BIRUL PE „FUMĂRIT” REVINE

Din ciclul „Cum să le mai luăm banii proştilor care ne votează de 22 de ani tot pe noi”, consemnăm o altă măgărie a actualului Guvern, deversată în capul românilor prin declaraţia lui Laszlo Borbely, care ameninţă că din 2013 sau 2015 proprietarii centralelor termice de apartament vor plăti o taxă suplimentară, sub pretextul că acestea „poluează” mediul. Dacă am trăi în altă ţară, ştiind că România a devenit, în ultimii ani, un fel de depozit al deşeurilor mai mult sau mai puţin toxice din toată Europa, iar colegii de partid ai d-lui Borbely sînt campioni ai defrişărilor ilegale şi ai distrugerii a ecosisteme întregi, poate ne-am strica de rîs. Din păcate, fiind cetăţeni ai acestei ţări, nu putem decît să constatăm că supraimpozitarea populaţiei şi, mai nou, înmulţirea amenzilor pentru te miri ce au devenit reguli de „cuminţire” şi reducere la tăcere a celor care, într-un exces revoluţionar, încă mai cred în vorbele goale de conţinut, cum ar fi: „democraţie”, „libertatea cuvîntului”, „dreptul la proteste” etc. Ca să lămurim de la început un aspect important al problemei, ministrul Mediului susţine că aceasta ar fi o directivă europeană, de la care nu ne putem sustrage. Din informaţiile pe care le deţinem de la cetăţeni ai altor ţări europene, ştim că, în aceste state, nu se pune problema instituirii unei astfel de taxe, ci, dimpotrivă, achiziţionarea de electrocasnice din categoria claselor cu consum mic este încurajată. Pe de altă parte, specialiştii oneşti ne avertizează că toate centralele de apartament dintr-o zonă destul de largă nu poluează cît o centrală de cartier, întrucît ele sînt reglate din fabricaţie ca arderea să se producă aproape complet. Fără să intrăm în amănunte tehnice, românii trebuie să ştie că această modalitate de jecmănire a populaţiei nu are nici un fundament, este doar o nesimţită „taxă pe fumărit” obligatorie. Cît despre recomandările UE, dacă ele impun impozite imposibile românilor, propunem să le aplicăm atunci cînd veniturile populaţiei vor fi la acelaşi nivel cu acelea ale cetăţenilor din Franţa, Germania sau Anglia, nici mai devreme, nici mai tîrziu. Cu riscul de a ne sări în cap „bancherii”, „finanţiştii” şi „analiştii economici”, orice om cu minimă cultură generală şi experienţă de viaţă ar trebui să ştie că statele lumii se împart în două categorii: unele care au voie să tipărească bani pentru finanţarea deficitelor bugetare şi altele care nu au voie şi sînt nevoite să se împrumute, suportînd consecinţele de rigoare. Dar acesta este alt subiect, care merită tratat pe larg. Revenind la oile noastre, avem sentimentul neplăcut că impozitarea populaţiei, urmată de amenzi drastice în cazul nesupunerii, este o nouă modalitate de a închide gura celor nemulţumiţi de măsurile Puterii, indiferent de cine o va deţine din 2012, dacă va face parte din aceeaşi gaşcă de partide eternizate la guvernare, dar definitiv compromise în rîndul românilor. Pentru că, fără îndoială, în spatele instituirii acestui impozit cerut, cică, de UE, stau interese financiare uriaşe de aici, de pe malurile Dîmboviţei. Centralele de apartament, prin care românii îşi gestionează consumul în funcţie de nevoi şi de buget şi debranşarea masivă a unor cartiere întregi au dat peste cap socotelile celor care umflă nejustificat factura la întreţinere sau căpuşează, în interes propriu sau de partid, instituţiile care produc şi distribuie căldura în locuinţele românilor. Desigur, se vor găsi şi voci care pot să se opună măsurilor abuzive ale statului mafiot în care ne complacem să trăim. Numai că, de frica amenzilor sau a altor şicane, şi acestea vor fi înăbuşite în faşă. Ţineţi minte cazul românilor care şi-au lăsat CNP-ul atîrnat de uşa de la intrare, de teamă, în cazul în care recenzorul nu-i găseşte acasă? Nu ne-ar prinde mirarea ca, într-un viitor nu prea îndepărtat, să ajungă să îşi lase în punguţă, la fereastră sau sub preş, plicul cu taxa sau amenda respectivă. Pentru că democraţia „originală” şi somnul naţiunii nasc „monştri” originali, acceptaţi, aplaudaţi şi votaţi de alegători. Ne întrebam: pînă cînd, oare?

RUXANDRA LUNGU,

Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare

Ziarul TRICOLORUL, nr 2311 / 05.11.2011