DEZMEMBRAREA CARACATIŢEI DIN JUSTIŢIE ESTE POSIBILĂ!

Uciderea, la Giurgiu, a baschetbalistului american a făcut multă vîlvă. Presa speculează asupra faptului că autorităţile locale încearcă să muşamalizeze cazul, ca nu cumva să fie implicat nu ştiu ce clan interlop cu strînse conexiuni în lumea politică. Sau invers. Cert este că astfel de fapte se întîmplă din ce în ce mai des în România, iar mediatizarea lor se face mai cu seamă dacă victima a decedat. Scandalul ţine cîteva zile, după care este îngropat de alt scandal”, eventual de divorţul soţilor Truică, sau de aventurile amoroase ale manelistului Guţă. Ideea este că pentru cumpărarea voturilor (să nu uităm cine a inventat acest sistem) partidele şi candidaţii au nevoie de bani mulţi, necontabilizaţi, din zona neagră sau gri. Aşadar, la nivelul fiecărui judeţ (fără excepţie) s-au constituit nişte mafii transpartinice, în care funcţionează un sistem de tip feudal de relaţii, menite să fraudeze banul public sau să se hrănească din venituri provenite din activităţi la limita legii, prin metode de neimaginat pentru simplul cetăţean. Cîrdăşia este totală, iar autorităţile, care ar trebui să lucreze pentru siguranţa cetăţeanului, fie sînt corupte şi se înfruptă alături de interlopi din foloase necuvenite, fie tremură de frica pierderii locului de muncă sau a represaliilor care s-ar putea abate chiar şi asupra familiilor lor. Cu astfel de caracatiţe, de la nivelul judeţelor, oraşelor, comunelor, orice stat slăbit şi aflat în disoluţie economică, socială şi morală nu ar putea să lupte eficient, oricîte somităţi” venite de la centru, destul de atinse şi ele de viermele corupţiei, ar încerca să instituie ordinea şi disciplina în structurile locale. Ar exista însă şi posibilitatea ca poliţiştii, procurorii şi judecătorii să fie înscrişi într-un soi de program de rotire a cadrelor”, prin care să nu fie lăsaţi mai mult de 1-2 ani în acelaşi loc de muncă, astfel încît să devină mai detaşaţi de cazurile pe care le anchetează, fără să mai tremure de frica vremelnicilor potentaţi locali, care îşi conduc moşiile după bunul plac. Ar fi o măsură drastică, dar eficientă, iar costurile implementării ei nu ar fi atît de mari, comparabil cu jaful practicat, zi de zi, în bugetele locale sau în cel naţional. Iar respectivii, doritori să încaseze salariile îndestulătoare de procurori, magistraţi, vameşi sau comandanţi în poliţie, ar trebui să ia în calcul că acesta este fişa postului, chiar dacă este neplăcut să te muţi cu familie, căţel şi purcel pe tot teritoriul ţării. Oricum, ar fi mai avantajos decît să-ţi laşi oasele în Irak sau Afganistan, să pleci la muncă în străinătate şi să fii tratat ca un sclav pe plantaţiile de căpşuni sau castraveţi, ori să-ţi vezi propria afacere distrusă de fiscalitate şi abuzuri. În legătură cu moartea baschetbalistului american, şi aici situaţia este învăluită şi de alte suspiciuni. După ce a fost lăsat să zacă, inconştient, minute bune, căzut pe jos, în clubul cu pricina, odată ajuns la spital i s-a pus un diagnostic iniţial greşit şi după ceva vreme a fost transferat la spitalul judeţean, unde a fost operat, mult prea tîrziu, din nenorocire. Iar, dacă încercăm să deschidem ochii la lumea în care trăim, presupunem că potenţialul criminal va avea o soartă similară americanului care l-a ucis pe Teo Peter. Vom trăi şi vom vedea...

RUXANDRA LUNGU
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare


http://www.ziarul-tricolorul.ro/editorial.html