Mesaj adresat membrilor şi simpatizanţilor PRM, cu prilejul Jubileului a 20 de ani de la crearea Partidului

Motto: ,,Aici e pricina cea dreaptă şi bună (MIHAI VITEAZUL)



Dragi prieteni,


în aceste zile de iunie sărbătorim 20 de ani de la crearea Partidului România Mare. Este un Jubileu pe care nu mă sfiesc să îl numesc istoric. De ce? Uitaţi-vă în jur şi veţi vedea că partidul nostru e cea mai serioasă formaţiune politică, fiind singura formaţiune care nu a făcut compromisuri şi nu şi-a schimbat nici numele, nici doctrina, nici atitudinea faţă de problemele fundamentale ale ţării. Totodată, PRM e singura formaţiune care a luptat, pe faţă, cu orice risc, pentru integritatea teritorială a ţării, pentru împiedicarea hemoragiei patrimoniului naţional, pentru demnitatea românilor, în ţara lor. A fost o luptă de-a dreptul titanică, în decursul căreia s-au sacrificat mulţi oameni dragi, cu care atunci, în iunie 1991, am pornit la drum şi cărora, ulterior, li s-au adăugat alţii, trecuţi, de asemenea, în lumea umbrelor: Eugen Barbu, Mircea Muşat, generalii Valeriu Buzea, Teodor Paraschiv, Traian Băndilă, Ioan Alexandru Munteanu, fratele meu, Pavel Tudor, Liviu Samson, Dumitru Paraschiv, precum şi oşteni devotaţi, ca Toma Năstase, Ioan Duţu, Dan Cristian Popovici, Gh. Romanescu, Ioan Marinescu,Valentin Dinescu, Doru Liviu Bindea, Ana Mureşan, George Pruteanu, Cornel Vrabie, Ion Dolănescu, Aristide Buhoiu, Mihai Ungheanu, Eugen Florescu, Florica Demeter, Ioan Chirculescu, Dan Iacovişac, Dumitru Bălăieţ, Gabriel Iuga şi alţii. Aceştia au căzut la datorie. În marea lor majoritate, ei au fost loviţi pe nedrept, hăituiţi, vînaţi – pentru „vina” că mi s-au alăturat mie şi au slujit Interesul Naţional. Fie memoria lor binecuvîntată! La ceas aniversar se cuvenea să organizăm o festivitate omagială, urmată de un spectacol. E greu. E foarte greu. Totul costă bani, iar criza actuală - din care ţara nu are cum să iasă, cît timp se menţin la Putere aceşti ageamii periculoşi – ne-a limitat, drastic, aproape orice acţiune. La această realitate se adaugă şi lipsa, prelungită, a unui sediu central, situaţie în care am întrerupt tradiţionalele noastre Conferinţe de Presă, precum şi orice altă activitate de anvergură. Practic, este ca şi cum ne aflăm în ilegalitate. Regimul terorist cocoţat la Putere – prin furt, prin şantaj, prin mită, prin sprijin străin – ne-a scos din Parlament şi din sediu prin fraudă, iar pe mine m-a dat, atenţie, „în urmărire penală şi criminalistică” (?!). Nu pe criminalii unguri, cu care „ciuma portocalie” e aliată la guvernare. Nu pe cel care l-a spînzurat, post-mortem, pe Avram Iancu. Nu pe cei care incendiază, în public, Tricolorul românesc şi poartă, ostentativ, brasardă de doliu de 1 Decembrie. Nu pe jefuitorii avuţiei naţionale – care, de fapt, sînt chiar ei, aşa că nu se pot da, singuri, pe mîna poterei. Nu – aceşti satanişti mă hărţuiesc pe mine, care am îndrăznit să protestez împotriva evacuării, ilegale, strigătoare la cer, din biroul meu de membru al Parlamentului European! şi astfel se face că, în Europa, eu am două birouri – la Bruxelles şi la Strasbourg – dar nu am nici măcar o cameră în ţara mea! Poate că asta s-a şi dorit: să plec din ţară, să rămîn acolo, în Parlamentul European, ca să-şi facă ei de cap, aici! Dar ei nu mă cunosc pe mine! Mai rău fac! N-am pierdut, pe termen lung, nici o bătălie, în viaţa mea. şi, cu siguranţă, nu o voi pierde nici pe aceasta. Fiindcă, vorba lui Mihai Viteazul: „Aici e pricina cea dreaptă şi bună”!

Stimaţi prieteni,


ar fi multe de spus. Privesc în urmă, la toţi aceşti 20 de ani. O viaţă de om tînăr. A fost greu, dar a fost şi frumos. Ce elanuri romantice ne-au însufleţit atunci, la începuturi! Şi ce răspunderi enorme ne revin acum, cînd ţara îşi pune ultimele speranţe în noi! Pînă şi cei mai neîmblînziţi duşmani ai noştri rescunosc, astăzi, că PRM a avut dreptate în cel puţin două probleme: problema naţională şi problema corupţiei. Arată rău România noastră acum, dar ar fi arătat infinit mai rău dacă n-ar fi existat Partidul România Mare! În mod sigur, revizionismul maghiar şi-ar fi văzut visul cu ochii, iar Mafia ar fi pus laba şi pe zăcămintele de aur, argint şi uraniu de la Roşia Montană, şi pe CEC, şi pe Fabrica de Antibiotice Iaşi, şi pe Spitalul Fundeni, şi pe multe alte bunuri şi valori. Noi, cei de la PRM, ne-am luptat pentru a apăra integritatea teritorială a ţării şi bruma de avere pe care o mai avem. Fermitatea şi intransigenţa noastră i-au înspăimîntat pe duşmani, care s-au coalizat – în ceea ce Haşdeu ar fi numit „complotul bubei” – şi ne-au împiedicat să venim la Putere, după care ne-au scos, printr-o incredibilă avalanşă de fărădelegi, din Parlamentul României. Nu-i nimic, poate că aşa a vrut Dumnezeu. Care ne-a sărutat pe obrazul pălmuit şi ne-a băgat într-un Forum ceva mai mare şi mai important: Parlamentul European. Unde, mă mîndresc să o spun, în mai 2010 am avut o contribuţie majoră la votul împotriva exploatării cu cianuri a zăcămintelor de la Roşia Montană. În paranteză fie spus, în 2 ani de cînd sînt membru al Parlamentului European, eu am făcut mai mult decît fac alţii într-o viaţă de om: am tipărit 5 volume, cu titlul „Europa Creştină”, şi, respectiv, „Quo vadis Europa?”, şi am rostit 15 discursuri. Nimeni nu a lăsat urme atît de adînci, în acea Agoră a continentului, într-o perioadă atît de scurtă.


Astăzi, ţara a ajuns într-o fundătură istorică. În anii ‘90, obişnuiam să glumesc: „Vom fi rugaţi să luăm Puterea!”. Iată că ceea ce era o figură de stil amuzantă tinde acum să devină realitate. România e anarhică. Nu există Guvern. Nu există Parlament. Nu există Justiţie. Opoziţia nu mai există, nici ea, sau face doar o figuraţie televizată. Singura Lege care se mai respectă e Legea Junglei. Serviciile Secrete fac ,,poliţie politică” pe faţă, fără ruşine şi fără teamă de pedeapsă. Haosul a pus stăpînire pe ţară. Traian Băsescu e nebun de legat, mai are puţin şi o să se urce pe lustra din tavan, ca Grigore Vasiliu-Birlic, în finalul filmului „Două lozuri”, după Caragiale, şi o să se bălăngăne, strigînd: „Viceversa! Viceversa!”. Prăbuşirea acestui regim asasin este iminentă. Este o chestiune de timp – cu siguranţă, pînă la sfîrşitul anului. Dar dacă cineva crede că pleacă nişte hoţi pentru a veni, din nou, alţi hoţi, uşor deghizaţi, se înşeală amarnic. Ciclul satanist de 21 de ani (7 x 3) s-a încheiat. România trebuie să intre pe un nou făgaş, într-o nouă eră. Noi sîntem pregătiţi, în orice moment, să venim la Putere. Abia aştept să suflu în trîmbiţa Jerichonului şi să sun adunarea! Mult a fost, puţin a rămas! Important e că am rezistat pînă acum. Unde sînt prigonitorii noştri? Cei mai mulţi sînt oale şi ulcele. Alţii li se vor alătura, în curînd.


Mesajul meu este acesta: strîngeţi rîndurile! Practicaţi politica uşilor deschise, prin urmare, primiţi-i pe cei mai buni dintre cei mai buni, care sînt dezamăgiţi de trădarea şi lăcomia, de diletantismul şi neputinţa celorlalţi. A sosit vremea să vină, în sfîrşit, şi românii la Putere, în ţara lor! Criza mondială lucrează pentru forţele naţionale şi justiţiare! Le mulţumesc tuturor acelora care au rămas alături de mine, pe vreme de furtună. Le transmit un mesaj şi dezertorilor, care au dat cinstea pe ruşine şi s-au înregimentat sub steagul fripturiştilor, în care crucea din piscul Vulturului Brâncovenesc a fost înlocuită de un ciolan: Dormiţi liniştiţi noaptea? Nu aveţi remuşcări? Mergeţi, cu capul sus, printre oamenii pe care îi minţiţi şi îi tîlhăriţi? Eu, unul, am fost şi am rămas un om curat. Fiindcă aşa sînt creştinii, ei nu ştiu să mintă, să fure, să înşele, să trădeze. De aici, din România, va începe prima Cruciadă a Mileniului III. Abia acum sînt absolut sigur că a venit şi vremea noastră.


La Mulţi Ani, PRM!


Dr. CORNELIU VADIM TUDOR,


Membru al Parlamentului European,


Preşedintele Partidului România Mare


Iunie 2011


Ziarul TRICOLORUL, nr 2192 / 18.06.2011