Discursul colonelului Dan Zamfirescu la sărbătoarea PRM de la Bacău

Doamnelor şi domnilor,



Sînt mai mult decît sigur că aţi fi dorit să-l aveţi în mijlocul dumneavoastră pe preşedintele Partidului România Mare, domnul doctor Corneliu Vadim Tudor. Din păcate, o anumită lipsă de comunicare, datorată în principal absenţei dînsului din ţară, a făcut ca invitaţia adresată de dumneavoastră să ajungă cu întîrziere la biroul său şi numai după ce programul pentru următoarele zile fusese fixat. Astfel că liderul nostru m-a delegat pe mine să-l reprezint la această reuniune. Sper să nu-l dezamăgesc şi să nu vă dezamăgesc nici pe dumneavoastră, pentru că în mod sigur nu am cum să mă ridic la nivelul prestaţiilor domniei sale. Dar încerc să fac faţă şi să nu vă plictisesc. Doamnelor şi domnilor, sînt impresionat de numărul mare de participanţi la această adunare populară ocazionată de sărbătorirea a 20 de ani de la apariţia pe eşichierul politic românesc a Partidului România Mare. Îl felicit cu această ocazie pe preşedintele Filialei Bacău a Partidului România Mare, domnul Cojan, pentru activitatea depusă în slujba partidului, pentru că a reuşit nu numai să pună în practică politica acestuia şi a preşedintelui, domnul dr. Corneliu Vadim Tudor, dar a şi menţinut structura pe care a moştenit-o, reuşind chiar să o dezvolte nu numai cantitativ, ci şi calitativ. Aceasta dovedeşte că partidul nostru reprezintă, încă, o forţă de temut în politica românească, şi nu aşa cum se afirmă pe la colţuri, că puterea sa ar fi scăzut. Cu siguranţă că naşterea Partidului România Mare a fost de bun augur dacă ne gîndim la contribuţia excepţională pe care acest partid condus de dr. Corneliu Vadim Tudor a avut-o pentru apărarea valorilor naţionale ale Poporului Român. De aceea, pot să afirm fără putinţă de tăgadă că, dacă nu s-ar fi născut acest partid şi dacă nu ar fi existat preşedintele său, Corneliu Vadim Tudor, care să-l conducă, permanent, cu înţelepciunea-i bine cunoscută, pînă acum România nu ar mai fi existat aşa cum o ştiam. Iar dovezile se ivesc în fiecare zi în faţa noastră. Uitaţi-vă ce se întîmplă acum în România, de cînd PRM-ul nu mai este în Parlament, de cînd partidul nostru a fost scos în mod samavolnic din forul legislativ al ţării. Iată ce se întîmplă acum, cînd în Parlamentul României nu mai există vocea puternică sau pumnul dat în pupitrul sălii de şedinţe de către tribunului Corneliu Vadim Tudor. Toţi îşi fac de cap. În faţa unei Opoziţii paralizate de frică din cauza dosarelor compromiţătoare pe care le au liderii săi pe la diferite instanţe de judecată, PDL-ul îşi bate joc de economia ţării, împarte banul public după bunul plac, în funcţie de interesele propriei clientelei politice, în schimb taie pensiile şi salariile amărîţilor de români, iar ungurii joacă ceardaşul pe trupul tot mai obosit al unei ţări aflate în pragul falimentului, dar şi al dezintegrării. Mai mult ca niciodată, România este în mare pericol. Vedeţi ce fac astăzi ungurii în România? Vedeţi ce pretenţii aberante au? Cine oare le-a dat acest nas? Este uşor de ghicit. Toţi. Şi PSD-ul, şi PNL-ul, şi PDL-ul. Toţi. Păi cine a guvernat cu ei de gît? Toţi. Dacă PRM-ul şi Corneliu Vadim Tudor veneau şi spuneau, şi arătau, şi demonstrau care sînt acţiunile ungurilor, toţi săreau ca arşi: „Extremiştilor, xenofobilor, neruşinaţilor, cum puteţi să afirmaţi aşa ceva despre partenerii noştri de guvernare? Doar ei sînt fraţii noştri!”. Şi ungurii îşi făceau de cap. Şantajau şi iar şantajau. Rezultatul îl vedem acum. Nici în 1990, cînd în urma loviturii de stat din decembrie 1989 se aflau pe teritoriul ţării forţe externe de cercetare-diversiune, România nu se afla în aşa mare pericol ca în momentul de faţă. Vă rog să-mi daţi voie, ca ofiţer al Serviciilor Speciale române, să afirm răspicat că ştiu foarte bine despre ce vorbesc. Dacă atunci economia românească era puternică, iar zestrea rămasă după Ceauşescu era consistentă, acum totul este distrus. Industrie nu mai există, agricultură nu mai există, serviciile sînt ca şi inexistente, Armata, ca de altfel întreaga structură de apărare a ţării, a fost distrusă. La ce putem să ne mai aşteptăm acum? Sigur că la nimic bun. Şi după cum se vede în fiecare zi, acesta este adevărul. În loc să se ocupe de problemele reale ale ţării, actuala Putere încearcă să le ascundă cu fel de fel de fumigene prin care să abată atenţia populaţiei de la scumpiri, şomaj, vînzări de acţiuni la puţinele obiective strategice care au mai rămas în patrimoniul statului, export de venit naţional etc. Acum totul se joacă după principiul „divide et impera” (dezbină şi stăpîneşte) care, potrivit dicţionarului, este o combinaţie de tactici (politice, militare sau economice) de cîştigare şi menţinere a puterii prin divizarea unei populaţii în entităţi mai mici, care, luate separat, au putere mai mică decît cel care vrea să îşi impună voinţa. Aşa procedează şi Traian Băsescu şi drept dovadă a reuşitei manevrelor sale stă, între altele, extrem de slaba reprezentare a sindicatelor ori de cîte ori au organizat manifestări de protest. Toată lumea bîrfeşte pe la colţuri, se vaietă, înjură, blesteamă actuala Putere, dar atît, nimic mai mult. Profitînd de acest lucru şi folosind cu dibăcie principiul enunţat, Traian Băsescu a reuşit să fie nu numai practic, ci şi eficient, demonstrînd că această tactică este tot atît de utilă acum ca oricînd în Istorie, fără să conteze cît de mincinoasă, şovăielnică şi falimentară este guvernarea cu care ne-a pricopsit. Totul este testat, totul este verificat la milimetru de cei pe care Traian Băsescu îi are în spate, pentru că asemenea metode active de muncă nu sînt folosite decît de Serviciile de Informaţii Speciale. Şi pentru că s-a constatat că aceste procedee ţin la un popor aflat într-o stare precară din toate punctele de vedere, se continuă aplicarea lor, astfel încît nimeni să nu mai ştie de nimic, iar haosul să fie generalizat. Iar în timpul acesta preţurile cresc, nivelul de trai scade, se continuă închiderea capacităţilor de producţie, se continuă vînzarea de acţiuni de la companiile de stat strategice către entităţi externe la indicaţia Fondului Monetar Internaţional, se continuă disponibilizările, într-un cuvînt, se continuă distrugerea ţării. În curînd o să ajungem să facem şi noi precum Coreea de Nord, care se pare că a găsit soluţia pentru a-şi redresa economia. Oficialii coreeni au închiriat 1.200 de hectare de teren Chinei pentru următorii 50 de ani, dar şi accesul nelimitat la Portul Rason, situat în partea de nord-est a ţării. Numai că la noi nu vin chinezii, care cred în mod sincer că ne-ar fi de folos, pentru că domnul preşedinte „nu vrea să readucă comunismul în România”. La noi vin doar cei care vor cu adevărat să ne cumpere ţara, dar exclusiv în folosul lor, nicidecum al românilor, aşa cum clar se exprima Shimon Peres, preşedintele Israelului, într-o Conferinţă de Presă ţinută la 10 octombrie 2007, la Hotelul Hilton din Tel-Aviv: „De la o ţară atît de mică precum a noastră, este aproape uluitor. Cumpărăm Manhattan, cumpărăm Ungaria, cumpărăm România şi cumpărăm Polonia. După cum văd eu, nu avem probleme. Cu talentul, relaţiile personale şi dinamismul nostru, ajungem aproape peste tot”. Da, acesta este adevărul, pentru că dacă ne uităm în jurul nostru vedem că mai toate afacerile oneroase sînt dirijate de evrei. Dacă ne uităm la Fondul Proprietatea, vedem că în spate sînt evrei. Dacă ne uităm la afacerile imobiliare, mai ales la cele cu pămînturile din jurul Capitalei, vom constata că în spate sînt tot evrei. Dacă ne uităm în curtea MApN-ului, în afacerile cu armament, o să constatăm, fără să mai fim surprinşi, că în spate sînt tot evrei. Şi atunci la ce să ne mai aşteptăm? Cu siguranţă, la nimic bun. Atîta timp cît la Cotroceni se va afla tot Traian Băsescu sau altul asemenea lui, ţara va fi într-o permanentă degringoladă. Vă daţi seama cît de salutară era acum prezenţa PRM-ului în Parlamentul României? Mai îndrăzneau ăştia să facă ceea ce fac acum? Nu, pentru că eu pot să vă certific că le tremura turul pantalonilor cînd se ridica din bancă dl. Vadim Tudor şi se ducea la microfonul sălii de şedinţă. Era panică în şobolănime. Toţi intrau în vrie: aoleu, pe care l-a luat la ţintă, iar află lumea ce porcării am mai făcut; dacă vine Vadim la Putere ne mănîncă cu fulgi cu tot, şi aşa ne-a trecut glonţul pe lîngă ureche în 2000, la alegerile prezidenţiale, cînd era cît pe-aci să ajungă la Cotroceni. Ştiţi cum curgeau apele pe chelia lui Traian Băsescu atunci cînd la aşa-zisul raport asupra procesului comunismului, prezentat în Parlament în 2008, i s-a arătat spectrul puşcăriei mafioţilor? Eu am fost prezent acolo şi am trăit din plin momentul. Acesta este adevărul. Acum totul este o ruină. Luaţi la mînă membrii Parlamentului României de după 1990 şi pînă la Parlamentul pretins uninominal de astăzi şi o să vedeţi diferenţe uluitoare, în rău, în defavoarea celui prezent. De aceea este mai mult decît necesar ca noi să facem toate eforturile care se vor impune să reintrăm acolo unde ne este locul de drept şi unde sîntem doriţi de tot mai mulţi oameni. Dar pentru ca acest lucru să se întîmple, este necesar să fim mai uniţi ca oricînd, să nu mai existe trădări, să muncim mai mult ca pînă acum, să ne transmitem corect şi clar mesajul către toată societatea românească, pentru ca oamenii să înţeleagă în ce mare pericol se află ţara lor. Este nevoie de noi, pentru că ţara este în mare pericol. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Colonel (r) DAN ZAMFIRESCU,
Vicepreşedinte PRM

http://www.ziarultricolorul.ro/special/discursul-colonelului-dan-zamfirescu-la-srbtoarea-prm-de-la-bacu.html