În zilele de 10 şi 15 martie a.c. s-au desfăşurat
numeroase adunări publice organizate de Ungaria şi U.D.M.R. pe teritoriul
României, unde au fost cerute autonomia teritorială a Ardealului şi anularea
Tratatului de la Trianon,
din 4 iunie 1920. Premierii Ungariei şi României le-au transmis participanţilor
la acţiunile antiromâneşti, din 15 martie a.c., mesaje de felicitare pentru
uciderea de către unguri a peste 40.000 de români şi incendierea a 300 de sate
româneşti în timpul Revoluţiei de la 1848-1849. Probabil că premierul alogen al
României, Victor Viorel Ponta, nu a aflat de la consilierul personal Frunda
Gyorgy (lider al U.D.M.R) că în anul 1939 a apărut la Budapesta cartea „Fără
îndurare“, scrisă de Dücsö Csaba, unde se precizează că: „Naţia ungară este cea
mai splendidă realizare a rasei dominante mongole, care nu cunoaşte decît
victoria“.
În capitolul „Mărturisirea leventului“ autorul scrie
următoarele: „Eu nu aştept să vină răzbunarea. Nu aştept! Voi suprima pe
fiecare valah ce-mi iese în cale! Pe fiecare îl voi suprima! Nu va fi îndurare.
Voi aprinde satele noaptea - satele valahe! Voi trage în sabie toată populaţia,
voi otrăvi toate fîntînile şi voi ucide pînă şi copiii în leagăn, în genere,
voi distruge acest neam! Nu va fi pentru nimeni nici o milă! Nici pentru copiii
din leagăn, nici pentru mama care va naşte un copil... voi suprima pe fiecare
valah şi atunci nu va mai fi în Ardeal decît o singură naţionalitate, cea
maghiară, naţiunea, sîngele meu! Voi face inofensivi pe viitori Horea şi
Cloşca. Nu va mai fi milă!“ Acest program al Ungariei de exterminare a
populaţiei româneşti din multe localităţi din Ardeal a fost pus în aplicare
după Diktatul de la Viena,
din 30 august 1940, pînă la 25 octombrie 1944.
Istoria riscă să se repete în Ardeal după Diktatul de la Bruxelles, pregătit
pentru anul 2014. Preşedintele României şi primul-ministru Ponta se
încăpăţînează să nu supună atenţiei Consiliului Suprem de Apărare al ţării
(C.S.A.T.), acţiunile Ungariei şi U.D.M.R. vizînd acordarea cetăţeniei ungare
la milioane de români get-beget, precum şi obţinerea a numeroase clădiri şi
suprafeţe uriaşe de terenuri agricole şi păduri pe calea retrocedărilor către
cultele religioase maghiare şi Statusul romano-catolic, pe baza unor acte
false. Regimul Băsescu-Ponta sfidează învăţămintele Istoriei şi se pregăteşte
să sprijine decisiv Ungaria şi pe minoritarii unguri din România în politica
revizionistă şi teroristă pe care o duc, în ultimii 23 de ani, împotriva
populaţiei majoritare româneşti şi a Statului Naţional Unitar Român. Regimul
alogenilor aflaţi în conducerea instituţiilor Statului Român intenţionează ca,
în 26 martie a.c., să treacă prin Parlament, fără dezbateri şi fără vot, un
proiect de lege privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire,
în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada
regimului comunist în România. Este posibil să fie, din nou, amînată pentru
sfîrşitul lunii aprilie a.c. angajarea răspunderii Guvernului Ponta II, pînă
cînd Ungaria şi stăpînii străini de la Bruxelles îşi dau acordul pe textul proiectului
de lege. Una dintre consecinţele sigure ale acestui demers legislativ va fi
dezmembrarea teritorială a României ca urmare a dobîndirii numeroaselor
proprietăţi de către Ungaria şi alte persoane juridice şi fizice ungare, pe
bază de acte false sau documente falsificate. Graba cu care acţionează Guvernul
Ponta II pe tema retrocedărilor dovedeşte că nu a fost informat de armata de
consilieri şi nici nu a dorit să se informeze şi să afle adevărul prin citirea
a cel puţin trei cărţi, respectiv:
a) „Un anahronism şi o sfidare: Statul rom. cat.
ardelean“, apărută la Cluj
în anul 1931 (avînd 466 pagini) şi „Acte şi documente privitoare la Statul rom. cat. ardelean“,
tipărită la Cluj
în anul 1933 în numai 25 de exemplare (avînd 878 pagini), cărţi scrise de
prof.univ.dr. Onisifor Ghibu, de la Universitatea din Cluj şi preşedinte al
Comisiunii Istorico-Juridice şi delegat special al Guvernului României pe lîngă
Sf. Scaun în chestia Statului Catolic (Statusul romano-catolic ardelean).
b) „Studiu privind retrocedările de bunuri către
cultele religioase maghiare şi alţi solicitanţi“, carte scrisă de clujeanul
Corneliu D. Pop şi apărută în anul 2006.
În Raportul adresat regelui României despre misiunea
de la Roma în
chestiunea Statusului romano-catolic ardelean, marele patriot Onisifor Ghibu,
membru corespondent al Academiei Române, preciza în legătură cu cele două
cărţi: „Dacă m-am hotărît la publicarea lor, am făcut-o pentru două motive:
1.pentru a da celor în drept toate elementele necesare cunoaşterii complete a
chestiunii catolicismului, devenită armă politică a ungurilor împotriva
României întregite, şi 2. pentru a feri de peire o seamă de documente, pe cari
atîţia au tot interesul să le facă să dispară din dosarele oficiale“. Cărţile
profesorului Onisifor Ghibu au servit şi Tribunalului Cluj „ ca punct de
plecare pentru acţiunea publică în contra a 51 conducători ai Statului catolic
pentru escrocherie, fals în acte publice, administraţie frauduloasă şi
trădare.“
Profesorul Onisifor Ghibu a descoperit şi publicat o
sentinţă pronunţată de Înalta Curte de Casaţie, în anul 1924, care stabilea că
Statusul romano-catolic nu este proprietar al bunurilor, ci are numai delegaţie
din partea Statului pentru administrarea lor. Curtea a constatat că Statusul
romano-catolic, sub guvernare românească, „a prefăcut instituţiile de sub
conducerea sa în institute de maghiarizare şi cu tendinţe direct contrare
Statului Român“. În „Anuarele oficiale ale vechii Ungarii“ a aflat profesorul
Ghibu că Statusul romano-catolic a fost încadrat, pînă în anul 1921, la Ministerul Cultelor,
cu atribuţia de Consiliu, fără a avea calitatea de proprietar. Vaticanul nu a
eliberat nici un document cu privire la recunoaşterea canonică şi legală a
Statusului romano-catolic. Parchetul Tribunalului Cluj a ajuns la concluzia că
acest Status este un uzurpator al Statului Român. Universitatea din Cluj a
acuzat Statusul catolic că a ajuns, prin fraudă, stăpîn pe imobilele acesteia.
Siguranţa Generală a Statului a întocmit „un lung şi amănunţit raport despre
activitatea iredentistă a conducătorilor Statului cat. de la Unire încoace. „Ministrul de
Justiţie, Valeriu Pop, a declarat presei că: „Statul cat. a ajuns la posesiunea
bunurilor pe care le deţine, prin uzurpare, şi că Guvernul e dator să cerceteze
de aici înainte situaţia lor juridică“. Profesorul Ghibu a ajuns la concluzia
că „o primejdie mortală pentru România este catolicismul unguresc“, iar „toată
preoţimea (catolică ungurească) este în serviciul maghiarismului agresiv,
revanşard şi iredentist, duşman hotarelor ţării noastre. „Spre finalul
Raportului său către regele alogen al României, Românul Onisifor Ghibu a scris:
„Trebuie să se treacă, odată, de la diplomaţia interesată a diplomaţilor, la
diplomaţia naţională a neamului şi a ţării - cu energie, cu demnitate şi cu
echitate şi pentru Români, nu numai pentru minoritarii care ne terorizează, ne
umilesc şi ne stăpînesc.“ Economistul clujean Corneliu D.Pop, după ce a studiat
retrocedările de bunuri către cultele religioase maghiare şi alţi solicitanţi,
a constatat următoarele:
- „Autorităţile din România au sfidat Interesul
Naţional, munca, demnitatea şi suferinţa de secole a iobagilor români şi a
clericilor români, aşa cum sfidează şi în prezent Interesul Naţional, munca şi
demnitatea generaţiei prezente şi a generaţiilor viitoare de români.“
- Bisericile ungureşti din România şi proprietăţile lor
aparţin Ungariei, ele fiind biserici de stat!
- Bisericile maghiare din România revendică cu
neruşinare imobile pe care niciodată nu le-au avut în proprietate.
- Bisericile ungureşti solicită Statului Român
retrocedarea în întregime a bunurilor avute în perioada Imperiului
Austro-Ungar, în anii 1867-1918, precum şi a altora dobîndite pînă în anul
1948.
- Dreptul de proprietate al bisericilor maghiare a
fost dobîndit prin: „expropriere“ de la ţăranii români; „posesia faptică“;
„donaţii“ din partea împăratului Iosif al II-lea.
- În perioada ocupaţiei ungare în Ardeal (1940-1944),
după Diktatul de la Viena,
au fost transcrise toate cărţile funciare din limba română în limba ungară şi
cu această ocazie au fost falsificate foarte multe dintre ele.
- Cărţile funciare pe care le invocă bisericile
maghiare nu sînt făcute de Statul Român şi nici după legile româneşti. „Ele nu sînt documente de luat în considerare în cazul retrocedărilor.“
- La cărţile funciare nu există, în majoritatea
cazurilor, actele de vînzare-cumpărare ori de „donaţie de bună voie“ din partea
foştilor proprietari prin care bisericile ungureşti au intrat în proprietatea
clădirilor, terenurilor agricole şi pădurilor pe care, după anul 1989, le-au
revendicat.
- Orientarea după cărţile funciare falsificate este un
act antiromânesc, care ne readuce la fostele proprietăţi ale grofilor unguri
din Ardeal şi la
Austro-Ungaria.
- Retrocedările către bisericile maghiare nu au nimic
religios în ele, totul este politic şi vizează anexarea Ardealului la Ungaria.
- Revendicatorii sfidează dreptul de proprietate
al românilor.
- După decembrie 1989, principalii revendicatori sînt:
cultele religioase ungureşti (biserica romano-catolică, reformată, unitariană
şi luterană); ordinele călugăreşti catolice maghiare; Statusul romano-catolic
şi minoritarii unguri. Solicitanţii revendică averi imense, constînd în:
clădiri (licee, şcoli, grădiniţe, spitale, policlinici, dispensare medicale,
biblioteci, muzee, arhive ş.a.), terenuri arabile, păşuni, fîneţe, păduri,
mobilier sacru etc.
- Ordinele călugăreşti catolice (ex. Ioaniţii,
Franciscanii, Carmeliţii, Iezuiţii, Piariştii, Minoriţii) au primit de la Stat imobile în folosinţă pe
perioada cît a durat misiunea lor şcolară. „Ordinele călugăreşti nu erau
persoane juridice.“
- Bisericile maghiare din Ardeal au fost construite
şi, apoi, întreţinute prin contribuţia decisivă a românilor, populaţia
întotdeauna majoritară.
- Foştii uzufructari, cultele religioase minoritare,
doresc acum să devină proprietari şi „vor să intre în proprietatea muncii de
secole a iobagilor şi clericilor români.“
- „Izvorul de averi pentru biserica romano-catolică l-a constituit furtul pios.“
- Cea mai mare parte a bunurilor care au intrat în
stăpînirea bisericilor maghiare au la bază documente false.
- „Falsificatorii de meserie ai documentelor erau
exclusiv preoţii“ unguri.
- „Falsurile se referă, de obicei, la dotaţiuni de
bunuri, transcrieri şi confirmări.“ Falsul şi uzul de fals în înscrisuri
oficiale constituie suportul pentru revendicări.
- Puterea legislativă şi executivă a promovat, „în
necunoştinţă de cauză, acte normative, ce sfidează adevărul istoric şi cele mai
elementare principii de drept.“
- Revendicatorii de rea-credinţă au intrat în
proprietatea unor imobile pe care niciodată nu le-au avut în proprietate.
- Sub masca religioasă maghiară este ascunsă politica
perfidă şi antiromânească a Ungariei, susţinută de trădătorii de Neam şi ţară.
- Statusul romano-catolic a fost „o înjghebare
tolerată, fără personalitate juridică“, ce „nu putea legal să deţină
proprietăţi“ şi nu a avut proprietăţi.
- „Guvernul ungar nu a recunoscut în Statul catolic o
organizaţie legal definită.“ Ca urmare, Statusul nu putea deţine proprietăţi,
nici în Ungaria şi nici în România.
- „Statusul romano-catolic ardelean a intrat în primul
război mondial cu starea de fapt şi de drept a unui simplu organ tolerat al
Guvernului Ungariei.“
- „Vaticanul nu a recunoscut niciodată Statusul
romano-catolic.“
- „Organizaţia Statusul romano-catolic nu a fost
aprobată prin nici o lege ungară sau română. Instanţele de judecată au
confirmat lipsa calităţii de persoană juridică a Statusului romano-catolic.“
- „Statusul romano-catolic este o organizaţie politică
maghiară, care este îndreptată împotriva unităţii şi siguranţei Statului Român.“
- Prin articolul IX al Concordatului încheiat între
Statul Român şi Sfîntul Scaun, la 10 mai 1927, nu este recunoscut Statusul
romano-catolic din Ardeal ca persoană juridică.
- În perioada 1945-1989 şi ulterior, pînă în august
2001, Statusul romano-catolic nu a existat.
- La 1 august 2001, Judecătoria Miercurea Ciuc, în
dosarul nr.2179/2001, a pronunţat sentinţa civilă nr.1515/2001 şi a constatat
că persoana juridică Consiliul Arhidiecezei Romano-Catolice Alba - Iulia este
identic cu Statusul Romano-Catolic din Ardeal, „ca fiind una şi aceeaşi
persoană juridică îi revin atribuţiile, drepturile şi obligaţiile în virtutea
continuităţii de drept“. În acest proces, pîrîtul Statul Român, prin Ministerul
Finanţelor Publice, nu a fost reprezentat în instanţă şi nici nu a făcut recurs
la hotarîrea judecătorească pronunţată de către instanţa de fond. Judecătorul
ungur a pronunţat sentinţa civilă nr.1515/2001 în baza unui act emis de o
autoritate fără calitate procesuală, respectiv Secretariatul de Stat pentru Culte,
din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor. Astfel, prin încălcarea Legii
nr.21/1924 s-a ajuns ca Statusul romano-catolic să devină (ceea ce nu a fost
niciodată) persoană juridică şi apoi să revendice şi să obţină un număr uriaş
de imobile în Ardeal, pe care niciodată nu le-a avut în proprietate! „Această
sentinţă trebuie imediat anulată, la fel cum trebuie anulate toate consecinţele
aplicării ei.“ Legea nr.21/1924 precizează la art.1 că: „persoanele juridice de
drept public se creează numai prin lege.“
- Prin Încheierea civilă nr.5348/2005, pronunţată în
data de 25 noiembrie 2005, în şedinţa Camerei de Consiliu a Judecătoriei
Cluj-Napoca, fără citarea părţilor şi fără dezbateri, s-a dispus dobîndirea
calităţii de persoană juridică pentru Fundaţia Statusul Romano-Catolic din
Ardeal, cu sediul în Cluj-Napoca, str. Iuliu Maniu nr.5.
- În perioada post-decembristă au fost retrocedate mii
şi mii de imobile fără ca în dosarele acestora să existe actele originale de
dobîndire a lor. Din păcate, Parchetul şi Direcţia Naţională Anticorupţie
refuză să facă cercetări penale în aceste cazuri de împroprietăriri şi să apere
interesele Statului Român.
- În Ungaria le-au fost retrocedate bisericilor numai
lăcaşurile de cult.
- Prin politica retrocedărilor, „Statul Român practică
un mod original de autodesconsiderare, de sinucidere economică, de
autodizolvare a patrimoniului public şi o autosubminare a siguranţei
naţionale.“
- Este obligatoriu ca „toate cererile de revendicare
să fie analizate de la ORIGINI“
de către o Comisie Specială învestită cu autoritate decizională. Această
Comisie Specială trebuie obligată, prin dispoziţii legale imperative, să
verifice toate dosarele de revendicare în care s-au dat soluţii. Comisia
Specială urmează să înlocuiască Autoritatea Naţională pentru Restituirea
Proprietăţilor (A.N.R.P.).
Din cărţile profesorului Onisifor Ghibu rezultă că, în
perioada interbelică, împotriva acţiunilor şi pretenţiilor ilegale ale
Statusului romano-catolic au intervenit regele şi primul-ministru, ministrul Justiţiei
şi ministrul Culturii, inclusiv prin demersuri la Vatican. Cu toţii au
stabilit, inclusiv Înalta Curte de Casaţie, că niciodată Statusul
romano-catolic nu a avut personalitate juridică, nu a fost proprietar pe
bunurile pe care le-a administrat şi nu a fost recunoscut de Vatican şi de
Ungaria. Nici pînă la începutul anului 2013, Statusul romano-catolic nu a
dobîndit personalitate juridică în baza Legii nr.21/1924. Cu toate acestea,
Regimurile Iliescu şi Băsescu au tolerat împroprietărirea ilegală a Statusului
romano-catolic cu multe sute de clădiri şi suprafeţe uriaşe de terenuri
agricole şi forestiere ale Statului şi Poporului Român. De ce
au făcut-o? De ce nu apără Interesul Naţional? Nimeni nu le întreabă! De aceea
Guvernul Ponta II perseverează în problema retrocedărilor ilegale şi împotriva
Poporului Român şi a integrităţii României. Începînd cu anul 1991, prin multe
legi şi ordonanţe de urgenţă, Regimurile Iliescu, Constantinescu şi Băsescu au
facilitat restituirile în natură şi mai ales împroprietăririle pentru
bisericile ungureşti şi Statusul romano - catolic, punînd în pericol
integritatea României şi viitorul Ardealului. Motivul real şi tot mai evident
al acţiunilor diabolice ale Ungariei, U.D.M.R.-ului, bisericilor ungureşti şi
Statusului romano-catolic pentru dobîndirea de proprietăţi, pe toate căile şi
prin toate mijloacele, este Ardealul! La reuniunea conducerii U.D.M.R.,
desfăşurată la Tîrgu Mureş,
în 23 februarie a.c., au fost premiaţi cu „Bradul de argint“ cei care au reuşit
să obţină cele mai mari şi spectaculoase retrocedări şi împroprietăriri din
averea Poporului Român.
Serviciile de Informaţii din România i-au
înştiinţat pe conducătorii Statului Român că marea majoritate a imobilelor
revendicate şi obţinute de bisericile ungureşti, Statusul romano-catolic şi
samsarii stigmatizaţi de premierul Ponta au la bază documente false. Cunoscînd
realitatea, Regimul Băsescu-Ponta nu a sesizat Parchetul şi nici nu a suspendat
retrocedările. Faptele respective constituie infracţiuni!
Legea Ponta urmăreşte să asigure înstăpînirea rapidă a
Ungariei şi a ungurilor asupra Ardealului! În paralel, continuă acordarea
extrem de rapidă a cetăţeniei ungare pentru românii get-beget. Urmarea sigură
va fi Diktatul de la
Bruxelles, pregătit pentru anul 2014, împotriva României. În
faţa acţiunilor extrem de periculoase ale Ungariei şi revizionismului unguresc,
din campania
de primăvară, împotriva României şi a Poporului Român se impun cel puţin
următoarele:
1. Guvernul Ponta II să renunţe la angajarea
răspunderii în Parlament şi să supună dezbaterii publice şi parlamentare
proiectul de lege privind finalizarea procesului de restituire.
2. Să fie adoptată o ordonanţă de urgenţă privind
înfiinţarea Comisiei Speciale de verificare, împreună cu Parchetul, a tuturor
dosarelor de restituire şi a legalităţii soluţiilor date.
3. Sesizarea de către Guvernul Ponta II a Consiliului
Suprem al Magistraturii şi a procurorului general al României în legătură cu
faptele penale săvîrşite pentru apariţia şi împroprietărirea Statusului romano-catolic.
4. Convocarea Consiliului Suprem de Apărare a ţării
pentru a analiza şi decide în legătură cu acţiunile Ungariei şi U.D.M.R. vizînd
dezmembrarea teritorială a României şi obţinerea autonomiei Ardealului.
5. Prezentarea în Parlament a unor rapoarte de către
directorii Serviciul Român de Informaţii (S.R.I.) şi Serviciului de Informaţii
Externe (S.I.E.) privind acţiunile revizioniste ale Ungariei, U.D.M.R.-ului,
bisericilor ungureşti şi Statusului romano-catolic, în special prin acordarea cetăţeniei
ungare pentru români şi prin retrocedările în natură bazate pe fals şi uz de
fals în înscrisuri oficiale.
Deşteptaţi-vă şi uniţi-vă, români!
Dr. GHEORGHE FUNAR
Secretar general al P.R.M.
Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu