"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




miercuri, 2 martie 2011

CÎND SE BAT ROMÂNII, CÎŞTIGĂ UNGURII

Doamne, ce odios este să te faci preş la picioarele străinilor! Teoretic, maghiarii din România sînt cetăţeni români, dar după felul cum acţionează liderii lor, în interesul altui stat, sînt mai degrabă străini. Nu concep lucru mai înjositor decît ca, român fiind, să te umileşti în faţa acestora. De aceea nici unul dintre cei care se zbat astăzi fie să se menţină, fie să acceadă la Putere în România nu ar trebui lăsat să o facă, pentru că nu merită. De ce? Fiindcă este inimaginabil ce se întîmplă astăzi în România, atît dintr-o parte a eşichierului politic, cît şi din cealălaltă. Stai şi te uiţi cu uimire la televizor şi constaţi cum atît cei aflaţi temporar în fruntea ţării, cît şi cei care pretind că vor fi, şi mă refer aici la PSD şi PNL, se gudură pe lîngă cel mai mare duşman al Poporului Român.

Care nu urmăreşte altceva decît dezintegrarea ţării, duşman care de atîtea ori a făcut victime în rîndul românilor şi complotează zilnic, la ordinul Budapestei, cum să fure cît mai mult din bogăţiile aceste ţări, pentru ca, în final, să-şi realizeze visul de totdeauna, acela de a rupe Transilvania de România. Ca ofiţer de informaţii m-am izbit de problema maghiară şi înainte de 1989, aşa că pot susţine fără putinţă de tăgadă că toţi aceşti lideri ai UDMR-ului sînt, într-un fel sau altul, în slujba Budapestei şi că au acţionat şi acţionează în permanenţă împotriva intereselor româneşti. Deşi trăiesc foarte bine în România, au afaceri prospere, cooperează foarte bine în acest sens cu firme din Ungaria, ba chiar sînt susţinuţi financiar de Budapesta, sînt la guvernare şi în Parlament de mai bine de 18 ani – nu renunţă cu nici un chip la acţiunile lor ostile faţă de România şi de Poporul Român. Rămîi perplex cînd vezi halul în care se umilesc conducătorii partidelor parlamentare, cum au dat fuga să le ridice osanale la congresul de la Oradea, ascultînd fără pic de jenă cum pe pămînt românesc li se cîntă imnul maghiar, pentru ca abia apoi, mai degrabă ca un fel de acoperire, să asculte şi imnul românesc. Avînd în vedere că liderii UDMR se pretind a fi civilizaţi şi diplomaţi, ar fi trebuit ca măcar să ţină cont de dreptul majorităţii româneşti de a fi respectată sau, cel puţin, de a nu fi sfidată în propria ţară şi să evite ceea ce unii consideră a fi doar o gafă de protocol, alţii de politeţe elementară. Şi încă ar fi bine, dacă nu ar fi, în realitate, cu mult mai mult. Ca urmare, nu poţi să nu te gîndeşti că au premeditat-o, ca să demonstreze ce fel de preş e partidul de guvernămînt, încît maghiarii îşi permit să-l calce în picioare. De fapt, la acest congres au arătat întregii lumi că îşi permit orice, iar satisfacţia de pe feţele liderilor maghiari a dovedit-o. Iar în loc să-i fi admonestat imediat pentru violarea Constituţiei, aşa-zişii lideri români de partide prezenţi în sală s-au rugat de duşmanii ţării, unii ca să rămînă la Putere, ceilalţi ca să plece de la Putere. Şi, ca să fie tacîmul complet, mediatizarea a întrecut orice aşteptări. Mai toate posturile de televiziune au transmis non-stop informaţii legate de desfăşurarea lucrărilor acestui congres, mai abitir decît transmitea Televiziunea Română înainte de 1989 de la conferinţele sau congresele Partidului Comunist Român, la care lua cuvîntul tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Cînd este vorba de un eveniment al unui partid naţional cum este Partidul România Mare, nu prinzi picior de presar, pe cînd de la evenimentele UDMR-ului sînt nelipsiţi, nu-i aşa, doar ei se află la putere şi asta nu de ieri, de azi, ci de mai bine de patru guvernări.

În tot acest răstimp, ungurii au reuşit să facă ce au vrut cu oricare dintre cei aflaţi la Putere în etapa respectivă, fie că s-au numit CDR, PDSR, PNL, PDL, şi cine o vrea şi-o mai putea. Totul s-a bazat pe şantaj. Vreţi să vă susţinem la Putere, da? Atunci ne daţi ministerul X sau Y, acolo unde, bineînţeles, avem interese, sau promovaţi-ne următoarele proiecte de lege, ca să avem şi noi avantaje pentru populaţia maghiară. Daţi-ne învăţămînt în limba maghiară, ca să fim mai aproape de legalizarea celei de-a doua limbi oficiale în România sau, mai nou, aprobaţi-ne statutul minorităţilor, pentru că altfel trecem în tabăra adversă etc., etc., etc… Ale cui interese le promovează această formaţiune constituită pe criterii etnice şi, deci, neconstituţională, prin politica sa de colaboraţionism inversat cu guvernul antinaţional Boc? Un răspuns bazat pe realităţi, nu pe supoziţii, trebuie să se întemeieze pe rezultatele, reale, ale actualei guvernări susţinută de UDMR. Iată care sînt acestea:

- Prăbuşirea nivelului de trai al propriului popor;
- Ruinarea relaţiilor internaţionale ale României cu motoarele Uniunii Europene, Germania şi Franţa, dar şi cu Rusia şi China;
- Plecarea investitorilor străini din România şi transferarea afacerilor respective către state vecine, cum ar fi Bulgaria, Republica Moldova, Ungaria;
- Ratarea aderării la spaţiul Schengen;
- Îndatorarea înrobitoare la FMI, care ne obligă la o formă de vasalitate nu numai umilitoare, ci şi distructivă din punctul de vedere al politicilor economice şi sociale.
UDMR-ul, în schimb, nu şi-a tocit degeaba coatele pe băncile Parlamentului şi nici prin ministerele pe care şi le-a adjudecat. A obţinut cam tot ce a urmărit:
- Accesul nemijlocit la informaţiile de interes strategic pentru România, dar şi posibilitatea influenţării acestora, prin participarea directă la guvernare;
- Adoptarea noii Legi a Educaţiei.

În mod firesc, se impune întrebarea: cui prodest? Orice om onest şi capabil de a face o minimă coroborare a datelor de mai sus şi a identifica numitorul lor comun înţelege că singurele interese pe care le-a apărat şi le va apăra vreodată UDMR-ul sînt ale unei alte naţiuni decît cea română şi pe care, în mod absolut normal, nu o interesează populaţia acestei ţări. Este evident că o Românie dezvoltată, bine integrată în UE, ar fi infinit mai greu de destructurat pe criterii etnice decît o Românie slăbită, paria Europei, pe care marile forţe ale acesteia o preferă mai degrabă exclusă din clubul lor de elită, decît să fie obligate să-şi întoarcă privirea cu repulsie ori de cîte ori li se încurcă printre picioare, cerşind ba una, ba alta. Doar l-am văzut cu toţii pe Traian Băsescu cum umbla aiurea, nebăgat în seamă, printre cei care, teroretic, îi sînt omologi la întrunirile la nivel înalt ale UE. Să nu uităm că, într-una dintre primele sale declaraţii de după preluarea de către Ungaria a preşedinţiei UE, ministrul de Externe de la Budapesta a afirmat că integrarea României în Schengen va fi amînată. Faptul că, ulterior, s-a revenit asupra acestei declaraţii nu indică nicidecum o încercare de corectare a unei pripeli nevinovate, ci doar o tentativă de camuflare tardivă a jubilaţiei din partea „bunilor” noştri vecini.

De aceea nu poţi să nu fii şocat de faptul că guvernanţi ai României, care se pretind cinstiţi şi patrioţi, sînt gata să înghită atîta umilinţă şi să accepte şantaje incalificabile dinspre UDMR doar pentru a fi la Putere. „Motivaţia” lor ar putea fi explicată prin nivelul de delegare „democratică” a conducerii României în Regimul Băsescu: nu doar că o majoritate de 75%, din punctul de vedere al modului de percepere a viitorului (conform celor mai recente sondaje), este condusă de o minoritate de 25%, dar, la rîndul ei, această minoritate (PDL+UNPR+UDMR+alte minorităţi) este şi ea condusă, prin şantaj, de o sub-minoritate, de data aceasta etnică (UDMR), de 5% sau poate chiar mai puţin. Dezamăgitoare şi, deopotrivă, dezgustătoare este prestaţia liderilor partidelor parlamentare, de la dreapta la stînga, plus mesagerul preşedintelui Băsescu, care s-au întrecut în a elogia Uniunea şi în a-i cere prietenia. Să te baţi cu alt semen al tău pe ajutorul ungurilor, numai şi numai ca să rămîi sau să revii la Putere, este de condamnat din toate punctele de vedere. Cînd ştii foate bine ce sacrificii imense au făcut de-a lungul vremii românii ca să scape de sub jugul unguresc, este aberant să te aliezi cu duşmanul ţării pentru a-ţi elimina semenul tău. „Ideea de a colabora pe plan local cu UDMR în judeţele unde Uniunea are o prezenţă semnificativă – şi nu este vorba doar de Satu Mare, ci şi de Cluj, Arad, Timiş, Mureş – din punctul nostru de vedere este perfect posibilă, fezabilă şi de dorit”, a declarat, într-o Conferinţă de Presă, preşedintele PSD, Victor Ponta. Liderul PSD a afirmat, de asemenea, că în judeţul Mureş USL va acţiona astfel încît candidatul PDL să nu mai rămînă singur în faţa celui de la UDMR.„De altfel, cred că într-o zonă, poate cea mai sensibilă din acest punct de vedere, la Tîrgu Mureş – şi am anunţat asta în numele USL – ideea de a nu mai avea candidat ca să rămînă candidatul PDL singur în faţa celui de la UDMR nu mai există”, a spus Victor Ponta. UDMR nu are decît de cîştigat în situaţia actuală. Tot ceea ce are de făcut este să-şi fructifice poziţia, să maximizeze profitul politic. De la PDL, de exemplu, mai poate încă obţine Statutul Minorităţilor. Oricum ai lua-o, UDMR este acum cea mai iubită şi dorită formaţiune politică din România, din moment ce toţi ar vrea-o aliată la guvernare. O performanţă absolut extraordinară, care răsplăteşte decizia Uniunii de a-şi promova interesele pe cale parlamentară, rezistînd tendinţelor radicale, promovate din interior sau din afară, chiar din afara ţării! Concluzia este mai mult decît evidentă: cînd Românii se bat între ei, ungurii cîştigă! Şi voi vreţi, mă, să reveniţi la Putere la viitoarele alegeri? Doamne fereşte!

Colonel (r) DAN ZAMFIRESCU

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu