15 MARTIE - ZI DE DOLIU NAŢIONAL ÎN ROMÂNIA

După Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 şi pînă la începutul anului 1990, minoritarii unguri din România nu au avut curajul să sărbătorească în multimilenara Vatră Strămoşească Românească ziua de 15 martie, aşa-zisa zi a ungurilor de pretutindeni. În ziua de 15 martie, minoritarii unguri care locuiesc în Austria, Olanda, Belgia, Germania, Franţa, Italia, Spania, Marea Britanie, Grecia, Israel, S.U.A., Federaţia Rusă, Polonia şi în alte ţări nu au obrăznicia să organizeze manifestaţii publice, să poarte steaguri ale Ungariei Mari şi drapele ale Ungariei, pentru a sărbători aşa-zisa zi a maghiarilor de pretutindeni. În aceste ţări, legislaţia şi atitudinea popoarelor sînt ferme şi ungurii ştiu de frică! Numai la noi, în România, şi numai în Ardeal, în ultimii 23 de ani, Ungaria şi U.D.M.R. organizează şi desfăşoară tot mai ample manifestări antiromâneşti, de cinstire a criminalilor unguri care au ucis peste 200.000 de români şi care au trimis în lagărele de exterminare din Germania peste 150.000 de evrei. Faptele criminalilor unguri, pe care le sărbătoresc Ungaria şi minoritarii unguri din România la 15 martie, au fost săvîrşite: în timpul Revoluţiei de la 1848-1849; în anii 1918-1919; după Diktatul de la Viena, în perioada septembrie 1940 - octombrie 1944; în timpul Securităţii comuniste din anii 1945-1964; în decembrie 1989 şi martie 1990. Faptele criminalilor unguri trebuie cunoscute, mediatizate şi niciodată uitate. Altfel, Istoria riscă să se repete!

Adevărata Istorie a Poporului Român consemnează următoarele:

1. La 15 martie 1848, Parlamentul Ungariei a hotărît anexarea Ardealului, conform punctului 12 din Proclamaţia revoluţiei ungare. La 30 mai 1848, Dieta de la Cluj a proclamat unirea necondiţionată a Ardealului cu Ungaria. Această decizie a fost luată împotriva voinţei exprimate de români, populaţia majoritară în Ardeal, inclusiv la Adunarea Naţională de la Blaj, din 3-5 mai 1848. Ungaria a organizat asasinarea a 40.000 de români din Ardeal şi incendierea a 300 de sate, cu tot cu biserici şi mînăstiri. Pe lîngă armata ungară au acţionat batalioanele sîngeroase maghiare şi tribunalele de sînge. Cu toţii au omorît, fără milă, bătrîni, femei şi copii. Ungurii au fost îndemnaţi şi conduşi la înfăptuirea masacrelor de către criminalii Kossuth Lájos, Petöfi Sándor, Vásvari Pál şi cei 13 generali terorişti care au un monument la Arad, reamplasat de Regimul Iliescu-Năstase, în anul 2004. Dintre numeroasele localităţi în care criminalii unguri au împuşcat şi au spînzurat români amintim: Sărmaşu, Gurghiu, Cătina, Albeşti, Sînpaul, Aţintiş, Ungheni, Ibăneşti, Ogra, Lechinţa, Suseni, Luduş, Lunca, Miheşu de Cîmpie, Crăieşti, Cuci, Band, Sărmăşel, Sovata, Suplacu, Vidrasău, Vînători, Zau de Cîmpie, Viişoara, Nadeş, Tîrgu Mureş, Abrud, Cîmpeni, Zlatna şi multe altele.

2. În lunile noiembrie-decembrie 1918 şi în primul trimestru din anul 1919, trupele ungare, împreună cu organizaţiile paramilitare ale minoritarilor unguri din Ardeal, au săvîrşit numeroase crime, ucigînd multe mii de români în foarte multe localităţi. Dintre acestea, amintim: Beliş, Poieni, Făget, Chereluş, Tăuţi, Covăsinţi, Curtici, Mîndruloc, Arad, Şiria, Bologa, Sînmărtin, Mihalţ, Bajor-Susani, Lasău, Beiuş, Văleni, Mînăstireni, Mărişel, Morlaca, Arada, Lăpuş, Marghita, Ciucea. Multe adevăruri despre atrocităţile săvîrşite de unguri sînt scrise de Aurel Gociman în cartea „România şi revizionismul maghiar“, apărută în anul 1996, la Editura „Clusium“ din Cluj-Napoca.

3. După Diktatul de la Viena, din 30 august 1940, a fost instaurat un regim de teroare antiromânească, pînă la eliberarea teritoriului românesc, la 25 octombrie 1944, şi pînă la reinstalarea administraţiei româneşti în Ardeal, în primăvara anului 1945. În Ardealul de Nord-Est ocupat de Ungaria au fost înregistrate numeroase crime împotriva românilor şi evreilor. Românii au avut parte de: masacre în masă, la Ip, Trăznea, Aita Seacă, Sucutard, Moisei şi alte localităţi; numeroase arestări; înrolarea în detaşamentele de muncă forţată; împuşcarea din spate a zeci de mii de soldaţi români înrolaţi în armata Ungariei, în timp ce erau trimişi pe linia întîi a frontului din U.R.S.S.; confiscarea averilor; obligarea la refugiere a peste 300.000 de români din Ardeal în România; profanarea şi distrugerea bisericilor ortodoxe; maghiarizarea numelor, inclusiv pe crucile din cimitire; trecerea obligatorie la învăţămînt numai în limba ungară; interzicerea folosirii limbii române şi a purtării însemnelor Statului Român, mai ales a Tricolorului Românesc; maghiarizarea forţată a tuturor românilor etc. După români, al doilea mare tribut de sînge în Ardeal l-au dat evreii. Din cei 165.000 de evrei din Ardealul de Nord-Est, autorităţile ungare, sprijinite de minoritarii unguri, au trimis peste 150.000 de evrei în lagărele de exterminare din Germania şi peste 11.000 de evrei au fost înrolaţi în detaşamentele de muncă forţată. Acţiunile împotriva românilor şi evreilor din Ardeal au fost programate, organizate şi dirijate de la Budapesta, fiind conduse de amiralul fără flotă Horthy Miklós. Ele au fost sprijinite, cu multă ură, de către cei mai mulţi dintre minoritarii unguri. În cartea „Monumente ale unor criminali maghiari în România“, apărută în anul 2004, prof. univ. dr. Petre Ţurlea precizează că numai „în intervalul septembrie-octombrie 1940, în cele 11 judeţe răpite României, cotropitorii se fac vinovaţi de 919 omoruri, 1.126 schingiuiri, 4.126 bătăi, 15.893 arestări pe criterii etnice, 124 profanări, 78 devastări colective, 447 devastări individuale.“

În Secolele al XIX-lea şi al XX-lea, dintre popoarele vecine României, cel ungar se situează pe locul întîi în ceea ce priveşte numărul crimelor, bestialitatea lor şi ura împotriva Poporului Român, care l-a acceptat pe cel barbar şi necivilizat, venit din îndepărtata Asie, în urmă cu 1.100 de ani. Urmaşii unui popor barbar, crud şi viclean, ungurii din Ungaria şi minoritarii unguri din România, după ce au săvîrşit atîtea şi atîtea crime, un Holocaust împotriva românilor şi evreilor, au tupeul să pretindă şi să-i sărbătorească în Vatra Românească pe criminalii din rîndurile lor, sub pretextul unei zile, de 15 martie, a maghiarilor de pretutindeni. Ungurii ştiu că românii au aflat ce au scris criminalii şi teroriştii împotriva lor, în anii 1848-1849, respectiv:

a) Petöfi Sándor îi considera pe români „păduchi“, „gunoi“, „corbi scîrboşi“, faţă de care nu trebuie să existe îndurare.

b) Vásvari Pál i-a scris lui Kossuth, în aprilie 1849, că neamul românesc va fi exterminat.

După anul 1989, Ungaria şi U.D.M.R. organizează cele mai multe şi de mare amploare manifestări de 15 martie, prin dezvelirea de statui, busturi şi plăci comemorative pentru criminalii unguri şi prin purtarea steagurilor Ungariei Mari, a steagului unguresc al Ardealului (în mod fals, aşa-zisul steag secuiesc) şi a drapelelor Ungariei. În nici o ţară din Uniunea Europeană o minoritate etnică nu-şi permite să sfideze populaţia majoritară şi Constituţia, cu excepţia României post-decembriste, unde etnicii unguri, susţinuţi de la Budapesta, îi sărbătoresc, la 15 martie, pe criminali şi revendică autonomia teritorială a Ardealului.

Respectînd adevărul istoric şi pentru a cinsti memoria şi faptele sutelor de mii de români şi evrei ucişi în mod bestial de unguri, precum şi pentru a reda demnitatea Poporului Român, este necesar ca Guvernul Ponta II, sprijinit de toate partidele politice şi organizaţiile care apără Interesul Naţional, să stabilească printr-o ordonanţă de urgenţă că, începînd din 15 martie a.c., se declară această zi ca „Zi de doliu naţional în România“. În ziua respectivă, drapelul naţional al României este arborat în bernă şi sînt interzise toate manifestările împotriva Poporului Român. Se interzice arborarea sau purtarea drapelelor, steagurilor şi însemnelor altor state pe teritoriul României. În ziua de doliu naţional, în toate localităţile unde au fost ucişi români şi evrei se vor organiza, de  autorităţile locale, manifestări comemorative şi depuneri de coroane la monumente şi în cimitire. În ziua de 15 martie, în fiecare an, studiourile publice de radio şi televiziune, centrale şi teritoriale, vor prezenta informaţii şi reportaje, timp de cel puţin trei ore, despre atrocităţile săvîrşite de unguri împotriva românilor şi evreilor din Ardeal.

Faptele criminalilor şi teroriştilor unguri trebuie să fie cunoscute de către toate generaţiile de români şi să nu fie uitate niciodată.

Dr. GHEORGHE FUNAR,

Secretar general al P.R.M.,

Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj

ZIARUL TRICOLORUL, nr. 2687,  04.03.2013