TRĂDAREA POPILOR

Sîmbătă, 29 octombrie 2011, Biserica Ortodoxă Română şi-a pătat obrazul într-un mod ruşinos, făcîndu-se preş la picioarele celui mai descreierat şi mai nelegiuit individ din Istoria ţării: tătarul nebun Traian Băsescu. Scena, petrecută la sfîrşitul liturghiei oficiate în Catedrala Mitropolitană din Sibiu, i-a umplut de mîhnire şi de indignare pe toţi românii, care vedeau în Biserică o instituţie a încrederii şi a speranţei. După o slujbă extrem de lungă (cca. 4 ore), în stilul consacrat al unor ierarhi, care nu au simţul măsurii şi pun în scenă un fel de operă byzantină, bună poate acum 1.000 de ani, hodoronc-tronc i s-a dat microfonul lui... Traian Băsescu! Care, pînă atunci, moţăise, ba chiar dormise pe un scaun, ca o momîie, cu faţa tumefiată de băutură şi sedat (turtit) de nişte medicamente contra cancerului sosite din Coreea de Sud. Brusc, el s-a înviorat! Aşa-zisul discurs al acestuia (plin de greşeli, deşi rostit mecanic, adică memorizat) mirosea, de la o poştă, a propagandă electorală de duzină, tipică acestui impostor, care vorbeşte despre toate, deşi nu se pricepe la nimic. Singurul lucru care s-a desprins din „banda” care mergea în capul mic şi lustruit al escrocului a fost imensa lui nesimţire: el, care închide sute de şcoli, să laude eforturile lui Andrei Şaguna de a deschide şcoli! El, care se screme să dea drumul la exploatarea de la Roşia Montană, care va duce la distrugerea a 8 biserici şi a 9 cimitire, să elogieze înfiinţarea unor biserici de către Andrei Şaguna! El, care joacă ceardaşul pe mormîntul României, ţinîndu-se de brăcinare cu şovinii unguri, să îl omagieze pe Andrei Şaguna, martirizat, încă din timpul vieţii, de duşmanii Neamului Românesc! Cîtă mîrşăvie pe acest Băsescu! Probabil că, în creierul lui alcoolizat, el credea că Andrei Şaguna e vreun nepot al lui Bercea Mondialul!



Dacă în privinţa acestui bişniţar îmbătrînit în rele nu îmi făceam nici o iluzie, aveam, totuşi, alte pretenţii de la capii Bisericii Ortodoxe.


Biserică de două ori apostolică, numită de Mihai Eminescu „Maica Străbună a Neamului Românesc”. În ceea ce mă priveşte, am scris mii de pagini despre biserica noastră, pe vremea cînd nu îndrăznea aproape nimeni. Mai mult decît atît, dar am contribuit şi la salvarea atîtor biserici şi mînăstiri, în anii ’80: Mihai Vodă, Antim, Colţea, Cuibul cu Barză ş.a. Pentru celebra telegramă adresată generalului Ilie Ceauşescu, în iunie 1987, în scopul salvării Bisericii Sfînta Vineri – text scris de mine şi contrasemnat de Eugen Barbu, Fănuş Neagu, Paul Anghel, Ion Lăncrănjan, Sabin Bălaşa, Mihai Ungheanu, Doru Popovici, Dan Zamfirescu, Mihai Pelin – am fost ameninţat de un general de Securitate, în casa lui Eugen Barbu, cu închisoarea. După 1990, am sponsorizat un mare număr de biserici şi mînăstiri din România, dar şi din teritoriile româneşti Basarabia şi Bucovina. Nu cred că e nevoie să dovedesc imensa mea preţuire şi recunoştinţă faţă de Biserica Ortodoxă Română. Tocmai pentru că o iubesc, vreau să o apăr şi să o feresc de primejdia unor politizări grosolane. Primejdie gravă, care ar putea produce prejudicii incalculabile.


Am participat la festivităţile de duminică, la invitaţia scrisă a Mitropolitului Ardealului, Laurenţiu Streza, care mi-a reînnoit invitaţia şi la telefon. În anul 2005, cînd a trecut la cele veşnice bunul meu prieten, cărturarul Antonie Plămădeală, şi Bartolomeu Anania, de la Cluj (sprijinit de Emil Boc), încerca să împiedice venirea lui Laurenţiu Streza pe scaunul mitropolitan, eu l-am apărat pe acesta din răsputeri. Aşa că haita PD-istă a recurs la un sacrilegiu, pentru a satisface pofta de mărire a acelui om bolnav de orgoliu: a scindat Mitropolia Ardealului, de parcă ar exista două Transilvanii, nu una. Apoi, în 2007, cînd a încetat din viaţă Patriarhul Teoctist şi acelaşi foarte vanitos Bartolomeu Anania trăgea sforile să devină Patriarh, eu am intervenit – inclusiv în Parlament -, pentru respectarea tradiţiei, care spune că tronul patriarhal e ocupat de Mitropolitul Moldovei, în acest caz de Daniel Ciobotea. Din păcate, imediat cum s-a instalat în funcţia de întîistătător al Bisericii Ortodoxe Române, Daniel Ciobotea a început să-şi facă o echipă a lui, servilă şi umilă, eliminîndu-i pe cei din vechea gardă. Nu numai atît, dar el a devenit mai mult negustor decît sacerdot, ceea ce s-ar putea explica şi prin originea sa bănăţeană; cunosc specia asta, de la omul de afaceri Iosif Constantin Drăgan. Astfel, Daniel Ciobotea a înfiinţat un post de Televiziune, Trinitas, care este un fel de canal colector de bani, din mai toate eparhiile din ţară, dar cu ce folos? Programele sînt din ce în ce mai proaste, acest Trinitas fiind total străin de problemele reale ale Poporului Român. E inutil să mai spun că un om ca mine ştie mult mai multe despre afacerile lui Daniel Ciobotea – nu am să mă refer la ele, fiindcă nu acesta e scopul Comunicatului de faţă, dar nu pot să ignor faptul că „banul e ochiul dracului”, iar un Patriarh ar trebui să aibă cu totul şi cu totul alte preocupări; mai ales în astfel de vremuri de restrişte morală. N-am să mă refer nici la dialogul meu cu Daniel Ciobotea, din iunie 2001, după o cină oferită de mine la o terasă din Strasbourg. Totuşi, vreau să amintesc esenţialul acelei discuţii: el mi-a relatat ce troc avusese loc, în finalul anului 2000, între Teoctist Arăpaşu şi echipa lui Ion Iliescu, pentru a fi demonizat eu, ca „extremist”, ceea ce i-ar fi adus Patriarhului de atunci bani pentru Catedrala Mîntuirii Neamului. Eu n-am ieşit preşedinte, din pricina unei fraude uriaşe – dar Catedrala tot nu s-a făcut, nici măcar după 10 ani. Însă trocul continuă, ca o ştafetă nevăzută, predată de Teoctist lui Daniel. Fiindcă transformarea Bisericii Ortodoxe în trambulină electorală pentru succesorul lui Ion Iliescu e rodul unui tîrg pe care nu mă sfiesc să-l numesc ordinar. Patriarhul Daniel nu a luat, niciodată, atitudine faţă de tăierea pensiilor şi a salariilor, faţă de închiderea şcolilor şi a spitalelor, faţă de prăbuşirea nivelului de trai al românilor, în fine, faţă de degradarea biologică a Neamului Românesc. O biserică, odinioară, militantă a fost transformată într-un fel de slujnică, surdă şi mută, a Palatului Cotroceni. Ne aflăm în plină Lege a Tăcerii. Ştiu din surse sigure că Daniel Ciobotea e şantajat de Traian Băsescu cu cel puţin două Dosare grele, care, dacă ar fi aruncate pe piaţă, l-ar termina definitiv. Nu ar fi prima oară cînd acest terorist, pe nume Băsescu, ar proceda aşa, i-a mai şantajat şi pe alţii. Trocul la care a asistat întreaga ţară, duminică, parcă e tras la xerox după trocul din decembrie 2000, dintre Teoctist şi Iliescu. Miza? Banii! Cît mai mulţi bani! Pe care nu-i controlează nimeni, astfel încît Catedrala Mîntuirii Neamului a devenit un sac fără fund. Merită, oare, ca Biserica Ortodoxă să-şi negocieze statutul şi autocefalia, de dragul unor „arginţi negri”? După ce a devenit şi şef al Guvernului, şi şef al Serviciilor Secrete, şi şef al Justiţiei, şi şef al Armatei, şi şef al Diplomaţiei etc. – Traian Băsescu s-a transformat şi în Cap al Bisericii! „Pasarea” microfonului, în mîinile lui tremurînde şi mai obişnuite cu sticla de băutură, a reprezentat un veritabil şoc pentru românii din ţară şi din diaspora. Nu şi pentru cei din Catedrala Mitropolitană din Sibiu – lăcaş aflat sub asediul unui desant PDL, dar şi al trupelor MAI, SPP şi SRI. Efectiv, acel sfînt lăcaş se trasformase într-o fortăreaţă plină de oameni înarmaţi pînă în dinţi. Cîţiva dintre cei care mă însoţeau au intrat în contact, fără voia lor, cu gorilele lui Băsescu şi s-au izbit de tocurile pistoalelor! Şi încă ceva: o gardă de jandarmi, cu săbiile la vedere, se schimba la intervale regulate de timp – garda se afla, după cum s-a văzut la televizor, între soborul de preoţi şi credincioşi, ca să-l apere pe Băsescu de cine? Cine îl ataca în biserică, dragă Lucian Pahonţu, de stăteai ca pe ghimpi, cu ochii în patru la tot ce mişcă? Aşa stau forţele de ordine şi la Vatican, cînd oficiază o messă Papa? Şi tot acolo, la Vatican, Papa îi predă, complice, microfonul lui Silvio Berlusconi? Nici pomeneală. Pentru mine şi delegaţia care mă însoţea era clar: totul fusese gîndit ca o platformă politică pentru Traian Băsescu. Slujba n-avea alt scop decît să-i dea acestuia prilejul să ia cuvîntul într-un loc ferit şi protejat, singurul în care nu exista riscul să fie huiduit. Am asistat, duminică, la începutul unei cîrdăşii diabolice, ca preambul la un an electoral în care un satanist dovedit şi şleahta lui de borfaşi se vor agăţa de Putere, cu disperare, folosind toate mijloacele. Iar Biserica Ortodoxă, privatizată de Daniel Ciobotea, a dat un examen penibil în faţa Poporului Român. Mai menţionez că acest aranjament scandalos a fost făcut, în urmă cu o lună, de Daniel Ciobotea şi Gh. Flutur – care se cunosc bine, încă de pe vremea cînd cel dintîi era Mitropolitul Moldovei. Nu m-ar mira ca şi procesiunile tot mai dese, ale sfintelor moaşte sosite de peste hotare, să facă parte tot dintr-o diversiune politică: de ce să mai protesteze românii, cînd ei pot fi ţinuţi în lanţuri, cuminţi, la coadă la pupat moaştele, după care vor fi servite şi nişte sărmăluţe? Nu mai e „ploaie de broaşte”, ci „ploaie de moaşte”. Eu, unul, cred în puterea miraculoasă a sfintelor moaşte, în forţa lor taumaturgică; dar nu mi se pare normal ca la un miting al pensionarilor să participe un singur om, iar la coadă la moaşte să stea zeci de mii de oameni. Nu pot asista, pasiv, la astfel de mutaţii aberante: Biserica să contribuie la atrofierea spiritului civic al Poporului Român. Capul plecat sabia nu –l taie, aşa e, dar îl calcă în picioare toate liftele spurcate. Acesta e rolul militant pe care l-a avut Ortodoxia în Istorie? Atunci, propun să eliminăm din Imnul Naţional versul „Preoţi cu crucea-n frunte, căci oastea e creştină” – care a devenit nu numai anacronic, ci şi inutil. În teza mea de doctorat în Istorie am spus că Andrei Mureşanu a scris „Deşteaptă-te, române!” fiind inspirat de un discurs al tizului şi mentorului său, Andrei Şaguna. Şi, de parcă toate acestea n-ar fi fost de ajuns, Daniel Ciobotea l-a mai şi colorat în portocaliu pe Mitropolitul Andrei Şaguna. Da, da, acesta e adevărul! Oricine poate constata că veşmintele lui Şaguna sînt de culoarea „ciumei portocalii”, ceea ce nu s-a mai pomenit în Bisericile Răsăritului. Iar Mitropolitul Laurenţiu Streza a subliniat, de mai multe ori, că icoana cu pricina a fost zugrăvită la sfaturile Patriarhului Daniel. Mîine ce trăznaie se mai produce? Îl bagă şi pe Andrei Şaguna în Mişcarea Populară, alături de Regele Cioabă?


În aceste condiţii, la sfîrşitul mascaradei băsiste din Catedrala de la Sibiu, eu mi-am exprimat revolta faţă de această politizare mizerabilă, reproşîndu-le Mitropolitului Laurenţiu Streza şi Arhiepiscopului Visarion Răşinăreanu ceea ce s-a întîmplat. La invitaţia Mitropolitului, de a lua parte la masă, am răspuns printr-un refuz categoric. La obiecţia Mitropolitului, cum că el încearcă să ne împace, eu am răspuns: „Ce împăcare să existe, Înalt Prea Sfinţia Ta, între patrioţi şi mafioţi? Ai uitat că, dacă nu eram eu, Gh. Funar şi Adrian Păunescu – banda PD nu ţi-ar fi dat voie să vorbeşti în Senat, era cît pe-aci să te linşeze? Noi am apărat Moştenirea Gojdu, iar ăştia au dat-o străinilor! Am să vă pedepesc şi nu voi veni la nici o masă. E o ruşine ce s-a întîmplat azi!”.


A urmat, la un hotel din Sibiu, o masă festivă - de fapt, un parastas la căpătîiul Poporului Român. Eu şi mica suită care mă însoţea – fratele meu, generalul Marcu Tudor, fostul senator Marius Marinescu, colonelul Dan Zamfirescu, Elena Pascu, membri ai Filialei PRM Sibiu – ne-am deplasat la Răşinari, unde am vizitat casele în care s-au născut Octavian Goga şi, respectiv, Emil Cioran, depunînd frumoase flori de toamnă la busturile acestor mari scriitori. Aceasta a fost, pe scurt, odiseea acelei scandaloase zile. Încă o dată s-a adeverit că tot ce atinge acest criminal de Băsescu se usucă. Blestematul ăsta tîrăşte în mocirlă tot: Şcoala, Armata, Biserica. Indiferent ce pretexte şi justificări ar invoca Daniel Ciobotea, el s-a compromis total şi nu mai are nici o autoritate morală şi religioasă să se afle în fruntea Sfîntului Sinod. Deviza „Întotdeauna de partea Puterii” a devenit, în acest regim politic sub-uman, de-a dreptul odioasă. Românii nu mai au nevoie de nici o Catedrală a Mîntuirii, dacă preţul acesteia e pactul cu diavolul, pe mormîntul ţării. Care Mîntuire? Şi ce mai rămîne din acest Neam? Şi încă ceva: cît de abject poate fi un individ, care a jurat, strîmb, pe Biblie, încît să aibă tupeul să ţină predici electorale în biserică? Acest adevăr trist se conturează de la o vreme: Biserica Ortodoxă Română se află la răscruce. Doamne, apără şi fereşte!


Dr. CORNELIU VADIM TUDOR,


Membru al Parlamentului European,


Preşedintele Partidului România Mare


30 octombrie 2011


Explicaţii poze:

Tribunul depune flori la statuia lui Octavian Goga din Răşinari.


Flori la bustul lui Emil Cioran, amplasat în faţa casei natale a acestuia.


Patul în care, la 1 aprilie 1881, s-a născut Octavian Goga.




Ziarul TRICOLORUL, nr 2306 / 31.10.2011