A trecut 1 an de cînd marele poet Adrian Păunescu s-a înălţat la ceruri. Este foarte greu fără el, şi în politică, dar mai ales în cultura românească. Oameni ca el se nasc rar. Geniul lui a fost dublat de un patriotism care ar fi meritat să fie urmat de mulţi români. Pe măsură ce această idee a iubirii de Ţară era abandonată de toţi analfabeţii şi corupţii care se agaţă de Putere, Adrian Păunescu a continuat să ţină sus steagul românismului, avîndu-l mereu alături pe bunul său prieten, Corneliu Vadim Tudor. Ardealul, mai ales, este mult mai trist fără marele poet. A fost voia lui Dumnezeu să-l ia prea repede la El, dar răutatea de pe această lume i-a grăbit plecarea în eternitate.
Indivizi care n-au făcut nimic în viaţa lor au ajuns să spună despre el că era poetul de curte al lui Nicolae Ceauşescu, Adrian Păunescu fiind între primii menţionaţi în cel mai abject document pe care l-au produs aceşti ani de tristă amintire, „Raportul Tismăneanu“, adică al odraslei de kominternist care a făcut numai rău acestei Ţări. Unul dintre motivele pentru care Traian Băsescu nu va fi iertat niciodată este acela că a permis această mizerie, ba chiar a dirijat-o, atît împotriva lui Adrian Păunescu sau a lui Mihai Ungheanu, cît şi a atîtor altor scriitori care au dat strălucire literaturii române chiar în vremuri de cumpănă. O literatură care nu numai că a existat, dar s-a bucurat de aprecierea a milioane şi milioane de cititori. Astăzi, literatura română nu mai există. Nici cultura română. Rămîne, în schimb, amintirea tulburătoare a marelui om şi a marelui poet Adrian Păunescu, a altora ca el, care au plecat prea devreme şi prea îndureraţi de pe această lume. Dumnezeu să te ocrotească şi să te ţină veşnic, ca pe o flacără vie, în amintirea românilor tăi dragi, iubitul nostru Adrian Păunescu!
Ziarul TRICOLORUL, nr 2311 / 05.11.2011
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu