparţinînd domeniului privat al unităţii
administrativ-teritoriale." Pe acest cadru legal, creat la comandă externă
de către Guvernul Ponta II, aşteaptă multe persoane juridice din Ungaria,
Israel şi alte ţări să devină (direct sau indirect) administratori judiciari
pentru a lichida activele din domeniul privat al numeroaselor comune, oraşe,
cîteva municipii şi judeţe care vor intra în procedura de insolvenţă. Guvernul
Ponta II a instituit o nouă imunitate prin O.U.G. nr. 46/2013 care la art. 112
prevede că: „Prin încheierea procedurii de insolvenţă, judecătorul-sindic,
administratorul judiciar şi toate persoanele implicate sînt eliberate de orice
sarcină sau responsabilitate care vizează procedura, unitatea
administrativ-teritorială şi patrimoniul acesteia, creditorii şi titularii de
garanţii." Adică, pe înţelesul tuturor, nimeni nu poate fi tras la
răspundere pentru lichidarea după bunul plac a patrimoniului privat al
unităţilor administrativ-teritoriale intrate forţat, cu voia şi sprijinul
Guvernului, în insolvenţă. După ei potopul! De reţinut că, OUG nr.46/2013 nu
precizează ce se întîmplă cu Primăriile care rămîn în insolvenţă şi după
vînzarea bunurilor din patrimoniul public ! Jaful şi distrugerile din fostele
C.A.P.-uri, I.A.S.-uri şi din firmele care au fost privatizate şi lichidate se
vor repeta în peste 1.000 de comune şi oraşe din România, în anii 2013 şi 2014!
În Nota de fundamentare la proiectul de O.U.G. privind criza financiară şi
insolvenţa unităţilor administrativ-teritoriale, la Secţiunea a 6-a, se
precizează că Guvernul Ponta II nu a consultat şi nici nu au fost organizate
dezbateri cu participarea celor patru structuri asociative ale autorităţilor
administraţiei publice locale: Asociaţia Comunelor din România, Asociaţia
Oraşelor din România, Asociaţia Municipiilor din România şi Uniunea Naţională a
Consiliilor Judeţene din România. Iniţiatorii O.U.G. nr.46/2013 susţin că
Guvernul Boc a consultat aceste structuri asociative la elaborarea proiectului
de lege şi, prin urmare, de ce să mai fie deranjate. În plus, O.U.G. nr.
46/2013 modifică şi completează Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice
locale şi nu se conformează întocmai prevederilor articolelor nr.16, nr.44 şi
nr. 115, alin. 6 din Constituţia României. Cu toate acestea, Opoziţia formală
din Parlament nu a făcut nici un demers la Curtea Constituţională! Rezultă
limpede din reglementarea insolvenţei unităţilor administrativ-teritoriale că
între Putere şi Opoziţie nu există deosebiri decît în privinţa numelor
actorilor politici din Parlament şi Guvern. Indivizii care au pus la cale
cadrul legal pentru insolvenţa primăriilor au servit şi slujesc stăpînilor
străini împotriva Poporului Român şi a României. Prin O.U.G. nr. 46/2013,
Guvernul Ponta II urmăreşte şi testarea reacţiei românilor la vînzarea
clădirilor, terenurilor şi pădurilor din averea localităţilor care au fost
„dirijate şi consiliate", cu premeditare spre insolvenţă. Avînd în vedere
consecinţele dezastruoase ale Legii insolvenţei, Legea nr.85/2006, Parlamentul
şi Guvernul României ar trebui să o abroge imediat. În aceste zile, în Turcia,
sînt mari manifestaţii publice, inclusiv lupte de stradă, prin care se solicită
demiterea Guvernului Erdogan pentru că acesta a acceptat să fie schimbată
destinaţia unui mic parc din Istanbul.
În România a început vînzarea imobilelor din proprietatea privată a
localităţilor, cu încălcarea Constituţiei României, iar opinia publică, mai
ales cetăţenii din comunele vizate nu reacţionează! Oare cînd vor înţelege, vor
acţiona sau măcar vor reacţiona toţi românii la Holocaustul ce se desfăşoară în
România?
Dr. GHEORGHE FUNAR,
Secretar general al PRM,
Preşedintele Filialei PRM Cluj
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu