Atenţie la Ungaria!

Am luat act, fără surprindere, de noua fază în care a intrat diversiunea revizionismului maghiar: intenţia de a se proclama autonomia judeţelor Covasna şi Harghita. Recentele „delimitări“ ale conducerii UDMR faţă de aceste acţiuni sînt menite, ca de obicei, să adoarmă vigilenţa opiniei publice şi demonstrează, din nou, ipocrizia fără margini a acestor inamici declaraţi ai Neamului Românesc. Mai mult decît atît, un deputat UDMR a avut insolenţa de a declara la Televiziune că ei vor pune problema autonomiei în limita legilor, ceea ce ni se pare o altă formă de sabotaj împotriva României. Pentru noi, provocările separatiste ungureşti sînt evidente de mai bine de 1 an de zile. Atît revista „România Mare“, cît şi, ulterior, partidul cu acelaşi nume au tras, în repetate rînduri, semnale de alarmă cu privire la pericolul pe care îl reprezintă extremismul maghiar din ţara noastră, aflat în cîrdăşie cu forţe similare din Ungaria şi Statele Unite ale Americii, în special. În mod condamnabil, noi am devenit ţinta celor mai mîrşave atacuri şi valuri de calomnii, atît din partea unor publicaţii şi partide, cît şi din partea unor membri ai Parlamentului. Nu s-a pierdut nici un prilej de a fi ultragiaţi şi puşi la stîlpul infamiei, pentru curajul cu care am criticat, în mod cinstit, politica maghiarismului trufaş de a ruina temelia Statului Naţional Unitar Român, de a crea panică şi haos în această ţară, de a minţi în permanenţă forurile internaţionale cu privire la realităţile româneşti. La adăpostul paravanului mincinos numit „drepturile omului“, liderii maghiari au uneltit, în permanenţă, împotriva statului de drept, a valorilor democraţiei, a integrităţii teritoriale a României. În această operă diabolică, rolul principal l-a avut şi îl are UDMR-ul, organizaţie politică ce funcţionează ilegal, pe criterii etnice, şi pe care noi am demascat-o încă de la începuturi ca pe o formaţiune teroristă, al cărei unic scop este dezmembrarea teritorială a Statului Român. Pe fondul crizei morale care domneşte în România, în conjunctura unei vieţi politice dominate de infractori de drept comun, de carierişti şi de cenaclişti bătrîni, fără altă ocupaţie, căpeteniile udemeriste şi-au pus în aplicare cu tenacitate strategia antiromânească, agăţîndu-se de fiecare prilej, de fiecare paragraf de lege pentru a ne intimida, pentru a demonstra că ei fac, pe faţă, politica statului maghiar. A devenit mai limpede ca oricînd că aceşti mercenari ai infernului, pe care, din păcate, organele noii noastre Puteri i-au crescut ca pe nişte şerpi la sîn, vor repetarea, la alte dimensiuni, a evenimentelor sîngeroase petrecute la Tg. Mureş, în martie 1990.
În ceea ce mă priveşte, am atras atenţia pînă la exasperare că trebuie oprită, cu orice preţ, avalanşa activităţilor antiromâneşti, demolarea statuilor şi profanarea Tricolorului nostru, intonarea cu neobrăzare a Imnului de Stat al Ungariei şi propaganda duşmănoasă efectuată prin presa, radioul şi televiziunea în limba maghiară. Am cerut încă de acum 1 an expulzarea neîntîrziată a agitatorilor acestei politici nocive, de învrăjbire a etniilor, în frunte ce Tökes Laszlo, Domokos Geza, Szöcz Geza, Karoly Kiraly şi ceilalţi apostoli întîrziaţi au „crucilor cu săgeţi“. Am cerut stăvilirea hotărîtă, prin lege, a izgonirii elementului românesc din judeţele Covasna şi Harghita, dîndu-ne seama că această samavolnicie reprezintă primul pas către proclamarea autonomiei celei mai străvechi zone româneşti şi către un nou etnocid împotriva poporului nostru. Am solicitat, de asemenea, anihilarea tuturor „cozilor de topor“ din rîndul românilor, care au făcut, în mod vizibil, o politică pro-maghiară, în frunte cu căpeteniile de la Ministerul Culturii, Ministerul Învăţămîntului, Uniunea Scriitorilor, Grupul pentru Dialog Social, Partidul Alianţa Civică, publicaţiile „România liberă“, „Expres“, „Expres Magazin“, „Baricada“, „Dreptatea“, „Flacăra“, „Gazeta de Vest“, „Caţavencu“, „Cuvîntul“, „22“, „24 de ore“, „România literară“, „Luceafărul“, Radio Europa Liberă etc. Nu numai că nu am fost ascultaţi, dar ne-am pomenit ameninţaţi cu desfiinţarea şi cu închisoarea!
Astăzi, evoluţia evenimentelor confirmă, întru totul, că „România Mare“ a avut dreptate: extremismul unguresc şi-a propus în mod deschis să proclame autonomia unei aşa-zise ţări a Secuilor! Fireşte, acesta ar fi numai un prim pas, pentru că intenţiile sale sînt mult mai ample şi vor fi dublate de internaţionalizarea problemei.
Aberaţia este vizibilă din toate punctele de vedere, întrucît acea zonă, ce reprezintă inima României, aidoma întregii Transilvanii, de altfel, a fost românească încă din zorii Istoriei. Aşa după cum demonstrează toate documentele şi tratatele de Istorie, secuii sînt o populaţie nomadă la origine, rezultată în urma contopirii mai multor triburi turcice, care în Secolul XIII a fost deplasată de ceilalţi năvălitori, maghiarii, în zona pe care o ocupă acum. Inepţia unei ţări a Secuilor în centrul Statului Naţional Unitar Român este produsul unor minţi bolnave. Spre comparaţie, se poate observa comportamentul nobilei comunităţi germane din România, urmaşă a unor colonişti sosiţi pe meleagurile noastre în urmă cu 800 de ani; această comunitate nu emite asemenea pretenţii de separatism, pentru simplul motiv că are bun-simţ şi ştie că aici ea a fost un oaspete, care s-a bucurat de toleranţa Poporului Român. Numai ungurii nu au măsură, aşa cum nu au avut niciodată de-a lungul Istoriei. Aşa cum, de exemplu, nu au avut nici în urmă cu vreo 20 de ani, cînd un grup de muncitori maghiari stabiliţi în Franţa a înfipt drapelul Ungariei pe clădirea unei primării orăşeneşti şi a vrut să alunge autorităţile – numai că jandarmii francezi i-au ciomăgit pe provocatorii ameţiţi de palinkă şi i-au alungat, înapoi, de unde au venit. În toate epocile istorice, elementul demografic dominant în Transilvania a fost cel autohton românesc, în pofida politicii brutale de maghiarizare şi a expulzării permanente a românilor din acele zone – proces abuziv, care a culminat cu actele de teroare desfăşurate timp de mai bine de 1 an după evenimentele din decembrie 1989. La propunerea tipărită în revista noastră, a fost constituită o Comisie Parlamentară pentru cercetarea cazurilor tuturor familiilor româneşti alungate din judeţele amintite. Dar această comisie n-a finalizat nici un raport, n-a propus nici o măsură, înscriindu-se pe linia activităţii acestui Parlament, în care se chiuleşte mai vîrtos ca la şcoala elementară, în care se doarme, sau se trag sfori, sau se practică şuete ieftine, de pensionari – dar în care numai deputaţii şi senatorii unguri stau de veghe şi urzesc, fără odihnă, tot felul de planuri. Din fericire, există şi parlamentari patrioţi, de la care aşteptăm fapte pe măsură.
În aceste condiţii, Partidul România Mare acuză, public, de trădare a intereselor naţionale toate acele forţe care, fie prin pasivitate laşă, fie prin pactizare cu duşmanul, au contribuit la degenerarea situaţiei. Iar dacă nu vor fi luate imediat cele mai drastice măsuri care se impun, dacă se va minimaliza şi de această dată acţiunea teroristă a vrăjmaşilor noştri de veacuri, partidul nostru, împreună cu alte forţe naţionale sănătoase, se va simţi dezlegat de orice obligaţie faţă de organele Puterii şi va trece de urgenţă la organizarea Gărzilor Naţionale. Nutrim convingerea că nu se va ajunge aici şi că organele în drept vor lua cele mai severe măsuri pentru pedepsirea, prin lege, a vinovaţilor şi oprirea acestui curs primejdios al evenimentelor. Este imperios necesar să fie schimbate, de urgenţă, conducerile ungureşti ale prefecturilor celor două judeţe, să fie aduse înapoi, în deplină siguranţă, miile de familii româneşti alungate prin intimidare în ultimele luni, şi să fie păstrată, prin control militar românesc, acea zonă frămîntată de aţîţări iresponsabile. Este de la sine înţeles că adunarea de la Lutiţa, menită să omagieze acele bande dezlănţuite ungureşti şi secuieşti, care au ucis zeci de mii de români în anul 1848, trebuie să fie interzisă prin lege, pentru că periclitează siguranţa şi integritatea statului. Totodată, Armata Română trebuie să ia în calcul eventualitatea că Ungaria ar putea efectua provocări la graniţă – situaţie pe deplin previzibilă, care reiese din numeroase documente publicate de noi încă din vara trecută.
Partidul România Mare solicită, în acelaşi timp, intensificarea activităţii noastre diplomatice şi de propagandă peste hotare, pentru a se aduce la cunoştinţa opiniei publice internaţionale articulaţiile acestui monstruos scenariu împotriva Poporului Român. Ţările şi guvernele lumii trebuie să fie conştiente că orice tentativă de dezmembrare teritorială a României va atrage după sine declanşarea unui război nimicitor, care, în condiţiile şi aşa dezastruoase ale conflagraţiei iugoslave – în care tot Ungaria este de vină – poate însemna începutul celui de-al III-lea război mondial. Partidul România Mare îi invită pe corespondenţii străini de presă şi pe funcţionarii ambasadelor din Bucureşti să informeze opinia publică din ţările lor că Poporul Român, zdruncinat de aproape 2 ani de tot felul de acţiuni iresponsabile, instrumentate din exterior, se află acum la ora adevărului şi că va zdrobi în faşă orice încercare de rapt teritorial, de federalizare sau de amestec străin. Politicienii şi ziariştii lumii civilizate trebuie să fie conştienţi că ungurii au avut, în permanenţă, în Istorie un comportament histrionic, duplicitar: pe o parte au făcut risipă de imaginaţie pentru a falsifica hărţi şi documente, pentru a convinge omenirea că ei au dreptate şi că reprezintă un factor de stabilitate în zonă, dar pe de altă parte au trecut prin foc şi sabie tot ce nu era unguresc, au spintecat pîntecele femeilor însărcinate, au răstignit preoţii români pe uşile bisericilor. Asta e Ungaria cea adevărată, aşa au descris-o şi Lev Tolstoi, şi émile Zola. Lumea civilizată nu cunoaşte crimele sadice şi omorurile rituale la care s-au dedat ungurii timp de 1000 de ani în Transilvania, pînă în zilele noastre. Noi însă le ştim bine şi ne vom lua toate măsurile să nu se mai ajungă aici. Răbdarea şi cuminţenia noastră tradiţională sînt pe cale să ia sfîrşit.
Atenţie la Ungaria! Atenţie la răufăcătorii Istoriei contemporane, care încearcă iarăşi, ca în 1940, să umble cu creionul pe harta Planetei! Ar fi de neiertat ca unii politicieni de frunte ai lumii contemporane, care vorbesc zi de zi în numele păcii, al concordiei şi democraţiei, să joace acum pe lîngă Ungaria, în mod conştient sau inconştient, rolul pe care l-au jucat în preajma celui de-al II-lea război mondial dictatorii fascişti Hitler şi Mussolini, care i-au facilitat furturile teritoriale de la alte state. Poate că unii concetăţeni maghiari şi politicieni din Ungaria sînt curioşi să vadă cum arată în realitate Apocalipsa biblică. N-au decît să insiste în aplicarea planurilor scelerate pe care le urzesc şi o vor afla foarte curînd!
Fraţi români, vă rugăm să aşteptaţi în linişte, cu arma la picior, desfăşurarea evenimentelor. Avem speranţa că totul se va rezolva pe cale paşnică şi legală. În caz contrar, fiţi pregătiţi! Românii au mai fost de două ori la Budapesta, dacă va fi nevoie se vor duce şi a treia oară, ca să răcorească, definitiv, capetele înfierbîntate ale călăilor horthyşti. Nu ne e frică de ei, nu ne e frică de nimeni, în afară de judecata lui Dumnezeu. Dacă ungurii vor semăna vînt, vor culege furtună şi tare ne e teamă că aşa ceva va însemna o nouă şi, în acelaşi timp, definitivă dispariţie de pe harta lumii a acestui veşnic focar de infecţie europeană, Ungaria. Transilvania a fost, este şi va rămîne de-a pururi românească!

CORNELIU VADIM TUDOR
(„România Mare“, nr. 68, din 18 octombrie 1991)

http://www.ziarultricolorul.ro/pentru-improspatarea-memoriei/atenie-la-ungaria.html