Ziarul TRICOLORUL, nr 2291 / 13.10.2011

ECONOMIŞTII SE REVOLTĂ

Falimentul economiilor şi finanţelor mondiale produce indignare nu numai în rîndul masselor largi, dar şi în acela al economiştilor. Este pentru prima oară cînd specialiştii demască manipularea de către clasa politică a datelor economice, în scopul de a păcăli sistematic populaţia. S-a trecut de la o extremă la alta, de la prezentarea triumfalistă a realităţilor la o viziune apocaliptică asupra prezentului şi, mai ales, a viitorului. Evident, principala vină o poartă aceşti politicieni înfumuraţi, care nu au alt scop decît să cîştige alegerile şi să ajungă la putere. Acest adevăr este, dn păcate, universal valabil. America a ajuns ea însăşi în pragul falimentului, preşedintele Barack Obama nu mai ştie pe unde să scoată cămaşa, dar mai vrea un mandat. Dezastrul produs de politicieni este ilustrat sugestiv de acordarea unuia dintre Premiile Nobel pentru Economie pe anul 2011 unui om la care nu se aştepta nimeni.

Numele lui este Thomas Sargent, profesor la New York University. Dacă Nouriel Roubini a prevăzut marea criză declanşată în anul 2008, avertizînd că noua recesiune este inevitabilă, că SUA, zona euro, dar şi Marea Britanie se află deja pe marginea prăpastiei, acest Thomas Sargent pune degetul pe rană. El a vorbit pentru prima oară despre maniera în care datele economice pot deruta populaţia, ceea ce reprezintă, pînă la urmă, o crimă, pentru că oamenii sînt lăsaţi pe drumuri, de pe o zi pe alta. Băncile centrale au devenit, ele însele, purtătoare de cuvînt ale politicienilor, reducînd şomajul şi relaxînd politica monetară, atunci cînd au ele chef. Lucrurile sînt periculoase şi într-un sens, şi în altul, făcînd ca societatea să alunece pe panta unui dezechilibru greu de reparat. Se fac estimări lipsite de orice fel de bază realistă, care ignoră cercetările de zeci de ani ale specialiştilor în domeniul macroeconomiei. Thomas Sargent este supărat şi pe consilierii celui mai puternic om al Planetei, care, pentru a-i face plăcere conducătorului, se extaziază în faţa unor idei ale acestuia, cum ar fi aceea că pachetele de stimulare fiscală ar promova prosperitatea economică, în mod automat. Totul ţine de interesul politic pe termen scurt. În ceea ce priveşte România, trebuie spus, de la început, că aceasta nu mai are oameni care să reprezinte o adevărată autoritate în domeniul economiei. Nu mai avem un Costin Murgescu, un N. N. Constantinescu, un Anghel Rugină. Cel din urmă a fost tratat chiar cu o lipsă de respect mitocănească la începutul anilor ’90, cînd şi-a permis să prezinte guvernului de atunci al României cîteva idei care să fi asigurat dezvoltarea sănătoasă a ţării. Pe vremea cînd era prim-ministru, Ilie Verdeţ îi invita la masă pe Costin Murgescu şi pe Gheorghe Dolgu. Astăzi, şi dacă şi-ar dori, Emil Boc nu prea ar mai avea cu cine discuta. Ar fi unul singur, colegul nostru de presă şi fost ministru, Ilie Şerbănescu, dar e greu de presupus că între cei doi se va putea înfiripa un dialog, pentru că guvernanţii de astăzi nu prea sînt obişnuiţi să asculte. În ceea ce-l priveşte pe fostul guvernator al Băncii Naţionale, ministru al Finanţelor şi ambasador în China, prof. Florea Dumitrescu, acesta e respins din start, pentru că a servit „comunismul”. Pînă atunci, cei de la Putere rămîn nişte contemplativi sadici, care nu fac altceva decît să constate cît de grea e viaţa, cît de mulţi bani înghit pensionarii, cît de mari sînt salariile şi cît de exagerate sînt nemulţumirile românilor. Avem de-a face cu o improvizaţie permanentă, unde stînga nu ştie ce face dreapta, iar amîndouă habar n-au de ce va fi mîine. Dumnezeu cu mila. Nici măcar în marea discuţie legată de ceea ce trebuie să facă Europa pentru a evita un dezastru economic nu putem intra. Pentru că oficialii Băncii Centrale Europene exact asta spun, că nu mai este timp de pierdut. Criza este sistemică şi trebuie atacată decisiv. Nefiind în stare să atacăm propria criză, noi, românii, mai producem şi pagube colaterale, grăbind contagiunea căderii financiare în UE şi pe întregul continent. Fără planuri realiste, în măsură să se armonizeze, cît de cît, cu marile comandamente ale Europei în faţa dezastrului, România rămîne în afara oricărei discuţii serioase despre ieşirea din criză, o insulă părăsită în calea unei mări furtunoase...

DUMITRU AVRAM

Trimis la furat de Pirat

ADRIEAN VIDEANU ÎNCEARCĂ SĂ SPARGĂ POSTUL REALITATEA TV

Sebastian Ghiţă şi Adriean Videanu îşi freacă mîinile de bucurie pentru că planul de preluare a postului Realitatea TV are succes. Surse din preajma lui Adriean Videanu ne-au informat că, marţi după-amiază, în jurul orelor 17, Sebastian Ghiţă i-a făcut acestuia o vizită la sediul PDL. Cei doi au discutat, circa o oră, stadiul executării planului de eliminare de pe piaţa mass-media a postului de televiziune Realitatea TV şi înlocuirea lui în mentalul colectiv de aşa-zisa televiziune a lui Ghiţă, RTV Satellite Net. Acest nou post, conform calculelor celor doi, urma să emită pe satelit chiar din seara zilei de marţi. Ei au întors pe toate feţele operaţiunea şi s-au declarat mulţumiţi de modul cum evoluează lucrurile. Îndelungata experienţă a lui Ghiţă, în materie de aranjamente, a făcut posibilă transferarea în secret a postului TV în patrimoniul propriu, precum şi a contractelor de muncă şi înţelegerilor financiare cu cei ce, în final, fac lucrurile să funcţioneze. Sub pretextul plăţii salariilor din banii proprii, Sebastian Ghiţă a operat în secret transferul pe firmele sale al contractelor de muncă ale oamenilor-cheie. Practic, operaţiunea de salvarea de la faliment a postului Realitatea TV s-a transformat într-una de preluare ostilă (termenul nu are încă aplicabilitate în jurisdicţia noastră comercială). Zarzavagiul din Videle este, de fapt, unul din finanţatorii din umbră ai planurilor lui Sebastian Ghiţă. Decizia ca Videanu să devină partener de afaceri cu Ghiţă şi să îl sprijine, inclusiv financiar, a fost o operaţiune decisă la Cotroceni. Pe de altă parte, Videanu este interesat ca afacerea lui Ghiţă să iasă bine, mai ales în perspectiva în care doreşte să candideze anul viitor pentru un nou mandat la Primăria Capitalei. La întîlnirea de marţi seara, Videanu i-a promis lui Ghiţă că îi va transfera, în cel mai scurt timp, încă o tranşă de 5 milioane de euro pentru cheltuieli curente ale postului. Încă nu se cunoaşte suma totală pe care Adriean Videanu o va băga în televiziunea lui Ghiţă, dar este cert că ţiganul din Videle joacă o carte importantă în perspectiva revenirii în prim-planul politicii. Curios este faptul că nu se ştie cine este proprietarul adevărat al licenţei de emisie naţională a noului post RTV, emisă de CNA suspect de repede, în 9 septembrie 2011, în condiţiile în care scandalul de la Realitatea TV a izbucnit în luna iunie. Dincolo de calculele meschine, care stau la baza apariţiei acestei noi televiziuni, un lucru este cert: publicul simte unde este mîna Chiorului, care prin astfel de artificii a încercat de-a lungul timpului să controleze informaţia publică, iar posturile de televiziune sau ziarele care au căpătat această etichetă - ori au fost născute moarte, ori trăiesc cu perfuzii financiare dubioase şi fără audienţă sau cititori. Cele mai la îndemînă exemple sînt avortonul 10 TV, B1TV sau cotidianul „Evenimentul Zilei”, care, oricîţi bani s-ar băga în fundul lor, trăiesc sub ghilotina falimentului.

Recunoaşteţi personajul din fotografie?

Londra, anul 1964. Regina Elisabeta a II-a îl ţine în braţe pe cel de-al patrulea copil al său, Edward.

TABLETA DE ÎNŢELEPCIUNE

Mai rea decît războiul şi trădarea e laşitatea democraţiilor burgheze.

ERNEST HEMINGWAY

Scrisoare către nişte tineri atraşi în capcană...

Fiecare ţară se dezvoltă, se înfrumuseţează şi se îmbogăţeşte prin oamenii săi, prin capacitatea acestora de a munci, de a dezvolta toate ramurile economiei. Aceasta se realizează prin învăţătură şi muncă cinstită, făcînd astfel posibil ca fiecare membru al societăţii să ducă un trai decent. Fiecare cetăţean al ţării, pe lîngă muncă şi învăţătură, trebuie să-şi iubească ţara, să-şi iubească rădăcinile, să fie mîndru de locul unde s-a născut şi s-a format, iar munca şi creativitatea să fie în folosul poporului din care face parte, fără dorinţa de a-şi părăsi ţara, copiii şi pe cei apropiaţi pentru un cîştig mai bun. Iar ţara şi conducătorii ei au datoria de a le crea condiţii de muncă şi viaţă, retribuindu-i în aşa fel încît să ducă un trai decent. Fără a iubi ţara, obiceiurile, tradiţiile şi limba noastră minunată, fără iubirea de glie pentru care s-au luptat moşii şi strămoşii noştri nu poţi fi numit un bun român. Mîndria pentru înaintaşii noştri, care au muncit să avem Metrou, Transfăgărăşanul, Casa Poporului şi alte bogăţii, să fie model pentru generaţiile ce urmează. Ţara noastră pune bază pe tineretul ei, care trebuie să ducă mai departe ceea ce au început înaintaşii. De tineret depinde viitorul mai bun al naţiunii noastre. Dar mă întreb acum cu teamă: oare tineretul nostru de azi e pregătit să ducă mai departe realizările noastre? Să ne temem oare pentru viitorul ţării? Tot mai des citim sau vedem la TV ştiri despre droguri, hoţii, crime pe care le fac tinerii de la cea mai fragedă vîrstă, rezultatele execrabile de la Bacalaureat, dezastrul din sănătate, diminuarea salariilor şi a pensiilor. Toate acestea ne fac să nu mai fim siguri de viitor, să ne temem pentru el. Asta pentru că patriotismul, acest sentiment înălţător minunat, a început să dispară. Am asistat la manifestările unor tineri revoltaţi. După ce dl. Corneliu Vadim Tudor i-a dus la Bruxelles în vizită, i-au boicotat publicaţiile şi au strigat: „Jos România Mare!”. Pe cine erau supăraţi? Nu l-au supărat pe domnul Vadim Tudor, ci pe noi toţi, românii care iubim această ţară. Cine a strigat „Jos România Mare!” a nesocotit respectul pentru memoria înaintaşilor noştri, care s-au jertfit pentru această frumoasă ţară. România este ţara care îi hrăneşte, care îi educă şi căreia îi aparţin. Cum poţi striga astfel de cuvinte pentru a te răzbuna pe o persoană? Facem apel la organizaţiile de tineret ale PRM să nu se lase atrase în astfel de capcane politice, să nu-şi vîndă demnitatea şi onoarea, să lupte împreună pentru normalitate şi stabilitate politică şi economică. România Mare nu înseamnă numai un partid, înseamnă ţara independentă, cu care trebuie să te mîndreşti, să o aperi cu viaţa dacă este nevoie, pentru că eşti român! Generaţia îmbătrînită face apel la generaţia tînără să dea dovadă de înţelepciune, să iubească acest pămînt sfînt. Nu mai strigaţi: „Jos România Mare!”. Strigaţi „Trăiască România Mare!”. În voi, tinerii, ne este speranţa! Învăţaţi, munciţi şi creaţi pentru o Românie Mare! Tinerii de azi vor fi conducătorii de mîine. Cum îi creştem, aşa îi vom avea.

Cu deosebită stimă şi respect,

Militar (r) ILIE MARIN CRISTEA

Clanurile Epocii Traian

O crimă de un dramatism rar întîlnit, căreia i-a căzut victimă un sportiv american, crima de la Giurgiu, readuce ca temă centrală de dezbatere publică existenţa clanurilor interlope. În ultima vreme, a devenit evident nu numai că acestea au proliferat, ci şi că a crescut, în mod spectacular, gradul lor de violenţă. Ce fac autorităţile în acest sens? Răspunde Statul Român cum se cuvine acestui tip de provocări? Sau, dimpotrivă, creează condiţii pentru ca asemenea clanuri să prolifereze?Un clan este un grup infracţional, alcătuit din romi sau din etnici români sau fiind construit prin mixaj. În mod obligatoriu, există un număr de interlopi înarmaţi, violenţi, care nu are prea multe ezitări în a încălca Legea şi care îşi asigură accesul la bogăţie prin jefuirea concetăţenilor. Pentru a-şi asigura imunitatea, au instituit omerta, o Lege a tăcerii, a cărei încălcare este grav sancţionată. Cu alte cuvinte, este pedepsit oricine vinde informaţii autorităţilor. A doua măsură este chiar includerea în grup a unor reprezentanţi ai respectivelor autorităţi. S-a ajuns în situaţia în care, pretutindeni, lumea interlopilor interferează cu oameni ai Legii, cu politicieni şi cu oameni de afaceri locali. O parte însemnată din avuţia cetăţenilor care muncesc, şi chiar a pensionarilor şi, implicit, o parte importantă a avuţiei naţionale este deturnată spre interlopi. În felul acesta, ei dobîndesc o şi mai mare putere, avînd de acum instrumentele necesare pentru a controla societatea, în general, şi lumea politică, în special. De aceea, nu întîmplător, clanurile interlope au devenit principalii vectori electorali pe care mizează partidele aflate la guvernare.

SORIN ROŞCA STĂNESCU

NEWS ALERT

Traian Băsescu a început noul tratament anti-cancer

Marţi seara, cam pe la orele 20,30, Traian Băsescu a primit, printr-un curier special, de la Elena Udrea, aflată în aceste zile în Coreea de Sud, un medicament menit să îi ţină, temporar, sub control durerile de cap şi tremurul mîinii stîngi – probleme provocate de tumoarea cerebrală de care suferă. După ce mai bine de o oră medicii SPP au studiat prospectele farmaceutice şi instrucţiunile primite din Coreea, aceştia i-au dat o pastilă Bolnavului Naţional şi i-au făcut o injecţie. Despre injecţie sursele noastre au aflat că se numeşte Escozul, un medicament încă experimental, despre care în Europa nu se găsesc informaţii şi nici nu este autorizat. Pastila se administrează în combinaţie cu injecţia, dar numele ei este imposibil de identificat de către un neştiutor de limbi asiatice.

Nu ştim care este rezultatul acestei noi încercări a lui Traian Băsescu de a ţine sub control tumoarea, dar cert este că de la orele 23,30 pînă la 7 dimineaţa Bolnavul Naţiunii a dormit ca un prunc. Miercuri dimineaţa, el s-a trezit fără obişnuita migrenă. Am aflat că medicamentele vor fi administrate o dată la 12 ore, cel puţin pînă cînd Chiorul va face un nou control medical, la Clinica Oncologică din Anvers.

A încetat din viaţă fruntaşul ţărănist Ion Diaconescu

A dorit să aşterne cîteva rînduri pentru cei din partidul său de suflet, dar s-a simţit obosit şi, după numai o oră, a plecat la ceruri. S-a întîmplat marţi, 11 octombrie 2011. Era văduv de un an. Viaţa lui a fost marcată de destinul PNŢ, partid pe care l-a urmat indiferent dacă formaţiunea s-a aflat la Putere, în Opoziţie, în ilegalitate sau în anonimatul de după anul 2000. Ion Diaconescu s-a născut la 25 august 1917, în comuna Boţeşti, judeţul Argeş, a fost inginer şi om politic naţional-ţărănist, preşedinte al PNŢCD, preşedinte al CDR şi preşedinte al Camerei Deputaţilor. Nepot pe linie maternă al lui Ion Mihalache, Ion Diaconescu a intrat în PNŢ încă din 1936, în organizaţia de tineret a partidului, unde a fost membru al Biroului Central (1944-1947). A fost deţinut politic în perioada 1947-1964, după ce a fost reţinut la 1 decembrie 1947, fiind prins în valul de arestări ale liderilor PNŢ. După eliberarea din închisoare, a lucrat ca inginer la Întreprinderea Ascensorul Bucureşti, pînă în 1980, continuînd să ţină legătura cu foşti fruntaşi ţărănişti, între care se afla şi Corneliu Coposu. În decembrie 1989 participă la relansarea partidului, semnînd Apelul pentru intrarea PNŢ în legalitate (22 decembrie 1989), alături de alţi foşti membri. Îl secondează pe Corneliu Coposu la conducerea partidului (ca prim-vicepreşedinte, ianuarie 1990 - noiembrie 1995), iar după moartea acestuia preia preşedinţia (12 noiembrie 1995 - 27 noiembrie 2000). Ion Diaconescu a fost preşedinte al CDR (1996 - 2000), după alegerea lui Emil Constantinescu în funcţia de preşedinte al ţării. De asemenea, Ion Diaconescu a fost preşedinte al Camerei Deputaţilor (27 noiembrie 1996 - 15 decembrie 2000), într-o perioadă dificilă, în care PNŢCD a fost figura centrală într-o coaliţie de guvernare largă şi eterogenă. A demisionat din funcţia de preşedinte al PNŢCD la 27 noiembrie 2000, ulterior fiind ales preşedinte de onoare, în 21 ianuarie 2001. Dumnezeu să-l odihnească în pace.

ULTIMA ORĂ

Elena Udrea a făcut, în Coreea de Sud, afacerea vieţii ei: un „tun” de 2 miliarde de euro!

Devenită prin decizia CSAT, de la sfîrşitul lunii trecute, şefă peste cadastrul imobiliar al ţării, Elena Udrea pregăteşte „tunul” vieţii ei: atribuirea contractului de întocmire a hărţilor cadastrale ale României către o firmă privată - o afacere de miliarde de euro, care va jongla cu datele imobiliare şi cadastrale de interes strategic ale acestui popor.

Aflată în Coreea de Sud, în fruntea unei delegaţii, pentru a participa la Congresul Organizaţiei Mondiale a Turismului, metresa prezidenţială a avut miercuri dimineaţă, la Seul, întîlniri private, separate, cu reprezentanţii a două importante firme coreene, ale căror obiecte de activitate le constituie întocmirea de hărţi terestre şi de satelit şi inventare funciare. Sursele noastre aflate în Coreea de Sud spun că Elena Udrea face în aceste zile afacerea vieţii ei şi negociază întocmirea hărţilor cadastrale ale României, ceea ce va scoate din buzunarul Statului Român, în următorii 3 ani, circa 2 miliarde de euro. Comisionul pe care Elena Udrea îl doreşte de la prestatorul care va fi ales prin proceduri de licitaţie publică - trucate, bineînţeles – este de circa 40%. Bineînţeles că afacerea nu este una negociată de Elena Udrea de capul ei. Ea acţionează la ordinul lui Traian Băsescu, prin intermediul căruia au şi fost stabilite întîlnirile între reprezentanţii respectivelor firme coreene şi urmaşa, de facto, a Elenei Ceauşescu, acest veritabil Cabinet 2, care taie şi spînzură după bunul ei plac.

LA MULŢI ANI, CRISTIAN STĂNESCU!

Astăzi, Cristian Stănescu, fost deputat PRM de Braşov, consilier europarlamentar al preşedintelui Corneliu Vadim Tudor, împlineşte frumoasa vîrstă de 60 de ani.  Îi urăm să rămînă la fel de tînăr şi de activ, să se bucure de sănătate deplină şi numai împliniri alături de soţia sa Angela şi de fiul lor, Tedy. La Mulţi Ani!

FOTBAL

Naţionala României, privatizată de Mircea Sandu şi Victor

Piţurcă - „oaia neagră” a Europei

Naţionala de fotbal a României a încheiat în genunchi campania de calificare la Euro 2012, pe lîngă rezultat tricolorii avînd de înfruntat şi ironiile spectatorilor. Încă de la fluierul de start al partidei de la Tirana, cele cîteva zeci de fani români prezenţi în tribune au scandat „DNA, DNA!”, cu trimitere directă la Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir, cei doi însoţind Naţionala în Albania în plin scandal de corupţie. Nu a lipsit nici scandarea, devenită tradiţională la meciurile României din deplasare, albanezii strigînd „Ţiganii, ţiganii!” în momentul în care fanii tricolorilor au aprins cîteva torţe în tribune. Nici Mutu nu a scăpat de apostrofări, el fiind huiduit copios de gazdele care şi-au reamintit că „Briliantul” a bătut un ospătar albanez în perioada în care juca la Fiorentina.

România a terminat la egalitate, scor 1-1, partida disputată în deplasare cu Albania, în preliminariile Campionatului European din 2012, punînd capăt unei campanii dezastruoase. Aflat sub protecţia „Naşului” Mircea Sandu, barbugiul Victor Piţurcă mai are şi tupeul să spună că românii trebuie să se declare mulţumiţi de egalul cu Albania şi că jocul tricolorilor a fost „îmbucurător”. Hai sictir!

Doi consilieri judeţeni din Timiş au primit 45.200 de lei noi pentru consultanţă acordată Elenei Băsescu

Mai mulţi consilieri judeţeni din Timiş, între care şi preşedintele Consiliului Judeţean, Constantin Ostaficiuc (PDL), au încasat, direct sau prin intermediul membrilor de familie, sute de mii de lei din contracte cu firmele de stat sau cu cabinetul Elenei Băsescu.

Consilierul judeţean Nicolae Florin Bîtea (PDL) şi-a deschis, în timpul mandatului, o firmă numită Bitea Industries SRL, la care este acţionar unic. El a încasat în timpul mandatului de consilier judeţean 28.300 de lei de la Parlamentul European. Consilierul judeţean a declarat că banii i-a încasat pentru servicii de consultanţă acordate europarlamentarului Elena Băsescu. „Am încasat acei bani pentru consultanţă la cabinetul europarlamentar al Elenei Băsescu. Contractul a fost încheiat pe persoană fizică, nu pe firmă. Firma am deschis-o în 2009 şi se ocupă de construcţii. Deocamdată nu are activitate. Am vrut să accesez fonduri europene, dar nu a fost să fie”, a spus Bîtea, care este şi secretar executiv al Organizaţiei de Tineret a PDL Timiş. Şi purtătorul de cuvânt al PDL Timiş, consilierul judeţean Oana Gaita, a încasat în 2010 suma de 16.900 de lei pentru consultanţă acordată cabinetului europarlamentarului Elena Băsescu. Contractul i-a fost acordat prin atribuire directă, în calitate de persoană fizică autorizată. În ceea ce-l priveşte pe preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, Constantin Ostaficiuc (PDL), acesta a intrat în atenţia Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI) încă din luna mai, după ce s-a constatat că se află în conflict de interese. Ancheta ANI a vizat mai multe contracte ale firmei Ornella Design SRL, unde familia Ostaficiuc deţine 75% din acţiuni (50% soţia preşedintelui Consiliului Judeţean Timiş, Lucia Valentina Ostaficiuc, şi 25% Diana Ornella Andreescu, fiica lui Ostaficiuc). Potrivit ANI, firma Ornella Design „a avut relaţii contractuale cu Muzeul de Artă Timişoara, instituţie publică aflată sub autoritatea Consiliului Judeţean Timiş, prin încheierea pe o perioadă nelimitată a Contractului de furnizare nr. 14/13.10.2010, avînd ca obiect de activitate servicii de tipărire pe baza comenzilor ferme ale autorităţii contractante”. Directorul Muzeului de Artă din Timişoara, Marcel Tolcea, susţinea, în luna mai, că între această instituţie şi societatea Ornella Design a existat un contract, însă firma familiei Ostaficiuc a furnizat o singură dată afişe şi fluturaşi în valoare de 400 de lei instituţiei pe care o conduce. Totodată, conform reprezentanţilor ANI, Constantin Ostaficiuc, în calitate de preşedinte al CJ Timiş, a aprobat un raport întocmit de o comisie de evaluare şi selecţie a ofertelor care a negociat direct cu reprezentanţii Ornella Design concesionarea unei parcele 816 metri pătraţi în perimetrul Parcului Industrial. Perioada de concesionare era de 49 de ani, la o valoare de 4,2 euro metru pătrat/an plus TVA. Ulterior, Ostaficiuc a aprobat o modificare a contractului prin care firma unde acţionari sînt soţia şi fiica sa a fost scutită de plata redevenţei. Preşedintele PSD Timiş, Titu Bojin, care este şi consilier judeţean, este acţionar majoritar la 3 firme: SC Lugomet S.A., unde deţine 99,5% din acţiuni, Remodet TMB SRL, unde este acţionar unic, şi Temadi TMB SRL, unde deţine 70% din acţiuni. Pe lîngă funcţia de consilier judeţean, pentru care a încasat un venit anual de aproape 10.000 de lei în ultimii 3 ani, Titu Bojin a fost, pînă în urmă cu cîteva luni, şi director al Direcţiei Apelor Banat (DAB), unde a avut un venit anual de peste 102.000 de lei, conform ultimei Declaraţii de Interese, completată în luna iunie a acestui an. Bojin a demisionat, recent, din funcţia de director al DAB şi a anunţat că va ocupa funcţia de şef al Serviciului Exploatare şi Întreţinere a Sistemelor din cadrul Apelor Naţionale Române. Consilierul judeţean Dorin Hehn (PNţCD) a încasat, potrivit ultimei Declaraţii de Interese completate, aproape 20.000 de lei în calitate de membru în Consiliul de Administraţie al SC Retim S.A., societate care se ocupă de salubrizare în întreg Municipiul Timişoara. Consilierul judeţean Daniel Preunca (PDL) este acţionar la SC Premid SRL, unde deţine jumătate din acţiuni, şi preşedinte al Consiliului de Administraţie al firmei Alcom S.A Timişoara. Soţia lui, Ionela Preunca, este acţionar la firma S.C. Inter Conecter SRL, care se ocupă de distribuirea de produse alimentare. Societatea a cîştigat mai multe contracte după ce a participat la licitaţii electronice pentru Direcţia Judeţeană de Tineret Timiş, Spitalul Municipal din Timişoara, Spitalul de Copii Timişoara, Universitatea Politehnică Timişoara şi Cantina Socială. Valoarea totală a contractelor, potrivit Declaraţiei de Avere completate în luna mai, este de aproape 478.000 de lei, din 2009 şi pînă în prezent. Consilierul judeţean Viorel Sasca (PNŢCD) a cîştigat, din contracte cu firme de stat, din 2008 şi pînă în 2011, 200.000 de lei. El a cîştigat o competiţie a Consiliului Naţional al Cercetării ştiinţifice din Învăţământul Superior (CNCSIS) şi a primit un contract pe 3 ani cu Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Electrochimie şi Materie Condensată în valoare de 200.000 de lei. De asemenea, el a încheiat, în 2011, un contract de parteneriat cu National Development Agency of Hungary, în valoare de 137.500 de euro. Firma Elidan Sante SRL, unde consilierul judeţean Elisabeta Spătaru (PDL) este asociat şi administrator, a cîştigat, din 2000, 2 contracte pentru prestări de servicii medicale la firmele Drumco şi Administraţia Domeniului Public Timişoara. Majoritatea acţiunilor la firma Drumco, care are ca activitate construcţia de drumuri, este deţinută de compania Strabag, însă Consiliul Judeţean Timiş încă mai are aproximativ o treime din acţiuni. Administraţia Domeniului Public din Timişoara se ocupă în special de gestionarea parcărilor din municipiu şi este deţinută de Consiliul Local Timişoara. Valoarea celor două contracte, conform unei Declaraţii de Interese completate de Elisabeta Spătaru în 2010, este de 36.000 de lei pe an, din care circa 24.000 de lei este valoarea contractului cu Drumco.

Arhiva „Tricolorul“

Hitler a fost evreu!...

Un confrate care se vinde, mi se pare, cu 25 de bani (dar foarte serios), ştie să dea şi cele mai preţioase informaţii. Pentru o sumă modestă, să recunoaştem, cititorul ştie astfel lucruri pe care nu le afla nicăieri aiurea. Nu mai departe, ieri chiar, în gazeta ieftină şi bine informată, am citit cu reală emoţie şi plăcere că Hitler este evreu. Lucrul, ca să fim, însă, sinceri, îl bănuiam demult... Nu ştiu dacă aţi observat - cu siguranţă că da! - dar, de cîte ori apare pe planetă un cap excepţional, anumiţi gazetari îl descoperă... circumcis (şi vă cer iertare dacă e aici vreun echivoc). De aceea, şi în cazul de faţă credem pe cuvînt afirmaţia gazetarului în chestiune. Şi nu mai cercetăm. Cu atît mai mult, cu cît ar fi oarecum indiscret să cercetăm anatomia d-lui Adolf Hitler...

Dar, iată ce ne va reţine aici, unde e vorba de ceva mai mult chiar decît de genialitatea obligatorie a evreilor sau, mai precis, de obligaţia de a fi evreu a tuturor oamenilor de geniu. Descoperim, într-adevăr, o sensibilitate particulară, într-o presă pe care n-o putem numi altfel decît... anumită. Chiar la Paris, fenomenul acesta se petrece cu aceeaşi intransigenţă constantă. Să fie numai o sadică pervertire? Sau se caută, poate, o ingenioasă soluţie a chestiunii evreieşti? Nu căutăm mai mult, dar un fapt e real: de la o vreme, toţi marii antisemiţi sînt declaraţi evrei. Şi cum nu totdeauna, sau niciodată chiar, nu se pot face uşor investigaţii la faţa locului, unde calitatea de evreu ar putea apărea evidentă, se întorc arhivele pe dos şi, din vreo mătuşă de alianţă sau vreun strănepot adoptiv, sînt traşi antisemiţii la răspundere pentru legăturile lor indiscutabile cu sîngele lui Israel. Astfel, Leon Daudet, atîta timp cît a fost antisemit (căci, de cînd l-a cunoscut pe Marcel Schwob, el afirma că nu mai este), şi-a văzut numele tipărit „Davidet”! La fel s-a întîmplat cu Jacques Bainville, pe care l-a chemat cîndva, mi se pare, Iacob Brottman... Şi noi pariem că dl. A. C. Cuza, el însuşi - căruia îi urăm să trăiască ani mulţi -, ne prindem că nu va muri pînă cînd evreii nu-i vor face suprema insultă! Antisemiţii să se consoleze cum vor putea, noi, însă, vedem aici un lucru interesant... Iată, într-adevăr, pe evrei, ei înşişi arătîndu-ne mari exemplare din rasa lor şi care îi consideră atîta de primejdioşi! Nu e aşa că e concludent? Dar, atunci, de ce atîta propagandă antisemită?!

TOMA VLĂDESCU

(din ziarul „Calendarul” nr. 432,

din 29 iulie 1933)

Ciudăţenie: Casa Regală tace mîlc la moartea lui Ion Diaconescu

O situaţie cel puţin ciudată: pînă la această oră, moartea lui Ion Diaconescu este deplînsă în zeci de comunicate de presă al personalităţilor politice şi nu numai, de la Băsescu, Iliescu, Năstase, Constantinescu, Doina Cornea ori Crin Antonescu pînă la Boc, Victor Ponta, Cristian Preda ori presa străină, cu excepţia Regelui Mihai, a prinţului Duda şi a Casei Regale, în ansamblu. Nimeni din Casa Regală nu a dat pînă acum vreun comunicat legat de moartea marelui lider ţărănist, şi nici pe site-urile acesteia nu apare vreo informaţie legată de deces. Situaţia este cu atît mai ciudată, cu cît Ion Diaconescu a fost liderul celui mai important partid pro-monarhist de la noi şi s-a numărat printre cei care s-au luptat ani în şir cu regimul FSN-PDSR pentru ca fostului suveran să i se permit revenirea în ţară, retrocedarea bunurilor ş.a.m.d.

În plus, Diaconescu a luat atitudine public, în ciuda vîrstei înaintate, acum 3 luni, atunci cînd Regele Mihai a fost pus la zid de către Traian Băsescu. „Atacul pe care preşedintele Traian Băsescu l-a declanşat împotriva Regelui Mihai este absurd şi nedrept. Regele Mihai este o personalitate emblematică a Istoriei României. Traian Băsescu ar trebui să aibă alte îndeletniciri şi în nici un caz să facă astfel de declaraţii absurde. Aşa ceva nu se face niciodată", declara atunci, pentru Inpolitics, fruntaşul creştin-democrat.

Greu de spus care să fie explicaţia acestei neaşteptate muţenii din partea Casei Regale, cu atît mai mult cu cît, acum cîteva zile, site-ul Casei Regale o elogia pe luptătoarea anticomunistă Elisabeta Rizea, de la a cărei moarte s-au împlinit 8 ani. O ipoteză ar fi aceea că cineva din Casa Regală a fost deranjat de unele luări de poziţie ale lui Ion Diaconescu, între care cea de acum 2 ani, cînd a criticat candidatura la Preşedinţie a prinţului Duda, despre care a spus că e doar o ambiţie personală. Ori de altă dezvăluire a acestuia, potrivit căreia nimeni din Casa Regală nu l-a mai sunat în ultimul deceniu, după căderea PNŢCD de la putere, în timp ce Ion Iliescu, spre exemplu, îl suna anual.

BOGDAN TIBERIU IACOB

Situaţia trupelor M.A.I.

la sfîrşitul anului 1949 (II)

Foarte grea era situaţia la grenade, cele de instrucţie fiind asigurate într-o cantitate foarte redusă (1 grenadă la 3 oameni), iar cele din dotare lipseau în proporţie de 60%. Se aprecia însă, că „în caz de operaţiuni, prin manevră de material, s-ar putea asigura necesarul pentru anumite unităţi”.

Cu toate că în anul 1949 s-a făcut un salt important în domeniul transmisiunii cu fir, prin darea în funcţiune a 340 telefoane şi a 950 km cablu, din cauza reorganizării şi înfiinţării de noi unităţii, ceea ce exista nu acoperea decît 60% din necesarul Trupelor de Grăniceri şi 80% din necesarul Trupelor de Securitate. Totuşi, „întreaga frontieră, cu excepţia frontierei cu U.R.S.S., este echipată cu reţea telefonică grănicerească”. Aşadar, din nou se observă că graniţa cu U.R.S.S. era cel mai puţin apărată, considerîndu-se, desigur, că nu putea veni nici un pericol dinspre „ţara călăuzitoare”. O situaţie deosebită se regăsea în domeniul transmisiunilor radio, unde situaţia a rămas la nivelul anilor anteriori, deoarece „nu s-au putut aduce din import aparatele de radio necesare”. În privinţa echipamentului, acesta satisfăcea în foarte bune condiţii nevoile, cu excepţia echipamentului mare (foi de cort, saci de spate etc.) care „nu s-a putut realiza, deşi a fost prevăzut în plan, din lipsă de materiale”, fapt care „a constituit o greutate în executarea misiunilor de către Trupele de Securitate şi Grăniceri”.

O dotare necorespunzătoare exista şi la autovehicule, doar 9 camioane la fiecare batalion de Securitate, în loc de 39, cît prevedea necesarul, sau 14 cît prevedea dotarea minimă, lipsă înlăturată cînd a fost nevoie, fie prin manevră de material, fie prin folosirea mijloacelor C.F.R. Pentru anul 1950 se preconiza însă ajungerea cel puţin la dotarea medie (27 camioane la fiecare batalion de Securitate). Mult mai accentuată era însă lipsa motocicletelor, în special la unităţile de grăniceri, care aveau nevoie de ele pentru a asigura controlul pe frontieră.

Ţinînd cont de efectivele şi dotarea materială existente la sfîrşitul anului 1949, se aprecia că „Batalioanele de Securitate pot interveni independent în mai multe puncte, deodată sau întrunite cîte 2-3 batalioane, în raport de situaţie, coordonarea lor urmînd a se face de către brigăzile de Securitate”, însă pentru Comandamentul Trupelor M.A.I. o problemă deosebită o reprezenta valoarea combativă a acestor batalioane, care „este în parte micşorată printr-o încadrare slabă (unele companii au un singur ofiţer) şi de asemenea prin existenţa unor comandanţi necorespunzători, care vor fi înlocuiţi după promovarea primei serii de cadre mediii. Un progres s-a înregistrat la materialul pompieristic, în anul 1949 asigurîndu-se 148 de maşini noi şi 80.000 m furtun nou. Datorită acestor îmbunătăţiri, pompierii puteau „răspunde operativ în condiţii bune”.

În afara examinării situaţiei Trupelor M.A.I. pe timp de pace, raportul analizează şi modul de îndeplinire a Planului de Mobilizare, plan întocmit de Comandamentul Trupelor M.A.I. în acord cu M.Ap.N. şi aprobat de ministrul de Interne, Teohari Georgescu. Pentru efectivele trupei, necesarul prevăzut şi rezerva de 15% prevedeau 173.026 oameni, iar existentul era de 173.496, ceea ce făcea ca efectivul trupei să fie asigurat în proporţie de 100%. Totuşi, „deşi totalul necesarului este asigurat, pe specialităţi sînt următoarele deficite: 1.600 şoferi, 900 motociclişti, 260 mecanici auto, 100 armurieri, 300 radiotelegrafişti”, deficite care urmau a fi acoperite în anul 1950.

În privinţa ofiţerilor, necesarul total era de 8.970, din care 5.021 activi şi 949 în rezervă. Dacă se foloseau cei 1.851 de elevi aflaţi în anul II la şcolile de ofiţeri, deficitul la ofiţeri activi se reducea la 760 (15%), dar întregul necesar al ofiţerilor de rezervă se afla în deficit, întrucît „s-au scos din lucrări toţi ofiţerii blocaţi la dispoziţia M.A.I. şi care au făcut parte din fosta Jandarmerie”. Aşadar, deficitul total de ofiţeri era de 52%.

Necesarul total de subofiţeri era prevăzut a fi de 17.883, din care 97.704 activi şi 8.179 de rezervă. În mod similar, doar prin folosirea celor 1.023 elevi de la şcolile de subofiţeri, deficitul la subofiţerii activi se reducea la 20% (2.027), în timp ce în cazul celor în rezervă, deficitul era şi aici de 100%, din aceleaşi considerente ca şi în cazul ofiţerilor. În aceste condiţii, deficitul total de subofiţeri era de 57%.

Foarte precară era situaţia şi în domeniul dotării materiale pentru cazurile de mobilizare, existentul neacoperind necesarul decît în proporţie de: 50% la armament, 30% la echipament, 30% la material de transmisiuni cu fir, 5% la radio, 20% la autovehicule, 50% la material pompieristic, 20% la trăsuri hipo şi 25% la cai.

Deficitele urmau a fi acoperite astfel:

- prin recurgerea la armamentul din depozitele M.Ap.N., dar „pe acest armament nu se poate însă conta, decît în măsura în care M.Ap.N. va primi din import materialul respectiv, făcînd astfel disponibil armamentul românesc aflat în prezent în dotarea trupelor sale”.

- „prin rechiziţie (subl. ns.) pentru turisme, căruţe, cai”.

- din U.R.S.S., în cadrul comenzii organizate de Marele Stat Major (vezi Anexa 1), „din care pînă în prezent nu s-a schimbat nimic”.

- din producţia R.P.R. şi import, în cadrul Planului de Stat pe anul 1950**.

Cu toate acestea, continuau să existe o serie de deficite în principal la categoriile mari de materiale (vezi Anexa 2), în valoare totală de 15.828.139.000.1ei, din care 5.715.831.000.1ei din import şi 10.112.308.000 lei din producţia R.P.R., „pentru care pînă în prezent nu s-a luat nici o măsură”. Concluzionînd, autorii raportului apreciază că „lipsa cadrelor (deficit 52% la ofiţeri şi 57% la subofiţeri), precum şi deficitele materiale, determină ca din Planul de Mobilizare, în situaţia actuală, să nu se poată conta decît pe 50% din urgenţa I, şi aceasta cu anumite lipsuri”. Totuşi, „dacă se contează pe cadrele (greşeală în textul documentului; de fapt este vorba de materiale - n.n.) ce urmează a se primi de la M.Ap.N. (din dotarea actuală a M.Ap.N.), precum şi cele din import comandate de Marele Stat Major, rezultă că s-ar putea realiza integral Planul de Mobilizare, însă numai cu condiţia ca materialele prevăzute a fi confecţionate în ţară, să intre imediat în fabricaţie”.

Concluzia finală este că „planul va putea fi aplicabil la data cînd se vor primi cadrele şi materialele deficit”, operaţiune care „se studiază în prezent de Comandament şi urmează a se aplica în noul Plan ce se va pune în vigoare la 01 .O4.50”. (Sfîrşit)

ELIS NEAGOE

La colt

Dansaţi, dansaţi, dacă vreţi să nu muriţi! (II)

Ceea ce face unică arta Pinei Bausch este amestecul omului cu pămîntul, cu ploaia, cu stîncile, cu obstacolele naturii, dar şi cu cele ale civilizaţiei. Este ingenios realizată de regizorul Wim Wenders această combinaţie dintre baletul modern al Pinei şi peisajul urban, maşinist sau industrial. E formidabil cum dansatorul umanizează civilizaţia, sîrmele, asfaltul, computerele şi fiarele ei!

Ruperile de ritm, diversele forme de plastică a gestului, cu totul nefireşti, mereu şocante, apropie acest stil coregrafic de Falling Angels, spectacolul olandezului Jiri Kylian, pe care îl puteţi vedea la Opera Naţională, putîndu-se face o paralelă cu secvenţa de început a filmului. Iar ceea ce le leagă este muzica foarte ritmată, foarte dură vizual. Asta şi caracterizează concepţia plastică a Pinei, extrem de violentă, bărbătească, fără menajamente efeminate. Este o poezie a bărbăţiei, deopotrivă feminină şi masculină. Ea obişnuia să spună că omul este o fiinţă care se exprimă cel mai bine prin amestecul dintre forţă şi fragilitate.

De fapt, concepţia Pinei se află într-o formulare care spune că dansul începe acolo unde cuvintele nu mai pot exprima o semnificaţie.

Dar noi ştim că dansul este precuvînt, ca şi imaginea. Omul s-a exprimat mai întîi prin imagini, cuvîntul fiind o formă evolutivă superioară, iar filozofia l-a dus în stadiul abstractizării. Prin urmare, afirmaţia Pinei trebuie socotită a fi valabilă după ce cuvîntul a atins formele filozofice de exprimare, deci dansul ar fi o treaptă pur ideatică, post-lingvistică.

Desigur, ceea ce vedem este abstract, dar exprimat cu mijloacele tradiţionale ale teatrului (cum este numărul cu scaunele, parcă rupt din Eugen Ionescu, dar şi toate numerele care au loc pe scenă), fie cu mijloacele pantomimei, ale cabaretului, ale circului sau prestidigitaţiei. Este paradoxul acestei arte, foarte corporale, foarte materiale, dar care tinde spre imaterialitate, spre zbor, spre plutire, aşa cum este şi ultimul moment coregrafic al filmului. E obligatoriu să vedeţi acest film, dacă vreţi să nu îmbătrîniţi, dacă vreţi să nu muriţi! (Sfîrşit)

GRID MODORCEA

 INGERI PAZITORI

 

 Ziarul TRICOLORUL, nr 2291 / 13.10.2011