JUSTIŢIA ACŢIONEAZĂ LA COMANDĂ POLITICĂ

Unul dintre subiectele preferate ale campaniei preşedintelui suspendat este Justiţia. Că actuala Putere vrea să o subjuge, să o comande politic, să o influenţeze. Dar pînă azi, cum a funcţionat Justiţia din România? Blîndă cu cei bogaţi, politicieni sau nu - şi neiertătoare cu cei săraci sau cei căzuţi victime ale statului de tip mafiot în care românii sînt obligaţi să trăiască. Detaşarea Justiţiei de puterea politică nu s-ar putea realiza, concret, decît prin alegeri libere şi corecte, nu strîmbe şi viciate, cum se întîmplă la noi. Adevărat, este greu să dai peste cap un sistem atît de bine înrădăcinat, dar, cîtă vreme procurorul general, şeful DNA, magistraţii şi şefii acestui sistem sînt numiţi politic şi depind de pixul potentaţilor vremii, Justiţia nu va fi niciodată liberă şi nicidecum o putere în stat, independentă şi incoruptibilă.

Am putea să ne imaginăm şi un sistem în care procurorii, judecătorii şi şefii acestora ar fi aleşi de populaţie, o dată la 4 ani, în acelaşi timp cu alegerile legislative. Un scrutin în care fiecare aspirant la împărţirea dreptăţii să-şi conducă propria campanie electorală. În care minciunile de genul „o să vă fac... o să vă dreg...” nu mai ţin la un electorat destupat la minte. În care judecătorul ar veni în faţa potenţialilor alegători cu rezultate, nu cu promisiuni: atîţia mari corupţi am trimis la temniţă grea, atîţia pedofili şi traficanţi de carne vie au fost trimişi la închisoare, atîtea beizadele criminale au intrat la puşcărie, atîţia evazionişti au fost condamnaţi pentru subminarea economiei naţionale etc. Sau, dimpotrivă, unii s-ar putea „lăuda” cu pedepse cu suspendare pentru şoferii neatenţi care ucid pe trecerea de pietoni oameni nevinovaţi, cu întreruperi sau amînări de pedepse pentru politicienii corupţi sau cu neînceperea urmăririi penale pentru reprezentanţii mafiei transpartinice. Să vedem, atunci, pe cine ar alege românii? Zilele acestea ni se vîntură sub nas acuzaţiile aduse lui Dinu Patriciu. Prompteristele relatează stereotip despre unii care „riscă” nu ştiu cîţi ani de puşcărie. Avem o veste rea pentru telespectatorii care mai înghit asemenea găluşti otrăvite. Dacă X face parte din mafie, nu riscă nimic. Poate cîteva luni, acolo, de gura lumii şi în condiţii de lux. Răstimp în care familia lui este pusă la adăpost financiar pentru multe generaţii. Răstimp în care odraslele şcolite în Occident nu vor avea niciodată griji materiale, iar părinţii „condamnatului” nu vor trăi niciodată din pensie şi nu se vor uita cu jind la preţul pîinii, al legumelor şi al fructelor...

Aşa că am fi recunoscători presei dacă ne-ar scuti de atîta circ. Ştiţi că şeful de cabinet al lui Blejnar a „dispărut” fără urmă. Ce face Justiţia noastră? A tăbărît pe familia acestuia, mai precis pe Andreea Marta, acuzată că ar fi capul unei reţele de prostituţie. Se poate, dar acest dosar, după cum afirmă avocaţii, a fost deschis încă din 2010, cînd la Putere se afla... ghici ghicitoarea mea? Evident că se pune presiune pe cel dispărut, hărţuindu-i soţia, omul nefiind destul de inspirat să plece şi cu ea. Ce a păzit Justiţia pînă acum? A aşteptat să vină anul electoral? Nu comentăm aici dacă persoana este sau nu vinovată, dar e limpede pentru toată lumea că astfel de procedee ţin de un stat structurat pe principii mafiote. Aflat, ce-i drept, în fază incipientă, „romantică”. În care familia este hărţuită prin intermediul Justiţiei, care îi arată fugitivului, deocamdată, „pisica”. Nu sînt departe vremurile în care cei luaţi în vizor se vor urca la volan şi vor pleca unde vor vedea cu ochii. Vinovaţi sau nevinovaţi...

RUXANDRA LUNGU,

Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare

Ziarul TRICOLORUL, nr 2520 / 21.07.2012