GENERALUL IARNĂ I-A ÎNVINS PE PORTOCALII

Pînă în ultima decadă a lunii ianuarie 2012, în România a fost o iarnă blîndă şi călduroasă, cu puţină zăpadă şi cu temperaturi peste mediile multianuale. Autorităţile şi firmele responsabile cu deszăpezirea au avut puţin de lucru. Spre sfîrşitul lunii ianuarie şi în luna februarie a.c., Generalul Iarnă s-a abătut asupra României cu mari cantităţi de zăpadă, viscole şi temperaturi foarte scăzute. Din nou, autorităţile centrale şi locale au fost luate prin surprindere şi au fost găsite nepregătite pentru a rezolva situaţiile concrete. Zăpada mare şi, mai ales, viscolul au avut drept consecinţe: blocarea unui mare număr de autovehicule pe cele două autostrăzi, pe numeroase drumuri europene, naţionale şi judeţene; anularea a sute de trenuri şi a zborurilor de pe aeroporturi; închiderea pentru mai multe zile a autostrăzilor, drumurilor europene, naţionale, judeţene şi comunale; închiderea zilnică a mii de şcoli, ajungîndu-se la peste 8.000 în ziua de 14 februarie a.c.; întreruperea aprovizionărilor cu alimente şi curent electric în sute de localităţi, mai ales în comune şi sate, timp de 5-15 zile; izolarea a zeci de comune şi sute de sate; cele mai multe decese, din cauza hipotermiei, înregistrate în Uniunea Europeană (86 pînă în 15 februarie a.c.). O asemenea calamitate naturală nu s-a înregistrat din anul 1954, dar atunci au fost doar doi morţi din cauza frigului.

În timp ce ţara este sub nămeţi, cînd numeroase comune şi sate sînt izolate de restul lumii, Regimul Băsescu–Boc a decis că este momentul potrivit pentru a fi schimbat Guvernul României. Premierul filozof şi profesor de drept neconstituţional, Emil Boc, a fost obligat să demisioneze, iar în locul lui a fost numit profesorul de Istorie şi şef al spionilor, Mihai Răzvan Ungureanu, fost bursier Sörös, acum fără de partid, un alogen cu nume neaoş românesc. Faţă de Guvernul Boc V, în Guvernul Ungureanu au fost schimbaţi numai miniştrii obosiţi ai PDL cu rezervele lor ceva mai tinere şi fără experienţă. Miniştrii din partea UNPR şi UDMR au rămas în funcţii, în lupta împotriva Poporului Român.

Generalul Iarnă nu a fost impresionat de schimbarea Guvernului Boc V cu Guvernul Ungureanu şi i-a ajutat pe români să afle adevărul în legătură cu: preşedintele Băsescu; miniştrii; Parlamentul; Puterea şi Opoziţia; prefecţii, preşedinţii de Consilii Judeţene, primarii şi Consiliile Locale; Armata, Poliţia şi Jandarmeria; dotarea şi activitatea firmelor de deszăpezire; Serviciul de Ambulanţă; firmele care furnizează energie electrică şi gaze naturale; situaţia rezervelor de stat. Generalul Iarnă i-a găsit pe cei mai mulţi dintre conducători nepregătiţi, iresponsabili, indiferenţi, lipsiţi de omenie, iar pe unii i-a prins la furat din banii publici. Să-i luăm pe rînd:

1) Preşedintele României are dreptul şi obligaţia, conform art. 86 din Constituţie, să consulte Guvernul „cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită“. Nu a făcut-o! Nu se ştie dacă premeditat sau din  lipsă de omenie. Cînd România s-a aflat zile în şir sub cod galben şi portocaliu de ninsori abundente, viscol şi temperaturi foarte scăzute, preşedintele Băsescu nu s-a dus niciodată la Guvern, nici să-l consulte, dar nici să prezideze şedinţele acestuia. Altădată, acelaşi preşedinte Băsescu vizita Executivul pentru teme de mică importanţă, zicînd că este preşedinte-jucător. După ce  a fost de multe ori ministru al Transporturilor şi apoi, de peste 7 ani, preşedinte al României, cetăţenii români constată că nu avem preşedinte-deszăpezitor. Preşedintele-constatator Băsescu, în monologul televizat din 13 februarie a.c., le-a spus românilor că a aflat că ţara nu dispune de dotarea tehnică necesară pentru deszăpeziri, spre a face faţă exigenţelor cetăţenilor. Numai din profiturile anuale, de circa 300 milioane euro, date „băieţilor deştepţi“ din energie, în baza unor contracte secrete, Regimul Băsescu-Tăriceanu-Boc putea să rezolve problema dotărilor cu mijloace moderne şi performante pentru deszăpezire, precum şi a pădurilor şi perdelelor de protecţie. Mai mult, pentru a-i sfida pe români şi autorităţile locale, cînd ţara este sub nămeţi şi în plin viscol în multe judeţe, cînd se schimbă între ele codurile galbene cu acelea portocalii, preşedintele Băsescu s-a refugiat la Predeal, la odihnă, în vila lui Ceauşescu, pentru a citi cuvîntarea preşedintelui PSD din Parlament, de la învestirea Guvernului Ungureanu. Conform Constituţiei, art. 93, preşedintele Băsescu trebuia să instituie starea de asediu sau starea de urgenţă în unele judeţe, la cererea motivată a autorităţilor locale, cum a fost cazul judeţelor Vrancea şi Buzău. Nu a făcut-o! De ce? Din considerente politice, din lipsa organizării şi a dotărilor adecvate, dar mai ales pentru a lăsa să se deruleze încă o etapă din Holocaustul împotriva românilor. Instituirea stării de urgenţă într-un judeţ ar fi permis restabilirea stării de normalitate şi salvarea multor vieţi omeneşti, dar, totodată, ar fi fost şi un exerciţiu necesar, o aplicaţie reală şi un test edificator pentru autorităţi şi populaţie. Refuzul preşedintelui Băsescu dovedeşte că Statul Român, în 22 de ani, a fost adus în situaţia să nu poată face faţă instituirii stării de urgenţă nici măcar la nivelul unui judeţ! Acelaşi preşedinte Băsescu, la fel ca şi premierii Boc şi Ungureanu, nu a avut şi nu are curajul să se ducă la Centrul Naţional pentru Coordoonare şi Intervenţii în Situaţii de Urgenţă, inaugurat în anul 2008, care are statut de muzeu neterminat, nefiind funcţional, lipsind legăturile cu judeţele din cauza unui soft. S-au cheltuit, pînă acum, 7,5 milioane euro şi apoi s-a pus lacătul pe acest Centru Naţional, aflat la marginea Bucureştiului. Ca şi pînă acum, în Regimurile Iliescu, Constantinescu şi Băsescu, nimeni nu răspunde.

2) Fostul premier Emil Boc s-a făcut că lucrează la deszăpezire, punînd mîna pe lopată, dar a abandonat repede, fără să-i identifice pe cei vinovaţi de situaţia dezastruoasă  din ţară şi fără să se adreseze Parchetului. Noul premier, alogenul Mihai Răzvan Ungureanu, a făcut o vizită de lucru în judeţele Vrancea şi Buzău, dar nu a avut curajul să intre şi să stea, măcar 24 de ore, într-un cavou de zăpadă, sau într-o cazemată de zăpadă, de fapt în casele ascunse sub nămeţi cu înălţimea de 4-6 metri, unde să reziste împreună cu săteni bătrîni şi bolnavi, fără alimente, fără căldură şi fără curent electric. Între două zboruri cu elicopterul, premierul Ungureanu le-a cerut autorităţilor locale „seriozitate, seriozitate, seriozitate“, căutînd să-l imite pe cel din neamul lui, V.I. Lenin, care a lansat lozinca „Învăţaţi,  învăţaţi, învăţaţi”. În această scurtă vizită de lucru, premierul Ungureanu, referindu-se la cetăţenii izolaţi în case şi în sate, de 2-3 săptămîni, majoritatea cu vîrste de peste 70 de ani, flămînzi, disperaţi şi înfriguraţi, unii cu morţi în casă de multe zile, i-a etichetat drept „leneşi“. Se pare că actualul prim-ministru visează cu ochii deschişi. Semnele clinice sînt vizibile: ochii se rotesc în orbite, dintr-o parte în cealaltă, iar extremităţile vibrează. Din păcate, alogenul premier Ungureanu nu a avut nici o atitudine umană faţă de românii sinistraţi şi disperaţi şi nu a făcut nici un apel la solidaritatea cetăţenilor României şi ajutorarea celor îngropaţi sub nămeţi.

3) Parlamentul nu se preocupă de situaţia din ţară. Marea majoritate a senatorilor şi deputaţilor nu au fost şi nu sînt prezenţi în colegiile în care au fost aleşi de calculator, după fraudarea alegerilor. Sînt impresionaţi de imaginile transmise de televiziuni. Unul dintre liderii PDL, obţinînd informaţii pe surse portocalii, a declarat la televiziune că oamenii care au murit din cauza înzăpezirilor şi a gerului erau beţi. În lipsa parlamentarilor Opoziţiei, Puterea se face că lucrează în Comisiile parlamentare, luni după-amiaza şi marţi dimineaţa. Timp de aproape o lună, Opoziţia (PSD, PNL şi PC) nu a introdus la Senat o Moţiune simplă pe tema situaţiei existente în ţară, prin care să oblige Guvernul să aloce sumele necesare, din rezerva bugetară, pentru achiziţionarea rapidă a dotărilor moderne necesare la deszăpezirea drumurilor, precum şi pentru carburanţi şi alimentele de strictă necesitate. Parlamentarii au şansa să iniţieze o propunere legislativă privind achiziţionarea de către Guvern şi dotarea Consiliilor Judeţene şi a Consiliilor Locale cu un număr corespunzător de utilaje şi maşini pentru deszăpezire, precum şi cu sănii care să fie trase de cai, spre a fi folosite la transportul alimentelor şi al bolnavilor pînă la drumurile unde au acces ambulanţele sau la locurile unde pot să aterizeze elicopterele.

4) Datorită neînţelegerilor dintre unii prefecţi, preşedinţi de Consilii Judeţene şi primari, nu s-a ajuns la instituirea la timp a stării de asediu la nivelul unor judeţe sau a unor localităţi. Foarte tîrziu şi cu mare greutate, s-a instituit starea de asediu pentru judeţul Vrancea (dar numai pentru 24 de ore) şi pentru cîteva comune. Situaţia reală obliga de mult timp să se treacă la strarea  de asediu, la rezolvarea grabnică  a situaţiilor critice din sute de localităţi şi la salvarea oamenilor de sub nămeţi. Fostul ministru al Administraţiei şi Internelor a avertizat în legătură cu înzăpezirile şi viscolul care vor bloca ţara, iar noul ministru ne-a  înştiinţat că vor fi inundaţii ca urmare a topirii zăpezilor. Ei au spus, dar cei care suferă sînt românii.

5) Jandarmeria şi Armata, avînd efective puţine, dar înarmate numai cu lopeţi, au participat la deszăpezirea multor locuinţe şi la salvarea cetăţenilor. Poliţia s-a specializat în închiderea drumurilor şi în blocarea traficului. Ca urmare a disponibilizării a peste 10.000 de poliţişti, au dispărut din oraşe, comune şi sate oamenii legii, care cunoşteau situaţia reală din localităţi, Îi ştiau pe localnici, cunoşteau care sînt urgenţele la intervenţii în caz de calamităţi. Cele întîmplate în această iarnă obligă la revenirea la normalitate în ceea ce priveşte prezenţa poliţiştilor şi jandarmilor în mediul rural. De asemenea, trebuie spus adevărul şi informată populaţia în privinţa numărului foarte mic de elicoptere de care dispune Ministerul Administraţiei şi Internelor.

6) Generalul Iarnă a confirmat că au fost trucate licitaţiile şi contractele încheiate cu firmele de deszăpezire, cu scopul de a sifona bani publici către cei aflaţi la Putere. Firmele respective nu au dotarea modernă necesară pentru deszăpezire şi, ca urmare, s-a ajuns la închiderea repetată a celor două mici autostrăzi, a drumurilor europene, naţionale, judeţene şi comunale. Datorită lipsei utilajelor necesare pentru deszăpezire, s-a ajuns ca în multe comune şi în numeroase sate să nu se poată interveni la deszăpezire decît după 7-21 de zile de cînd au fost izolate acele localităţi. Crezînd că pot ascunde adevărul, autorităţile centrale şi locale au evitat să informeze zilnic populaţia în privinţa numărului de maşini, utilaje şi tractoare folosite la deszăpezire, precum şi a lungimii drumurilor deszăpezite. Ca urmare a contractelor cu dedicaţie pentru deszăpezire şi a nerespectării acestora, s-a ajuns la blocarea circulaţiei pe drumurile publice, la izolarea a numeroase localităţi, la închiderea şcolilor, la perturbarea activităţilor economice şi la numeroase decese. Răspunde cineva pentru toate acestea? Deocamdată, nimeni. Mai mult, preşedintele Băsescu le-a mulţumit public firmelor care nu au reuşit să deszăpezească drumurile, chiar şi atunci cînd a fost interzisă circulaţia.

7)  De la rezerva de stat s-au scos tîrziu şi au fost acordate puţine ajutoare pentru zecile de mii de persoane izolate în locuinţe în sate, comune şi oraşe. Mai repede au acţionat autorităţile Statului Român pentru a-i ajuta pe sinistraţii din diverse colţuri ale lumii, decît pe cetăţenii români. De asemenea, din uriaşul fond de rezervă la dispoziţia primului-ministru s-au alocat sume foarte mici pentru a combate efectele căderilor masive de zăpadă şi ale viscolului. Un guvern responsabil şi căruia îi pasă de ceea ce se întîmplă în ţară şi de viaţa cetăţenilor români ar fi achiziţionat de urgenţă un număr mare de utilaje şi maşini similare cu cele folosite pentru deszăpezire în Suedia, Germania, Federaţia Rusă, Finlanda şi Norvegia. De ce nu s-a acţionat în această direcţie? Nu din lipsa fondurilor! Din alte cauze, care au legătură cu Holocaustul împotriva Poporului Român.

Românii trebuie să ştie că, după  lovitura de stat din decembrie 1989, ţara a fost transformată, în mod programat, într-o colonie, iar în funcţiile de conducere de la nivel central şi local au fost numiţi, respectiv aleşi, în urma unor alegeri fraudate, o mulţime de alogeni. Se repetă, în mare parte, scenariul din perioada instaurării comunismului în România. Mulţi copii şi nepoţi ai alogenilor care au introdus comunismul în România au ajuns, nu întîmplător, să deţină funcţii de conducere în Statul Român, în ultimii 22 de ani, şi să acţioneze în Holocaustul împotriva românilor. Cu privire la mulţi dintre ei sînt ocultate informaţiile de bază. Oficial, nu se face referire la etnia lor, iar cei vizaţi nu au curajul să spună adevărul şi să se laude cu etnia din care provin. La mijlocul lunii februarie 2012, alogenii deţin următoarele funcţii deosebit de importante: preşedinţia României; preşedinţia Senatului; preşedinţia Camerei Deputaţilor; şefia Guvernului; funcţia de viceprim-ministru; conducerile ministerelor; funcţia de guvernator al Băncii Naţionale a României, precum şi pe aceea de reprezentant al României la FMI; şefia Societăţii Române de Radiodifuziune; în această situaţie sînt şi consilierii acestora. Alogenii au alte preocupări şi obiective, legate de proiectul „Israel în România“. Ca urmare, respectivii nu au făcut apel la solidaritatea românilor pentru ajutorarea populaţiei aflate în localităţile izolate. Noroc cu iniţiativa posturilor de Televiziune, a Bisericii, Armatei, Jandarmeriei, a partidelor politice, a multor primari şi a unor firme private, care au strîns ajutoare, mai ales alimente, pe care le-au transportat şi distribuit locuitorilor din satele şi comunele izolate.

În timp ce codurile galbene şi portocalii au cuprins întreaga Românie, preşedintele Băsescu, liderii PDL, UNPR, UDMR şi deputaţii din partea minorităţilor etnice au pus de un Protocol, pe care l-au semnat la Palatul Parlamentului, într-un cadru funebru. Documentul se referă la Tratatul privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa în cadrul Uniunii Economice şi Monetare. România, nefiind în zona euro, nu are nici o obligaţie referitoare în această privinţă. Aderarea benevolă a României la acest Tratat, acceptată rapid de către preşedintele Băsescu, fără ştiinţa şi aprobarea Poporului Român prin Referendum Naţional, constituie încă o etapă din Holocaustul împotriva românilor şi din proiectul „Israel în România“.

Dr. GHEORGHE FUNAR,

Secretar general al PRM,

Preşedintele Filialei PRM Cluj

Ziarul TRICOLORUL, nr 2393 / 17.02.2012