Falsa dispută pe tema „Schengen“ dintre preşedinte şi
premier nu ne-a captat atenţia în mod deosebit. Declaraţiile politicianiste ale
dumnealor sînt menite să dea satisfacţie unui anumit tip de electorat încă
dispus să creadă tot ce se spune la televizor, dispus să înghită verzi şi
uscate, dispus să urmărească frenetic fie vorbele mamei lui Victor Ponta, fie
vorbele mamei Cămătarilor. Fiecare cu publicul ei, desigur. Totuşi, pentru
românii de bună-credinţă, care mai şi gîndesc de unii singuri, cîteva precizări
sînt necesare. Cetăţenii României nu au fost consultaţi în legătură cu aderarea
ţării noastre la Nato
şi UE. Cît despre avantajele intrării în Spaţiul Schengen băgăm mîna în foc că
nici măcar 1% dintre români nu cunosc despre ce este vorba şi cine ar avea de
cîştigat din asta. Unii au auzit doar că e iar un prilej de „ceartă“ între
palate, în urma unor afirmaţii făcute de ministrul de externe.
Acum, să fim şi obiectivi. Pînă cînd va trebui să stăm
cu căciula în mîini şi să ne milogim la porţile Occidentului? Ce trebuie să le dăm şi nu le-am dat încă? Marile companii de stat, unele
profitabile sînt deja pe făraş, gata să fie privatizate pe nimic. Ce mai vor
domnii spilcuiţi din Vestul Europei? Dunărea? Marea Neagră? Munţii Carpaţi? Întrebăm
retoric, deoarece părţi consistente din aceste bunuri ale Poporului Român deja
le aparţin şi le exploatează într-o formă sau alta. Aşadar, afirmaţiile lui
Titus Corlăţean nu ne contrariază deloc. Atunci cînd „Europa“ va dori aderarea
României la Spaţiul
Schengen nu are decît să pună mîna pe telefon, noi ne-am
săturat de atîta căciuleală, pe banii noştri. Pe de altă parte, Traian Băsescu
a avut dreptate cînd a afirmat că nu trebuie să se teamă nimeni de „invazia
românilor“. Cine a vrut să plece să muncească în străinătate a
plecat deja. Unii, chiar din anii '90, ce tot ne ascundem după deget. E
adevărat, exodul uriaş s-a produs o dată cu eliminarea vizelor. Europa a
împuşcat mai mulţi iepuri deodată: a contribuit la depopularea unei ţări cu un
potenţial natural şi uman extraordinar, i-a distrus forţa de muncă şi economia
naţională, a transformat-o într-o piaţă de desfacere necesară surplusului de bunuri
de care trebuia să scape economia occidentală şi şi-a atras mînă de lucru
ieftină, calificată, şcolită pe banii altuia. Cum am putea denumi acest proces
altfel decît neocolonialism? Cîteva ţări se opun aderării României la Schengen, deşi românii nu
reprezintă un pericol real, dar oamenii suflă şi în iaurt. De ce ne mirăm?
Pentru că îşi protejează proprii cetăţeni şi locurile de muncă? Pentru că în
acele ţări Guverne care ar acţiona iresponsabil, în detrimentul interesului
national, ar zbura a doua zi direct la puşcărie? Iar interesul lor, pe timp de
criză este să asigure locuri de muncă, un trai îndestulător şi un viitor
predictibil propriilor cetăţeni, ceea ce Guvernele postdecembriste din România
nu au fost în stare să facă. E simplu ca bună ziua. Cît despre „problema
romilor“, aici este altă poveste. Cînd România a fost „integrată“ şi jefuită de
resurse nu se ştia de existenţa acestei etnii? Nu se ştia că va avea libertatea
de a circula peste tot? Că unii se vor integra şi vor
munci în comunităţile alese, dar alţii nu? Încă nu am uitat declaraţiile din
presa italiană din anii trecuţi. Uite cine avea tupeu să vorbească de
infracţionalitate, fără să facă deosebire între „romi“ şi „români“. „Inventatorii“
Mafiei şi campionii corupţiei generalizate. Urmaşii lui Capone şi Corleone ne
dădeau lecţii de bună purtare. Cît despre atitudinea „fraţilor“ francezi, ce să
mai spunem. Cine ne ţinea, imediat după 1989, teorii despre democraţie şi
toleranţă? Cei care sub sloganul libertăţii, egalităţii şi fraternităţii şi-au
făurit noua orînduire socială în urma ghilotinărilor în masă şi a unor băi de
sînge publice comparabile cu crimele nazismului? Cine nu ne crede să intre şi
prin biblioteci şi să studieze cartea lui Reynold Sechers „Genocidul
franco-francez“. Uite cine ne dădea nouă lecţii şi deplîngea soarta ţiganilor
români „forţaţi“ să plece în străinătate pentru că sînt persecutaţi în România.
Problema merită o analiză mult mai detaliată, dar atîta vreme cît zeci de mii
de întreprinderi româneşti au dispărut la fier vechi şi milioane de locuri de
muncă s-au evaporat, era previzibil ca oamenii rămaşi pe drumuri să caute să
asigure familiilor rămase în ţară un minimum necesar supravieţuirii. Artizanii
distrugerii economiei româneşti şi marii analişti de excepţie din Occident nu
au anticipat fenomenul? Pentru ce se plîng acum de „prestaţia“ românilor? Noi
le propunem o înţelegere: daţi înapoi ce aţi „cumpărat“ (a se înţelege furat)
din România, reconstruiţi-ne fabricile şi uzinele, opriţi privatizările pe care
le coace, sub presiune externă, actualul Guvern, redaţi terenurile, pădurile şi
alte bunuri înstrăinate Statului Român, demascaţi-i pe cei cărora le-aţi dat
comisioane şi v-au ajutat să trucaţi licitaţii, lăsaţi-ne să începem
reconstrucţia ţării şi atunci românii vor veni să muncească alături de
familiile lor, de bunăvoie. Şi îi aducem înapoi, garantat, şi pe ţiganii de
care sînteţi atît de înspăimîntaţi. Batem palma?
RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu