Avalanşa de erori din această carte este
prea gravă ca să poată fi întîmplătoare. Numai minciuni. Numai invenţii
bolnave. O ură subcutanată faţă de tot ce-i românesc - deghizată în milă
creştină - o face pe această pretinsă misionară să fie odioasă. Nici măcar cei
mai înverşunaţi şi mai declaraţi vrăjmaşi ai României nu s-au pretat la
azvîrlirea unor asemenea găleţi de lături. Cine a îndoctrinat-o pe
schizofrenica asta? Cu ce „treabă“ a fost teleghidată ea în România? Dar, vorba
lungă sărăcia omului. Iată o altă mostră de „urechism“, care dovedeşte tonul
aiuristic al acestei tipărituri pretins creştine: „O poză a Elenei Ceauşescu mă
privea din carte - soţia fostului dictator care a numit-o Prim-Ministru al
României (?!)“ - pg. 38. Alo, eşti dilie? Cînd a fost prim-ministru Elena
Ceauşescu? Se poate deforma realitatea în halul ăsta? Iar maculatura să fie
tradusă în româneşte şi livrată cititorilor din această ţară,
fără discernămînt, fără ruşine?
Alte mizerii incredibile: „Mi se spusese că
toţi angajaţii statului erau plătiţi cu echivalentul a 30 $ pe lună, indiferent
dacă era vorba de un profesor universitar sau un om de serviciu" - pg. 45.
Ce poţi să mai spui? Am să dau un singur exemplu, al meu: eu eram reporter
Agerpres şi aveam un salariu de 4.030 de lei pe lună, ceea ce înseamnă
echivalentul a cca. 400 de dolari. Alţii aveau şi lefuri de 5.000-6.000 de lei,
ba chiar şi mai mari. Deci nu 30 de dolari, adică 300 de lei. „După război,
cînd religia era interzisă în România“... - continuă, imperturbabilă, scorpia.
Asta cine i-a mai spus-o? Nu mai erau biserici, case de rugăciuni, temple iudaice,
moschei islamice? Nu existau patriarhi, mitropoliţi, episcopi, preoţi?
Funcţiona chiar un Departament al Cultelor. Au fost demolate biserici, din
păcate, dar s-au şi construit. Am să dau tot exemplul meu: în 1987 (cînd
regimul se înăsprise, după cum se ştie) eu m-am căsătorit religios, la Biserica
Amzei, iar naşul de cununie a fost preotul de la Biserica Sf. Vineri. Cum
adică, „religia era interzisă în România“? Cui folosesc asemenea intoxicări
mîrşave? Un ticălos care se pretindea predicator i-a livrat acestei găini
zăpăcite o altă minciună: „Pastorul mi-a spus că Bibliile care fuseseră trimise
de creştinii din vest au fost confiscate la vamă şi transformate în hîrtie
igienică“ (?!). Asta e culmea neruşinării!!! Eu, unul, am avut şi Biblie
baptistă (traducere Cornilescu), şi Biblie ortodoxă (traducere Gala Galaction).
Nu cred că era vreo casă de români fără Biblie. Care o fi acel pretins „pastor“
care a turnat în urechea cleioasă a acestei oligofrene fabulaţia sinistră că
românii ar fi nişte posedaţi de draci, care se ştergeau la fund cu file din
Biblie? Cum îi apare România acestei năroade? „O ţară
cu mulţi şobolani şi puţină apă“ - pg. 55. Fundula Africii, nu alta! La un
moment dat, o vedem pe Taryn R. Hutchison vagabondînd prin Braşov, să-i
creştineze, obligatoriu, în stilul ei, şi pe locuitorii de la poalele Tîmpei.
Nimerind în Piaţa Sfatului, mai bătrînă decît însăşi America, avînd în vedere
că Turnul Sfatului datează din 1420, iar America a fost descoperită în 1492 -
ea lansează o nouă săgeată veninoasă: „apoi am hoinărit prin ciudata piaţă
veche a oraşului“ - pg.61. De ce o fi „ciudată“ această piaţă, mai veche cu
aproape 300 de ani decît Grand
Place, din Bruxelles? Piaţa din centrul Braşovului
e un sanctuar excepţional, aflat în Patrimoniul UNESCO, dar vine o şomeroaică
şi îi trage un scuipat, aşa, ca să nu-şi iasă din mînă (limbă). Tot golănind
ea, de la un capăt la altul al României, mînată de „har“, desigur, era cît pe
ce să fie violată. Asta se întîmpla într-un tren, întunecat, desigur:
„Conductorul s-a oprit la o uşă
legată cu un lanţ gros. M-am dat un pas înapoi. El a descuiat lanţul şi m-a
apucat, încercînd să mă tragă în compartiment cu el. Am ţipat: «No. Nu e bine.
It is not good!». El şi-a întins mîna să mă apuce între picioare. Apoi m-am
întors şi am urlat. «Paşapoartele americane. Imediat!»“ - pg. 61. Acum, haideţi
să ne gîndim că violuri se cam petrec şi în America - una din victime a fost
celebra cîntăreaţă Connie Francis, care a lăsat fereastra deschisă, a intrat un
negru şi i-a făcut felul, nemernicul nefiind pedepsit nici acum. Desigur că e
dureros, dar femeile ar trebui să fie mult mai precaute. Într-o carte cu
pretenţii creştine eu cred că n-avea ce să caute faza cu „şi-a întins mîna să
mă apuce între picioare“. E urît. Pe urmă, „evanghelizatoarea“ se ocupă şi de
sistemul medical din România. Cu ce ocazie? I-au apărut „puncte albe pe gît“.
Dar unde să se trateze în mijlocul atîtor barbari care n-au penicilină, în
1990, dar vor s-o apuce între picioare?! „De-abia aşteptam să ajung în vest, să
meg la un doctor“. În România, fireşte, nu exista nici un doctor. Ce Parhon? Ce
Ana Aslan? Ce George Emil Palade, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină?
Vax Albina! Niet Cultur! Numai în Vest sînt doctori! „Cei mai mulţi adulţi au
dinţii stricaţi sau puţini, nevrînd să meargă la dentist, pentru că nu le
livrează novocaină. Ca şi personajele lui Charles Dikens, ei îşi leagă zdrenţe
în jurul capului cînd durerea devine insuportabilă. (...) În interior,
echipamentul era antic. (...) Nu, mulţumesc! Aştept pînă mă voi duce la un
doctor în Elveţia“ - pg. 64-65. De ce nu te-ai dus acolo de la început,
cucoană? Cine te-a obligat să vii într-o ţară
pe care o dispreţuieşti, locuită de nişte troglodiţi, care se leagă la falca
umflată cu... zdrenţe?! Ajunsă în Elveţia, vipera asta mai dă o copită
României: „Ca şi o cîrtiţă, fusesem obligată (?!) să stau în întuneric luni de
zile“ - pg. 67. Încă o dată: cine te-a obligat? Cine te-a invitat? Cine te-a
transformat în cîrtiţă, cînd tu eşti, de fapt, o scroafă? „Condiţiile medicale
nu erau igienice în România“ - mai minte jigodia asta. Dar, staţi aşa, în 1990
nu erau nici casete cu colinde: „Eu am primit de la echipa din Praga o casetă
cu colinde româneşti cîntate acapella de către Corul Madrigal. În România nu
găseai ceva asemănător“. Îţi stă mintea-n loc cît de ordinară poate fi aşa-zisa
„misionară“! Carevasăzică, muzica Madrigalului nu se găsea în România anului
1990 - trebuia procurată din Cehoslovacia!!! (Va urma)
CORNELIU VADIM TUDOR
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu