Ce mi-a făcut rusoaica! M-a vrăjit
Şi inima îmi bate de nebună
Sînt ca un licean îndrăgostit
Aştept un telefon, dar ea nu sună.
E clar că vine de pe alt tărîm
Din Nordul plin de gheţuri şi de stele.
Pe komisarii ruşi noi îi urîm
Dar cît de mult ne fascinează ele!
Mă simt acum ca Puşkin şi Esenin
Ah, pentru ea m-aş bate în duel!
Aş merge cu un tren blindat, ca Lenin
Iar Doctor Jivago mi-ar fi model.
E-aşa frumoasă, Doamne, că mă sperii
Cu ochi albaştri, de meteorit
Tigroaică rătăcind de prin Siberii
Într-un Fanar cu zahăr poleit.
Tată Ceresc, ce ai de gînd cu mine?
Tu nu-ţi dai seama cîte am pe cap?
Mă fac de rîsul lumii, ce ruşine
Dezleagă-mă de farmec, vreau să scap!
N-am fost nicicînd aşa de vulnerabil
M-a cotropit, sînt ca un prizonier
Mă ţine la respect, nimic palpabil
Nu îmi dă cheia marelui mister.
Adulmecă precum o fiară prada
Ce teatru joacă! Are simţuri reci!
Cu păr de aur, dinţii ca zăpada
Iar mie-mi fierbe capul ca la meci.
Copila mea, de ce nu-ţi vezi de treabă
Tu nu vezi ce pîrjol ai provocat?
De fapt, eu sînt cel tare - tu eşti slabă
La urmă tu vei plînge, şi-i păcat.
Hai să ne luăm Adio. E mai bine.
Cît mai putem, zeiţa mea din vis.
Da, te iubesc mai mult decît pe mine
Dar mie totul îmi e interzis.
Am să te ocrotesc din depărtare
Şi voi purta icoana ta la sîn.
Ne-am întîlnit absurd, din întîmplare
Un cuplu imposibil, care doare:
Prinţesă rusă şi-un Poet român.
CORNELIU VADIM TUDOR (1981)
Textul a fost citit de autor la emisiunea „Un show păcătos“, de la Antena
1 -
miercuri, 27 febr. 2013
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu