CEAUŞESCU FACE RATING ŞI DUPĂ MOARTE...

Numele lui Nicolae Ceauşescu şi, mai ales, mascarada de proces la care au fost supuşi fostul preşedinte al României şi soţia acestuia fac rating şi după 23 de ani de la asasinarea celor doi. Credem că acesta este motivul pentru care televiziunile îl aduc în prim-plan pe fostul conducător al ţării în numeroase emisiuni, la ore de vîrf, nicidecum dorinţa de a „reda Poporului Român adevărul“, sau de a face dovada unei deontologii jurnalistice exemplare. Un lucru e cert: misterele revoluţiei şi dedesubturile execuţiei rapide a cuplului Ceauşescu rămîn, în mare parte, nedezlegate. Aceste incertitudini au influenţat destinul României în anii ce au urmat dramaticelor evenimente şi ele continuă să fie percepute în mod negativ de cetăţenii ţării noastre. Într-una din emisiunile amintite, s-au exprimat opinii atît de grave, încît cei vizaţi ar trebui cercetaţi şi judecaţi în acelaşi mod cum s-a procedat în cazul lui Nicolae şi al Elenei Ceauşescu.

Nu dăm nume: oricum, „Serviciile“ ştiu la ce ne referim, la fel ca şi cititorii fideli ai publicaţiilor noastre. S-a afirmat, în primul rînd, că asasinarea cuplului prezidenţial fusese deja hotărîtă, înainte de proces, într-o discuţie privată, purtată în toaleta (?!) unui anume minister. În al doilea rînd, s-a spus că şi membrii completului de judecată, supuşi, şi ei, unei presiuni teribile, urmau să fie „eliminaţi“, fie de nişte „terorişti“, fie „din greşeală“, aşa cum s-a întîmplat în cazul tragediei de la Otopeni. Subiectul nu poate fi expediat prin aceste cîteva rînduri, dar concluzia la care au ajuns invitaţii emisiunii cu pricina a fost următoarea: procesul sumar, fără acordarea dreptului de recurs, urmat, imediat, de executarea celor doi condamnaţi, a avut drept scop salvarea administraţiei comuniste, care, sub masca necesităţii instituirii unei noi orînduiri sociale - a „capitalismului“, cică - a trimis la înaintare eşalonul II al aparatului de Stat, împreună cu urmaşi ai kominterniştilor şi cu descendenţi ai unor lideri comunişti de prim rang. Să zicem că aceasta nu ar fi fost o mare problemă, dacă ei ar fi continuat politica de dezvoltare economică a României, dacă ar fi apărat Interesul Naţional, concomitent cu aplicarea măsurilor menite să aşeze, în mod eşalonat, bazele unei pieţe libere, competitive, în condiţii de concurenţă loială, permiţînd libera circulaţie a românilor, pretutindeni în lume, deziderat atît de rîvnit de cei aflaţi în spatele Cortinei de Fier. În schimb, cu ce ne-am ales? Cu o gaşcă de aventurieri rapace, vînzători de neam şi ţară, incapabili să gestioneze procesul de tranziţie de la un regim politic la altul, dar chitiţi să intre în posesia bunurilor clădite prin munca şi sacrificiile întregii naţiuni. Bineînţeles, nu toţi erau de aceeaşi teapă, iar cei cu un dram de onestitate s-au retras, discret, din cloaca infectă care se prefigura la cîrma ţării şi care, în mod perfid, s-a disipat în partide şi partiduleţe, în Putere şi în Opoziţie, pentru a mima democraţia, alternanţa la guvernare şi pentru a păcăli Occidentul, credul, care nu mai avusese demult de a face cu politicieni dîmboviţeni, care una zic şi alta fac. Acest proces se derulează şi astăzi, după mai bine de 23 de ani. Singurul partid care s-a opus jafului şi deznaţionalizării României a fost PRM. Numai că, tocmai din acest motiv, prin fraude uriaşe, a fost exclus din Parlament.

Încă din 1990, în toate domeniile de activitate s-a început prost: cu sincope, bîjbîieli şi rea-credinţă. La acestea s-a adăugat comanda venită din exterior. Nu ne vom opri acum decît la legile retrocedărilor, un amalgam de prostie şi lipsă de profesionalism. Pentru ca lucrurile se puteau rezolva extrem de simplu, autorii şi  promotorii acestor acte normative pot fi acuzaţi de rea-credinţă şi de susţinerea unor interese oculte. În fapt, ei au pus bazele Mafiei Imobiliare, formată nu numai din „samsarii de case“ (cum afirma, aparent naiv, Victor Ponta), ci şi din reţele specializate, constituite din notari, judecători, avocaţi, experţi imobiliari, lucrători la Arhivele Statului, politicieni, din firme-fantomă şi din mulţi alţi trepăduşi, angajaţi să facă treaba murdară a deposedării românilor de casele deţinute legal. De multe ori, oamenii ne întreabă: „Voi, cei din PRM, ce soluţii aţi fi adoptat, cu ce aţi fi fost mai buni decît ăştia?“. Pentru cine nu a înţeles, nu ne doare gura să repetăm:

1. Revendicările trebuiau făcute într-un termen de cel mult 3-5 ani de la revoluţie. Este absurd să credem că, după 15-20 de ani, cineva îşi poate aminti că are proprietăţi în România.

2. Procedura de revendicare trebuia iniţiată de proprietar, cu acte care să dovedească faptul că el, sau rudele sale de gradul I, nu a beneficiat de despăgubiri din partea regimului comunist.

3. Cumpărarea de drepturi litigioase trebuia interzisă; acest aspect este stipulat în proiectul de Lege întocmit de Cabinetul Ponta 2, însă prea tîrziu, pentru a fi reparate nedreptăţile din ultimele două decenii.

4. Interzicerea vînzării de terenuri către străini - persoane fizice, sau juridice.

5. Despăgubirile trebuiau făcute, aşa cum s-a întîmplat şi în alte ţări, numai în bani, într-un anumit cuantum, rezonabil, stabilit de Lege.

6. Înfiinţarea unor instanţe specializate în acest gen de speţe, care să judece dosarele cu celeritate, prin stabilirea unor termene fixe, cu respectarea procedurile legale şi a drepturilor părţilor.

Evident, aceste 6 puncte, deşi sumar prezentate, ar fi putut constitui un punct de plecare corect, evitîndu-se, astfel, înlocuirea unei nedreptăţi comise cu ani în urmă, cu o alta. Dar, să ne şi destindem puţin: mîine-poimîine, ne putem trezi cu un descendent al lui Ştefan cel Mare (a avut foarte mulţi moştenitori, mai mult sau mai puţin legitimi) care să „revendice“ întreaga Moldovă! Din păcate, nu ne prea arde de glume, avînd în vedere Legea pe care Cabinetul Ponta 2 vrea să o adopte pe propria răspundere. Unii spun că aceasta trebuie, mai întîi, dezbătută în Parlament. Ca să ce? Să-i fie conferită legitimitate într-un Parlament fără Opoziţie? Şi, mai ales, în absenţa unui partid naţionalist şi justiţiar ca PRM?! Să fim serioşi... Pînă şi chiriaşii daţi afară din casele naţionalizate, mai puţin cei care s-au sinucis din această cauză, par a se fi împăcat cu ideea, de aceea şi forţează nota actuala administraţie. Am întreba, totuşi: pe cine au votat cei nedreptăţiţi de legile retrocedărilor, în 2008 şi în 2012? Merită ştiut.

RUXANDRA LUNGU,

Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare

ZIARUL TRICOLORUL, nr. 2698,  19.03.2013