Dear Country
Nu ştim cît e de bine
Ca, sub jocuri oculte,
Năpădiţi de ruine,
S-avem fabrici puţine,
Dar şi Curţi tot mai multe.
Birocraţii prosperă,
Peste ţara în criză
Şi penibila eră,
Printr-o lege severă,
Ni-i, oricum, indiviză.
Inutile strădanii,
Pentr-o viaţă mai bună,
Muncitorii, ţăranii
Se îndreaptă spre spanii,
La turneul-căpşună.
Aroganţi, trec mai marii,
Răsucind girofaruri,
Şi trimit cărturarii,
Sub pretextele varii,
La bordeluri, ca daruri.
Interdicţii cretine
Cartelează speranţa,
A venit nu ştim cine,
Ipocrit să se-nchine,
Pedepsind transhumanţa.
Noi ne batem ca proştii,
Harta zace în raniţi,
Sub politice drojdii,
Numai către ai noştri,
Mai avem nişte graniţi
Peste noi se aşează
Paradoxuri enorme,
Ne-a învins reaua piază,
Am ajuns, printr-o frază,
Subalterni unor forme.
Apatia coboară
Şi groparii tresaltă,
Asta nu mai e ţară,
Nici măcar cît o gară,
Ci o tragică haltă.
Şi paharnicii stranii
Pun otravă în cupă,
La putere sînt banii,
Dar de oameni, sărmanii,
Cine se mai ocupă?
Cea din urmă zaveră
Drum trădării-i deschide
Şi nemernicii speră
Că îşi fac carieră,
Ca flotanţi prin partide.
Se unesc ministere,
Să confişte-o vioară,
Bunul simţ dacă piere,
Iau măsuri austere
Care muzici omoară.
De-nscenări nu se lasă
Dătătorii de gonguri,
Ce mizerie joasă:
Sindicate de casă
Şi strategice onguri.
Orice vis inutil e,
Sub pecetea de taină,
Că-n aceste idile
Multe vipuri civile
Poartă grade sub haină.
Intre tigri şi rîme,
Omu-i prins, tîlhăreşte,
Ca, în nopţi, să dărîme,
Nelăsînd nici fărîme,
Tot ce ziua zideşte.
În distrugere, graba
Nebunie denotă,
Că aşa este treaba,
Avem mare degeaba,
Dacă nu avem flotă.
Ne condamnă la moarte,
Iarăşi, oligofrenii,
De nimic n-avem parte,
Cînd ne pleacă departe
Ne-nţelesele genii.
Drumul însuşi se curmă,
Mor şi paznicii minimi,
Urcă doliul în turmă,
Mor şi bacii din urmă,
Rezemîndu-se-n inimi.
Tristă ţară de pîine,
Unde taţi, unde mame,
Amînaţi pe poimîine,
Mor ca ultimul cîine
Şi de frig, şi de foame.
Degradare molcomă,
De vînzare e totul,
Şi-ntr-o stare de vomă,
Idealul e-n comă
Şi se cumpără votul.
Ce e bun, se aruncă,
Biet popor la răscruce,
Izgonit de la muncă,
Şi, pe-aici, la poruncă,
Nimeni nu mai produce.
Libertatea înşeală,
Că, în ţara săracă,
Biruită de boală,
Sub teroarea penală,
Înşişi doctorii pleacă.
Se vînează icoane,
Fuge ultima insă,
Rămîn locuri virane,
Şobolani să emane,
Într-o patrie stinsă.
Nevrozat - fiecare,
După-atîtea coşmaruri,
Ce soluţie, oare,
România mai are,
Pariată la zaruri?
Circuit de rugină,
Între stoguri şi bloguri,
Mulţi naivi se închină,
Cu credinţă deplină,
La minciuni şi la droguri.
Un neant se-nfiripă,
Retrăind începutul,
Că în fiece clipă,
Cu-o suspectă risipă,
Ne rescriem trecutul.
E-o psihoză în massă,
A fugi fără nume,
Şi-un păcat ne apasă,
Vagabonzi şi acasă,
Vagabonzi şi în lume.
Hoţii vor să ne-mpartă,
Cu iuţeală de mînă,
Răstignită pe hartă,
Cu-o mîndrie deşartă,
Moare limba romînă.
Condamnat este pruncul
Să nici nu se mai nască
Şi gravida aruncu-1,
Înfiind un homuncul,
Fără card, dar cu mască.
Pentru toate aceste
Conivenţe şi soamne,
Graţiază ce este,
În această poveste,
Izbăveşte-ne, Doamne.
Tristă democraţie,
Cînd gheţar, cînd jăratic,
Ca-ntr-o casă pustie
Cei oneşti, cum se ştie,
Sînt ucişi democratic.
Nici istoria nu e
Decît jaf şi ofrandă,
Dacă orice statuie,
O coboară, o suie,
Cei aflaţi la comandă.
După-atîtea dezastre,
Cu pustiul în ele,
Cimitirele noastre,
Cu morminte sihastre,
Du-le, Doamne, în stele.
Ca bătrîni copilandri,
După capătul trebii;
Am putea să fim tandri:
How are you, dear country?
It's O.K.! Hello, baby!
9-10 martie 2007
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu