Acesta e fondul problemei: concursul Eurovision nu-şimai merită numele, avînd în vedere că la el participă mai multe ţări asiaticedecît ţări europene. Te doare sufletul cînd vezi că Germania, Franţa, Italia,Anglia, Spania, Austria, Polonia şi alte ţări, care au dat muzicii universale marivalori, la manifestarea asta anuală se tîrăsc pe la coada vacii, fiindcopleşite de invazia unor ţări ca Israel, Azerbaidjan, Georgia, Armenia, Turciaşi a altora, mai mult sau mai puţin caucaziene, dar toate orientale. Deşimanifestarea în sine are glazură atractivă, cu lumini, paiete şi artificii,dacă rîcîi cu unghia pojghiţa asta dai peste o formă sui-generis a„conflictului civilizaţiilor“. Dacă la fotbal, hm, mai treacă-meargă, lumea maiînchide ochii - în cultură lucrurile stau altfel: Europa e Europa, iar OrientulApropiat, sau chiar Asia sînt zone diferite. Eu, unul, mă consider ceva maideschis la minte şi cu o cultură mai consistentă decît mulţi privitori, dar mădoare sufletul cînd văd că, de ani buni sau, mai degrabă, răi, Viena luiMozart, Beethoven, Haydn şi Schubert e măturată de Tel-Aviv, Baku, Tbilisi,Erevan şi Ankara. Urmaşii lui Wagner, Verdi, Chopin şi De Falla nu mai au locde urmaşii păstorilor de capre, unii de religie musulmană. În loc să fie ocatedrală, Eurovisionul s-a transformat într-o geamie, sau o sinagogă -lăcaşuri de cult faţă de care am tot respectul, dar, vorba ideilor Ciu-Ce, alelui Kim Ir Sen: una-i una şi alta-i alta. Acest concurs a fost gîndit ca oexpresie a concordiei dintre ţările unui continent care nu e doar leagănulmarii civilizaţii, ci şi locul de unde au pornit cele două războaie mondiale.Nu ştiu cine a avut ideea să îndese, cu furca, ţări care, efectiv, fac partedintr-o altă parte a lumii, cu alte tradiţii şi manifestări comportamentale. Amînţeles că Israelul falsifică Istoria, dar şi Geografia? Noroc că la ediţiaasta, ţara respectivă a stat pe tuşă. Dar a participat Azerbaidjanul, care arepetro-dolari şi se agită cam prea mult în spaţiul european, de care nuaparţine. N-au luat parte Austria şi Polonia, dar ne-am pomenit cu nepoţiipostului de Radio Erevan. La sfîrşitul anilor 1990, am făcut o vizită oficială,într-o delegaţie a Senatului României, în mai multe ţări asiatice. Într-odiscuţie cu preşedintele Academiei din Kazahstan, am aflat ce vor aceştioameni: EURASIA. Adică materializarea unui concept care n-are cum să prindăviaţă, fiindcă e artificial şi forţat. Mîine ne vom pomeni şi cu EURAFRICA, mai ştii? Îmi vine în minteşi un toast pe care l-a ţinut, cu un pahar de vin roşu în mînă, venerabilulKurt Biedenhoff, preşedintele Senatului Germaniei. Era în martie 2000. Mă aflamla Bonn, tot într-o vizită a unei delegaţii senatoriale, şi am putut auzi ceeace, în mod oficial, nu se spusese niciodată: părinţii fondatori ai UniuniiEuropene au gîndit această construcţie ca o re-creare a vechii Europe, înlimesul (hotarul) Imperiului Roman, pe fundamentele religiei creştine. Iată dece nu e primită în Uniunea Europeană o ţară ca Turcia, de exemplu. Asta-isituaţia. Există construcţii şi organisme unde prevalează alte criterii, maipuţin restrictive cum este ONU, bunăoară. Amestecătura asta, la grămadă (hai,cu toţii, că şi noi sîntem oameni) nu merge şi periclitează buna funcţionare aunui organism care, şi aşa, are propriile sale probleme. Ce Dumnezeu, nu maiştim pe ce lume trăim? Europa e Europa şi Asia e Asia. Poate că după 2-3generaţii se vor naşte nişte minţi vizionare care vor vrea să le unifice,într-o formă sau alta, dar pînă atunci există aceste distincţii, dictate de oIstorie care nu este, nu are cum să fie comună. În 1683, la Asediul Vienei,turcii trăgeau, de la distanţă, cu tunurile cele mari (balameze) în turnurileCatedralei Sf. Ştefan - de neputinţă şi furie, pentru că nu reuşiseră săpătrundă în strălucita cetate. Acum, chiar Occidentul le-a predat cheileoraşului, de bună voie, ca să facă ce? Poate cineva să dea vreun nume de marescriitor, compozitor sau pictor turc, comparabil cu cele din Apus? Nu, nupoate. Există o decalare şi o defazare istorică de care, fireşte, nu sîntvinovate generaţiile actuale, dar toate astea se pot rezolva în timp, curăbdare şi înţelepciune.
Revenind la cea mai recentă ediţie a Eurovisionului,pot să spun că s-a întîmplat ceea ce oamenii cu capul pe umeri - dar nu şiexaltaţii bugetivori de la aşa-zisa Televiziune Română - au anticipat: bietultranssexual, cu nume imposibil, Ouatu a fost mediocru. Nu ştiu cum se face, darun popor aşezat şi cu capul pe umeri se prezintă în faţa lumii, uneori, cu totfelul de ciudaţi. N-a mai venit nimeni cu un bărbat îmbrăcat în rochie şi cuvoce de scapete, pardon, contra-tenor. Numai noi, românii. Piesa cu pricina afost ridicolă, fără nici un motiv melodic, compusă la plezneală. Pe lîngăhermafroditul respectiv se agitau şi nişte saltimbanci de circ, care făceauroata şi serii de tumbe, cît pe-aci să-l sperie pe ăsta şi să-l distragă de laprocesul de „ejaculare“ a ouălor. Presa ne-a tot bombardat cu poze şiinformaţii, că anonimul Ouatu s-ar afla în mare dragoste cu cîntăreaţa de operăAngela Gheorghiu. Dacă e aşa, i-am pus cruce şi ăsteia. Să-ţi laşi, tu, omîndreţe de bărbat, celebritate mondială, tenorul italian Roberto Alagna, şi săte înhăitezi cu un neica-nimeni, de pe fundul Gropii lui Ouatu - ce degradare!Ce le va spune preotul la cununia lesbi? „Şi-acum, una dintre voi să sărutemireasa“… Apropo: care din ele o să aibă o rochie de mireasă cu mai multebibiluri şi mărgele colorate? Acum ştim şi cum a devenit Ouatu contra-tenor: ele contra unui singur tenor, Roberto Alagna! De ani de zile, participareaRomâniei la Eurovision e lăsată pe mîna unei găşti abuzive, care taie şispînzură la TVR. Nu ajungea parazitul Dan Manoliu (care, zilele trecute,declara presei că „Cezar e ca un buldozer!“) - acum şi-a vîrît coada şiindi-romul Claudiu Elwis Săftoiu. Pe legea mea, ăsta ar fi obţinut un punctajmai bun! Imaginaţi-vă că fostul director al SIE, cu apucăturile sale de „şef alspionilor“, ar fi cîntat deghizat în Indira Gandhi, cu un zbenghi în frunte,făcut cu carioca, iar cîntecul ar fi fost „Toţi duşmanii moare, că io amvaloare“. Sau ultimul şlagăr al lui Nicu Paleru, difuzat de canalul Etno TV:„De trei zile stau în gară, după mucuri de ţigară“. Iar reflectoarele ar fiscris pe cer, cu litere imense: ELWIS. Succes garantat. Totuşi, cine spargegaşca aia de la TVR, unde taie şi spînzură nişte diletanţi plini de ifose,lăsaţi de capul lor, pe bani publici? E ca şi cum ne-am prezenta în CupeleEuropene la Fotbal cu echipe ca Veioza Frecăţei şi Pîrţîiţii de la Cogealac. Numerge aşa. E prestigiul ţării în joc.
N-aş vrea să închei înainte de a-mi exprima dispreţul faţăde cîrdăşiile dezgustătoare ale votului. La fel ca şi în anii precedenţi,vecinii şi-au acordat voturile unii altora, într-o solidaritate a pigmeilorcare a enervat milioane de oameni. Totul era previzibil: Lituania dădea punctemari Estoniei, Estonia - Rusiei, Georgia - Armeniei şi viceversa etc. Atunci,au procedat la fel şi ţările din Occident. Aşa a cîştigat Danemarca, pentru anu cîştiga, din nou, Azerbaidjanul. Ce vot mai e ăsta? Ce exprimă el? Nimic. Personal,mi-au plăcut interpretele şi cîntecele cu care s-au prezentat Finlanda şi Belarus. Foarte bine s-a prezentat şi englezoaica Bonnie Tyler. Din păcate, elen-au putut învinge „complotul bubei“, de care scria Haşdeu. În concluzie, încăun rateu. Atractiv ca spectacol, dar nociv în fond.
CORNELIU VADIM TUDOR
Duminică, 19 mai 2013
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu