Disputele din PNL dau satisfacţie celor care ar vrea ca
USL să se destrame. Unii, din raţiuni politicianiste, alţii, pentru că şi-au
dat seama că puterea absolută duce la abuzuri care nu pot fi taxate în
societatea noastra „democratică“ şi că procentul aberant de 60-70% din voturile
obţinute de actualii guvernanţi reprezintă maximum 25% dintre alegători, dintre
care mulţi îşi dau deja cu pumnii în cap văzînd că politicile actualei Puteri
continuă programele şi practicile din perioada Băsescu-Boc. Fără să intrăm în
amănuntele istoriei recente a PNL, constatăm că din fostul partid istoric,
reşapat după '89 din motive pe care nu ţinem să le dezvăluim, nu a fost
niciodată mare lucru de capul său şi nici nu a întrunit, vreodată, un scor de
luat în seamă, demn să-l trimită la guvernare prin forţe proprii. Alianţa DA a
oferit PNL şansa nesperată de a avea şi un prim-ministru, cîtă vreme Traian
Băsescu urma sa fie ales preşedinte. O înţelegere făcută la vîrf, între
politicienii cu un cuvînt de spus din ambele partide. Din care a rezultat un
conflict aiuritor între „Palate“. O convenţie asemănătoare s-a realizat şi în
cadrul USL, unde PNL vrea să ocupe, cu orice preţ, fotoliul prezidenţial. Luat
la bani mărunţi, PNL nu înregistrează mai mult de 10 -12%, motiv pentru care
nici nu s-a realizat un sondaj serios care să vizeze doar această „aripioară
frîntă“ a USL. Reprezentanţii săi, mai vocali, îi numărăm pe degete: cîţiva
seniori idealişti, un preşedinte de partid obsedat să urce pe tronul lui Traian
Băsescu, un fost prim-ministru frustrat şi înlăturat, pe nedrept, zicem noi,
din fruntea PNL, un alt fost ministru care a contribuit din plin la devalizarea
ţării în anii '90, un miliardar de carton, îmbogăţit peste noapte, mogul ratat
de presă, urmărit de fisc şi contributor direct la înstrăinarea unor obiective
economice importante ale României, care aparţineau întregii naţiuni, un primar
apreciat de electoratul unui sector suficient de bogat ca să nu-şi pună
întrebări legate de cheltuirea bugetului local, cîţiva parlamentari certaţi cu
legea, „proaspătul“ „bătrîn liberal“ (sic!) George Becali, cîţiva
europarlamenari şi... cam atît cu liberalismul din România. Fără doctrină, fără
ideologie, fără onoare, fără viziune. Cu excepţiile de rigoare, sîntem siguri,
dar care nu se vor regăsi niciodată în fruntea conducerii PNL cu putere
decizională. Persoanele cu memoria scurtă se întreabă, probabil, ce ni s-a
năzărit, tocmai acum. Anii 2004-2008
sînt consideraţi de diverşi analişti, rupţi de realitate, un succes al
guvernării de atunci. Probabil, dacă este măsurat în termenii în care România a
devenit o societate de consum a produselor străine, din import, nu din producţie
proprie, iar cetăţenii ei, liberi să călătorească în UE, liberi să devină
sclavi ai altor naţiuni, prea leneşe să-şi culeagă portocalele sau căpşunile,
să-şi îngrijească bătrînii, să vîndă hamburgeri în vreo gară insalubră sau să
cureţe toalete în localuri de lux. Naţiuni obişnuite să culeagă, pe nimic,
resurse materiale şi umane preţioase din coloniile îndepărtate din lumea a
treia. Pe care, teoretic, le-au pierdut, dar, în schimb, s-au ales cu o ditamai
Europa de Est, stigmatizată şi culpabilizată din cauza „comunismului“ şi mult
prea disponibilă să se ofere, gratis, pentru un loc, şi acela marginal, la masa
bogaţilor. Revenind la binefacerile guvernării liberale „Tăriceanu“, presupunem
că nimeni nu va evalua, corect, dezastrul produs de creditele cu buletinul, de
exodul în massă al forţei de muncă active în alte ţări şi de creşterea inutilă
a numărului de bugetari de lux, clienţi politici şi neamuri ale acestora,
meniţi să umfle, artificial, electoratul simpatizant al PNL. Crin
Antonescu a simţit impostura. Cel puţin aşa credem noi. A rămas pe locşorul
călduţ din Senat şi nu s-a „băgat“ la guvernare în această perioadă neclară,
confuză. În care economia duduia, dar criza bătea la uşă. După cum, credem că şi acum,
Crin Antonescu simte că guvernarea USL începe să se erodeze pentru că dumnealor
se află la butoane de mai bine de jumătate de an. Fără să ia măsuri economice
menite să redreseze ţara, fără să ia măsuri demne de luat în serios pentru
creşterea nivelului de trai al populaţiei. Fără să oprească procesele de privatizare
care vor lăsa la dispoziţia străinilor ultimele resurse care aparţin Poporului
Român. Dimpotrivă, avalanşa de taxe şi impozite, scumpirea alimentelor şi a
utilităţilor vor spori concomitent cu nemulţumirea populaţiei care a votat fără
să ia în seamă vechea zicală „lupu-şi schimbă părul, dar năravul, ba!“ , doar
pentru a scăpa de un preşedinte zîmbăreţ care se plimbă cu snow-mobilul şi vrea
imunitate pe viaţă. Conştient că următorii ani vor marca o cădere în gol
spectaculoasă a USL, Crin Antonescu vrea să se asigure că va fi ales
preşedinte. Că doar aşa le-a fost vorba, nu-i aşa? Numai că „verba volant“ şi
„scripta“ - în România nu valorează doi bani. Protocoalele se fac şi se desfac
precum elasticul unei lenjerii uzate de prostituată ieftină. Deja pisica se
află în curtea lui Crin Antonescu. Dacă va da de pămînt cu cei care îl
contestă, va fi considerat „dictator“ în propriul partid, iar Poporul Român
este încă sensibil la acest gen de practici. Dacă nu, riscă să nu mai aibă calitatea de „prezidenţiabil“. Oricum
ar fi, timpul curge în defavoarea liberalilor şi a lui Crin Antonescu. Eşecul
suspendării preşedintelui ar fi trebuit să le fie lecţie pe viaţă. Au ignorat
celelalte partide de pe eşichierul politic, deşi 2-3-4 procente contează extrem
de mult cînd există o asemenea miză. S-au crezut pe cai mari cînd nu era cazul.
Acum, probabil, îşi inchipuie că Poporul Român este fericit că are de hrănit
588 de parlamentari în loc de 300, iar facturile şi creditele golesc buzunarele cetăţenilor. Probabil că mizează
pe faptul că unii se complac să trăiască după „legea lui Ohm“: „Om trăi şi om vedea!“.
RUXANDRA LUNGU
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu