După alegerile prezidenţiale din 22 noiembrie şi 6 decembrie 2009, în seara finalei, candidatul şi preşedintele PSD, domnul Mircea Geoană, s-a bucurat degeaba că a cîştigat alegerile, conform sondajelor mincinoase. S-a culcat cu iluzia că a fost ales în funcţia de preşedinte al României. În dimineaţa zilei de 7 decembrie 2009, s-a sculat candidatul Băsescu care, după numărarea voturilor, a fost reales preşedinte al României, pentru un mandat de 5 ani. Atunci, şeful campaniei electorale a PSD a fost deputatul Victor Viorel Ponta care, după comunicarea rezultatelor oficiale, a declarat că cei de la PDL au reuşit să fure mai mult decît adversarii lor la alegeri, mai ales în străinătate. Prima declaraţie publică a realesului Traian Băsescu a fost: „I-am ciuruit!”. Nu s-a făcut nici o precizare cu privire la identitatea victimelor şi nici la numele lor. Ulterior au aflat alegătorii de la senatorul Ilie Sârbu, al doilea socru al deputatului Victor Viorel Ponta, că înainte cu circa 6 luni de alegerile prezidenţiale din anul 2009, s-a stabilit că viitorul preşedinte al României va numi un guvern al PDL şi PSD, care va fi validat formal în noul Parlament. Deocamdată, se ascunde cetăţenilor români faptul că şi cîştigătorii alegerilor prezidenţiale au fost stabiliţi şi confirmaţi de către stăpînii străini ai României, cu multe luni înaintea alegerilor propriu-zise. Un exemplu edificator îl constituie finala alegerilor prezidenţiale din anul 2000, cînd majoritatea alegătorilor l-au votat pe preşedintele PRM, senatorul Corneliu Vadim Tudor, dar oficial a cîştigat alegerile Ion Iliescu, pentru al treilea mandat. Se ştie că Ion Iliescu, fost prim-secretar al Uniunii Tineretului Comunist şi secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român cu probleme de propagandă, a fost ales preşedinte al României democratice, capitaliste, în mandatele 20 iunie 1990 - 30 octombrie 1992, 30 octombrie 1992 - 29 noiembrie 1996 şi 14 decembrie 2000 - 20 decembrie 2004. În Constituţia României, la art.81, alin. 4, scrie clar: „Nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de preşedinte al României decît pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi şi succesive”. Încălcarea Constituţiei nu s-a oprit aici. Guvernele României au fost grijulii şi, începînd din 16 iulie 2001, în baza Legii nr. 406/2001, au acordat unele drepturi persoanelor care au avut calitatea de şef al Statului Român. Privilegiile pentru cei care au făcut mult rău ţării şi Neamului Românesc se acordă de la data încetării mandatului. Pe durata vieţii, persoanele care au avut calitatea de şef al Statului Român beneficiază de următoarele drepturi: o indemnizaţie lunară în cuantum egal cu 75% din indemnizaţia acordată preşedintelui României în exerciţiu (suma se acordă în plus faţă de alte drepturi salariale sau pensie); folosirea gratuită a unei locuinţe de protocol; folosirea gratuită a unui autoturism; protecţie şi pază de la SPP; un post de consilier şi un post de secretar, plătiţi din banii contribuabililor. Membrii de familie ai titularului beneficiază de dreptul de folosinţă gratuită a locuinţei de protocol. Regimul Băsescu-Tăriceanu, prin HG nr. 478 din 12 aprilie 2006, i-a atribuit fostului rege alogen al României, Mihai de Hohenzollern, imobilul „Palatul Elisabeta”, cu construcţii şi teren în suprafaţă de 12.977 mp, cu destinaţia de reşedinţă oficială. În anul 2009, cheltuielile cu acest imobil au fost de 453.903 lei, iar în anul 2010 de circa de 750.000 lei, sume suportate de RAAPPS (de fapt, de contribuabili români), reprezentînd consumul de energie electrică, gaze, apă, canal, telefon, cheltuieli privind bunurile mobile şi cele de personal. În cazul foştilor preşedinţi alogeni ai României, Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, prin HG nr. 1214/2001, s-a stabilit de către Guvernul Năstase că beneficiarii suportă cheltuielile cu întreţinerea reşedinţelor oficiale. Probabil s-a făcut această discriminare pentru că cei doi nu au fost şefi de stat, ci preşedinţi ai României. Guvernul Tăriceanu, prin HG nr. 478/2006, i-a atribuit fostului preşedinte alogen Emil Constantinescu, ca reşedinţă oficială, vila Pictor Mirea, din Sectorul 1 Bucureşti, avînd subsol (135 mp), parter (143 mp), etaj (131 mp), mansardă (80 mp) şi un teren aferent de 429 mp. Fostul preşedinte alogen al României, Ion Iliescu, şi-a cumpărat locuinţa de pe Str. Moliere nr. 3-5, Sector 1, Bucureşti, în suprafaţă de 157 mp, cu numai 16.900 dolari, echivalentul a 10.590 euro, iar curtea şi grădina (în suprafaţă de 1.067 mp) se pare că i-au fost date de Guvernul Tăriceanu în baza Legii nr. 406/2001.
Actualul preşedinte suspendat Traian Băsescu ştie că în Legea nr. 406/2001, la art. 1, alin. 3, scrie că: „Nu beneficiază de prevederile prezentei legi persoana căreia i-a încetat calitatea de şef al statului român ca urmare a săvîrşirii unei infracţiuni pentru care a fost condamnată definitiv, sau ca urmare a demiterii din funcţie prin referendum”. În campania electorală pentru Referendumul Naţional din 29 iulie 2012, vizînd demiterea sa din funcţie, preşedintele suspendat Traian Băsescu a declarat public că: „Funcţia de preşedinte al României a fost cea mai umilitoare din viaţa lui” şi că „nu ţine şi nu se cramponează de scaunul de preşedinte de la Palatul Cotroceni, care este un scaun foarte incomod”. Cu toate acestea, preşedintele suspendat Traian Băsescu le repetă zilnic cetăţenilor români faptul că el este singurul pămîntean care este de neînlocuit. Fiind în Anul Caragiale, preşedintele supendat Băsescu îi întreabă pe români la posturile de televiziune, la conferinţele zilnice de presă şi la mitingurile electorale dacă ştiu ce se vor face România şi, mai ales, Europa dacă va fi demis în 29 iulie a.c. Preşedintele suspendat Băsescu le spune românilor şi le repetă că el este garanţia drumului european al României. Uită să pomenească de faptul că în mandatele sale România nu a fost şi nu este primită în Spaţiul Schengen. Acum, în campania electorală, preşedintele suspendat Traian Băsescu îi asigură pe români că îl cunosc „ca pe un cal breaz, şi cu bune, şi cu rele” şi că „nu face compromisuri cu hoţii”. Dar trece sub tăcere compromisurile făcute cu „băieţii deştepţi din energie”, cu aşa-zişii investitori strategici pe seama privatizărilor pe care le-a negociat cu Banca Mondială şi FMI, cu jefuitorii bogăţiilor naturale, inclusiv cei de la Roşia Montană, Roşia Poieni şi cei interesaţi de gazele de şist.
Cetăţenii români îşi amintesc că, în campaniile electorale, candidatul Traian Băsescu a fost tot timpul adeptul schimbării. Acum, în Anul Caragiale, şi-a schimbat strategia şi nu vrea schimbarea sa cu un alt preşedinte al României în urma Referendumului Naţional şi a unor alegeri anticipate prezidenţiale, în septembrie sau octombrie a.c. La 29 iulie a.c., românii au şansa să scape de ultimul preşedinte comunist al României, Traian Băsescu, şi de blestemul la care el făcea referire în dezbaterea finală cu Adrian Năstase, preşedintele PSD, de la alegerile prezidenţiale din decembrie 2004. Acelaşi preşedinte comunist Traian Băsescu, la 18 decembrie 2006, a condamnat în Parlament comunismul din România, dar a ignorat începuturile lui, respectiv comunismul evreiesc din perioada 1944-1964, pînă la Nicolae Ceauşescu. După ce a înfierat comunismul, acum Traian Băsescu se agaţă disperat de ultima parte a ultimului său mandat de preşedinte al României.
Ştiind că atacul este cea mai bună apărare şi avînd experienţa multor campanii electorale, preşedintele suspendat Traian Băsescu îşi „ciuruieşte” zilnic adversarii politici, pe care îi acuză că: sînt mincinoşi şi naţionalişti; nu stăpînesc „regulile europene”; vor să pună mîna pe Justiţie; îi apără pe puşcăriabili; sînt vinovaţi de Raportul nefavorabil al UE în domeniul Justiţiei din România şi de amînarea, pentru anii 2013-2014, a aderării la Spaţiul Schengen; nu adoptă măsuri în domeniul economic; au izolat România în plan extern; au agitat Cancelariile marilor Puteri din Europa; au favorizat deprecierea zilnică a leului faţă de euro şi dolar, precum şi scumpirea carburanţilor; pun în pericol atragerea fondurilor europene etc. Încercînd să pareze unele dintre acuzaţii, premierul Victor Viorel Ponta a anunţat, în 16 iulie a.c., că Guvernul României: a îndeplinit obligaţiile faţă de FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană; a plătit datoriile externe scadente (fără să precizeze din ce resurse au fost achitate sumele de 20 miliarde euro, plus dobînzi de 3 miliarde euro); a acoperit deficitul bugetar (iarăşi, fără nici o referire la cifre concrete); a restituit, dar fără dobîndă, doar 8% din sumele tăiate din salariile bugetarilor de către Regimul Băsescu-Boc şi doar 2/16 din reţinerile ilegale din pensii pentru CAS. De asemenea, Guvernul Ponta a anunţat că a pregătit un mic pachet de intenţii în domeniul economic, respectiv: să se treacă la plata TVA o dată cu încasarea facturilor; să crească cheltuielile deductibile pentru cercetare ştiinţifică; să se elimine pentru un an plata CAS pentru cei care angajează şomeri cu vîrste de pînă la 25 de ani şi peste 55 de ani; să fie eligibilă TVA la decontare pentru proiectele europene. Pachetul de intenţii al Guvernului Ponta aşteaptă să treacă vremea caniculară şi Referendumul Naţional din 29 iulie a.c., pentru ca apoi să revină în România misiunea FMI, a Băncii Mondiale şi Comisiei Europene, care, timp de două săptămîni, să decidă ce se poate aplica şi ce nu. Această practică - susţine preşedintele interimar al României, Crin Antonescu - ţine de suveranitatea naţională. Zilele trecute, Parlamentul, convocat în sesiune extraordinară, a hotărît să fie prelungit programul pentru ziua de vot la Referendumul Naţional pentru demiterea preşedintelui Băsescu (de la orele 7 la orele 23) şi să fie validat Referendumul aşa cum a decis Curtea Constituţională, respectiv numai dacă la vot se prezintă cel puţin 50% plus unu dintre alegătorii cu drept de vot din ţară şi străinătate. Aflînd de aceste hotărîri şi modificări legislative din Parlament, preşedintele suspendat Traian Băsescu şi conducătorii PDL au pus deja şampaniile la rece şi aşteaptă invalidarea Referendumului Naţional, din cauza neparticipării la vot a peste 9.150.000 de alegători. Liderii PDL şi aliaţii lor de la alte formaţiuni politice au trecut la aplicarea programului de convingere a alegătorilor să nu participe la vot în 29 iulie a.c., iar cei de la UDMR declară că îi lasă pe unguri să voteze cum vor. Guvernul Ponta şi USL îşi dau cu stîngul în dreptul şi ajută PDL să se bucure de interzicerea reprezentării partidelor politice neparlamentare în Biroul Electoral Central şi în celelalte Birouri Electorale, inclusiv în secţiile de votare, precum şi de numărul insuficient al secţiilor de votare din străinătate. De pildă, în SUA s-a redus numărul acestora de la 26 la 4. Ministerul Afacerilor Externe susţine că organizează doar 301 secţii de votare în străinătate, la o secţie revenind circa 17.000 de alegători. Practic, „specialiştii” Guvernului Ponta nu au asigurat posibilităţi reale pentru ca peste 5 milioane de cetăţeni români aflaţi în străinătate, la care se adaugă sute de mii de turişti români, să poată vota la Referendumul Naţional din 29 iulie a.c. Cunoscînd bine potenţialul maşinii de fraudat la alegeri a PDL, minusurile organizatorice foarte mari ale Guvernului Ponta şi neînţelegerile din interiorul USL pe tema viitorului său candidat la alegerile prezidenţiale, preşedintele suspendat Traian Băsescu este foarte sigur pe reîntoarcerea sa la Palatul Controceni şi, zilnic, jubilează, radiază de bucurie şi rîde mai mult ca niciodată în ultimii 22 de ani. De aceea, îşi permite să repete că vrea ca „în 29 iulie să fie la judecata Poporului Român” şi le cere şi se roagă de români să meargă la vot.
Respectînd Constituţia României şi decizia Curţii Constituţionale privind participarea la vot, Guvernul Ponta şi USL au şansa unică să îndeplinească dorinţa cinstită a preşedintelui suspendat Traian Băsescu de a ajunge la judecata Poporului Român! Cum? Simplu şi parcurgînd următoarele etape:
1) Reorganizarea rapidă a secţiilor de votare din ţară şi străinătate şi majorarea substanţială a numărului acestora, astfel încît la o secţie de votare să fie arondaţi maximum 800 de alegători şi să fie asigurate cel puţin 5 cabine de vot în fiecare secţie. Practic, în clădirile unităţilor de învăţămînt şi în căminele culturale se dublează sau se triplează, de la caz la caz, numărul secţiilor de votare. Cetăţenii se vor prezenta la vot în aceleaşi clădiri ca şi la alegerile locale din 10 iunie a.c.
2) Adoptarea urgentă, în şedinţe de îndată, a unor hotărîri ale Consiliilor Judeţene şi ale Consiliilor Locale privind modalităţile de înştiinţare a alegătorilor privind noile secţii de votare şi, mai ales, asigurarea participării lor la vot în 29 iulie a.c.
3) Într-o şedinţă extraordinară a Guvernului Ponta să fie adoptată o Ordonanţă de Urgenţă privind participarea la Referendumul Naţional din 29 iulie a.c. a tuturor cetăţenilor români cu drept de vot. La fel ca în Belgia şi în Grecia, să fie introdus votul obligatoriu la Referendum, fără sancţiuni. În Senatul României a fost adoptată tacit o propunere legislativă privind introducerea votului obligatoriu la alegeri. Conform Constituţiei României, art. 36, cetăţenii români au dreptul la vot, iar la art. 57 se precizează că ei „trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi”. Organul reprezentativ suprem al Poporului Român, Parlamentul, a hotărît că în ziua de 29 iulie a.c. se organizează Referendumul Naţional pentru demiterea preşedintelui suspendat Traian Băsescu. Curtea Constituţională a decis că Referendumul este validat numai dacă la vot se prezintă mai mult de 50% dintre cetăţenii cu drept de vot. În motivarea deciziei a solicitat Guvernului să asigure participarea cetăţenilor la Referendum. Avînd în vedere toate acestea, Guvernul României este obligat să acţioneze pentru a asigura exercitarea dreptului la vot de către toţi cetăţenii. Acum, în plină criză, din Bugetul Statului se cheltuieşte o sumă de peste 20 milioane euro pentru Referendumul de demitere a preşedintelui Băsescu. Ca urmare, fiecare alegător are dreptul şi obligaţia să participe la vot pentru a decide soarta preşedintelui României şi în privinţa alegerilor prezidenţiale anticipate. În OUG se poate prevedea la un articol distinct faptul că, în cazul demiterii preşedintelui României prin Referendum Naţional, toate cheltuielile făcute cu această ocazie îi vor fi imputate. În cazul în care Guvernul Ponta adoptă rapid o astfel de Ordonanţă de Urgenţă şi preşedintele suspendat Traian Băsescu realizează că riscă să fie demis şi să plătească peste 20 milioane euro, este posibil ca acesta să îşi dea demisia. Referendumul Naţional pentru 29 iulie a.c. ar rămîne fără obiect, iar cei peste 18 milioane de cetăţeni români „ciuruiţi” în ultimii 8 ani de preşedintele Băsescu nu vor fi chemaţi la vot. Dacă demisionează înainte de 29 iulie a.c., preşedintele Băsescu are şansa să intre în manualele alternative de Istoria României, pentru că a scutit Poporul Român de un Referendum în plină vară şi a economisit peste 20 milioane euro la Bugetul de Stat. Dacă demisionează pînă la Referendum, atunci preşedintele suspendat Traian Băsescu pierde doar 25% din indemnizaţie, dar poate beneficia de privilegiile oferite de Legea nr. 406/2001. În campania electorală pentru Referendumul Naţional din 29 iulie a.c., preşedintele suspendat Traian Băsescu a declarat public şi a repetat că în luna octombrie a.c. vrea să îşi dea demisia. De ce să mai fie chinuit pînă atunci şi, în plus, să fie cheltuite peste 20 milioane euro? În domeniul Mediului se ştie că poluatorul plăteşte. În politica de la noi de ce să plătească Poporul Român, şi nu cei vinovaţi?
Poporul Român merită să aibă parte şi de bucurii.
Dr. GHEORGHE FUNAR
Secretar general al PRM
Preşedintele Filialei PRM Cluj
Ziarul TRICOLORUL, nr 2519 / 20.07.2012
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu