25 de metode de fraudare a alegerilor

1) Metoda anulării voturilor unui contracandidat – Un membru al comisiei de vot ia amprenta ştampilei şi o lipeşte pe cureaua de ceas sau pe interiorul manşetei de la cămaşă. La fel de bine, poate să aibă o amprentă identică cu cea originală, pregătită din timp, din afară. Tot ce îi mai trebuie este o tuşieră la îndemînă, asta în cazul în care nu are o ştampila cu tuşieră automată. Se termină votul, comisia deschide urna, se numără toate buletinele şi se aşază pe grupe, cîte una pentru fiecare candidat votat. Persoana care are copiată ştampila poate lua încă o dată la numărat grămada buletinelor pe care este votat un adversar politic şi cu tuşiera alături aplică rapid o a doua ştampilă în patrulaterul altui candidat. Dacă veţi observa multe voturi anulate care au o a doua ştampilă, mai ştearsă, e semn că acestea sînt puse în grabă, la numărătoarea finală.

2) Metoda votării abuzive în numele celor care au absentat - La sfîrşitul zilei, se adaugă în urne mai multe buletine cu ştampila „Votat” pe un anumit candidat. Iată paşii: se falsifică pe listele electorale semnăturile celor care n-au venit la vot. Se trec CNP-uri la întîmplare. Să spunem că într-o secţie cu 2.000 de votanţi, 1.000 n-au venit. Semnezi în fals în numele a 200, crescînd astfel artificial prezenţa la vot. Se ştampilează un număr egal de buletine de vot în căsuţa unui candidat. Aceste buletine se adaugă în urnă ca şi cum oamenii ar fi venit la vot. Metoda se aplică spre sfîrşitul zilei şi se bazează pe mituirea celorlalţi membri ai secţiei de vot sau pe neatenţia acestora.

3) Metoda „Suveica” sau lanţul uman în care se votează în exteriorul secţiei - Este o metoda sigură şi folosită de partide pe scară largă, dar este foarte costisitoare. E „suveica“, un lanţ uman în care se fură primul buletin de vot din secţie şi apoi se dă din mînă în mînă, fiecare votant primind banul pe loc. Iată cum se desfăşoară: un votant oarecare intră în secţie, ia buletinul de vot de la comisie şi intră cu el în cabină. Nu-l ştampilează ci îl îndoaie şi îl pune în buzunar. Scoate o altă hîrtie albă sau un buletin de vot falsificat, îl împachetează discret şi îl bagă în urnă ca să pară că a votat. Iese afară, unde îl aşteaptă organizatorul acţiunii de falsificare. Îi predă buletinul original şi primeşte bani pentru asta. Şeful acţiunii pune ştampila „Votat” în dreptul candidatului pe care-l susţine şi îl înmînează unui alt votant. Acesta îl bagă în buzunar şi intră în secţie. Ia de la comisie un al doilea buletin de vot. Intră în cabină, se face că votează, dar păstrează în buzunar buletinul pe care l-a primit de la comisie. Iese din cabină şi introduce în urnă buletinul ce fusese ştampilat din afara secţiei. Iese afară şi predă buletinul neştampilat şefului acţiunii. Acesta pune din nou votul pe candidatul său şi predă hîrtia unui alt votant, iar ciclul se reia. Se pot obţine astfel sute de voturi cumpărate. Cînd găsiţi în urnă o coală albă sau un buletin falsificat, e clar că acolo s-a produs o „suveică“. Secţiile în care se găsesc aceste urme sînt foarte numeroase.

4) Metoda mituirii întregii comisii electorale - Este cea mai radicală, dar şi cea mai eficientă şi se spune că este utilizată de candidaţii foarte bogaţi care sînt realeşi cu regularitate de 3-4 cicluri electorale. Metoda e simplă: mituieşti cu o sumă consistentă toţi membrii comisiei electorale din acea secţie de votare pentru falsificarea procesului-verbal cu numărătoarea finală a voturilor. Pur şi simplu, le propui celor din comisie să închidă ochii la raportarea unor cifre false, dîndu-le pe loc o sumă importantă. Astfel, indiferent de buletinele strînse în saci, pe care nu-i mai ia nimeni la renumărat, în procesul-verbal se trec 300 de voturi în dreptul unui candidat, în loc de 200. E o demonstraţie de tupeu maxim şi se desfăşoară, în general, în fiefurile consacrate ale partidelor, unde se elimină astfel riscul oricărei surprize.

5) Metoda fotografiei cu telefonul - Se foloseşte tot pentru votanţii racolaţi la colţul străzii. În schimbul sumei de bani, alegătorul trebuie să-şi fotografieze, în cabina de vot, buletinul ştampilat. În ultima perioadă, însă, destul de mulţi şi-au invalidat buletinul, punînd încă o ştampilă după ce au făcut fotografia. În plus, au apărut „micii întreprinzători“, care în ziua votului umblă din secţie în secţie şi iau bani de mai multe ori, la secţii diferite, cu aceeaşi fotografie. De votat votează, evident, o singură dată.

6) Metoda „Maradona” - A primit numele după celebra „inginerie“ din lumea infractorilor. Numărarea voturilor, după încheierea scrutinului, se face în felul următor: se verifică fiecare vot în parte şi se fac teancuri separate, pentru fiecare candidat, apoi se trece la numărătoarea propriu-zisă. Metoda „Maradona“ constă tocmai în mutarea unor voturi dintr-un teanc în altul, după etapa de verificare, dar înainte de numărătoare, într-un moment de neatenţie a celorlalţi.

7) Metoda folosirii abuzive a urnei mobile - Alegătorii care din motive întemeiate nu se pot deplasa la secţia de votare pot solicita urna mobilă. În principiu, aceasta fiind sigilată, nimeni nu-i duce grija, în mod deosebit. Tocmai de aceea, este uşor de înlocuit, dat fiind faptul că este plimbată, de obicei, în portbagajul unei maşini, de către doi membri ai secţiei. Să nu mai punem la socoteală că cei care solicită de obicei urna sînt bătrîni care pot fi uşor influenţaţi sau induşi în eroare.

8) Metoda stampilei de control - Se foloseşte pentru a anula buletinul de vot al alegătorilor cunoscuţi că nu votează cu candidatul favorizat. De aceea, simpatizanţilor contracandidatului li se oferă buletine de vot care nu au aplicată ştampila de control. Acestea vor fi, ulterior, invalidate, conform legii.

9) Metoda „Căpşunarii” - Sînt zone în care o parte însemnată din populaţie este plecată în străinătate, la muncă. Este folosită şi acolo unde absenteismul este mare la urne şi este verificat de prezenţa la vot în alegerile anterioare. În principiu, nu-i greu să se afle CNP-urile celor plecaţi. Şi aici, rolul principal îl au tot membrii comisiei, care trebuie, în cursul zilei, să completeze numele acestora pe liste. Buletinele de vot ştampilate nu sînt greu de introdus în urnă.

10) Metoda turismului electoral - Este metoda cea mai folosită, în special în primii ani de după 1989. Principiul este simplu: candidaţii organizează, în ziua scrutinului, „excursii electorale“ pe la mai multe secţii de votare. „Bulinuţa“ de pe cartea de identitate se dezlipeşte fără efort, iar cetăţenii „responsabili“ votează pe liste suplimentare, în special la secţiile de votare destinate persoanelor aflate în tranzit. Metoda se foloseşte în special la alegerile parlamentare, cînd este posibil votul şi în altă zonă decît cea de reşedinţă. În ultimii ani, prin înăsprirea legislaţiei şi montării de camere video în unele secţii de votare, „clienţii“ sînt mai greu de găsit.

11) Metoda „Jurămîntului pe Biblie” - În zonele sărace, în loc de fotografia făcută cu telefonul se cere celui mituit să jure pe Biblie că-şi va ţine cuvîntul. La anumite secţii se creează o înghesuială şi o dezordine voite, pentru a nu permite susţinătorilor unui anumit candidat să intre în secţie. Unii chiar tipăresc propriile buletine şi le introduc în urnă. Şi exemplele pot continua.

12) Metoda folosirii operatorilor falşi de interviu - Mita din timpul campaniei a devenit aproape oficială. Există şi alte metode de influenţare a alegătorilor. Astfel, sub pretextul unor sondaje de opinie realizate de către echipa candidatului la primărie, grupuri de tineri merg din uşă în uşă, încercînd să-i influenţeze pe cei nehotărîţi.

13) Metoda grupurilor de presiune - Mai mulţi susţinători ai unuia dintre candidaţi se grupează în jurul secţiilor de votare, pe drumurile de acces către acestea, şi discută „întîmplător” cu alegătorii despre alegeri şi despre „necesitatea” de a fi sau nu votat un candidat sau altul. Aceste grupuri de presiune mai pot fi întîlnite în ziua votării şi în zona bisericilor, a pieţelor, a parcurilor sau a altor locuri aglomerate.

14) Metoda folosirii clanurilor interlope - Pentru partea murdară a campaniei electorale, politicienii apelează la lumea interlopă. Oferă, la schimb, bani şi protecţie, în cazul în care cîştigă. Locuitorii Capitalei ştiu deja că, de cîteva cicluri electorale, clanurile din Sectorul 5 se ocupă de alegeri, fiecare în zona sa de influenţă. Lucrurile se petrec identic în fiecare tîrg mai răsărit din ţară. Mai nou, clanurile au început să-şi impună proprii reprezentanţi, pentru a fi siguri că politicienii nu-i vor uita după alegeri. Astfel, interlopii se regăsesc, din ce în ce mai des, pe liste de consilieri, la Primării sau Consilii Judeţene. Şi este doar începutul.

15) Metoda „Tipografia” - Distribuirea unui număr mai mare de buletine de vot decît cel real. E vorba de tipărirea ilegală a unor buletine de vot care să ajungă în secţie şi apoi în urnă prin intermediul unui membru al biroului sau cu ajutorul personalului auxiliar din instituţiile unde se organizează secţiile de votare

16) Metoda „Cămaşa albastră” - O persoană, recunoscută după un element de vestimentaţie, este angajată pentru a însoţi alegătorul în cabina de vot cu scopul supravegherii acestuia în timpul exercitării votului.

17) Metoda „Înghesuiala” - Aglomerarea intrării în secţie de către persoane pregătite în acest sens îngreunează intenţionat exprimarea votului de către cetăţeni. Metoda este folosită pentru obstrucţionarea votului în secţiile unde se ştie că un partid este favorit.

18) Metoda „Multiplu” - Membrii biroului pot înmîna unor alegători pe care îi ştiu mai multe buletine de vot, semnînd pentru prezenţa altor persoane despre care se ştie că nu vor veni la vot. Scenariul e simplu: persoanele se prezintă la reprezentanţii candidatului susţinut din secţiile de votare, purtînd anumite semne pentru a fi recunoscuţi, votează în locul unor alegători despre care se ştie că nu se prezintă la vot, şi, în schimbul votului dovedit cu autocolantul lipit pe cartea de identitate, primesc o sumă de bani.

19) Metoda „Dimineaţa” - Cu o jumătate de oră înainte de începerea votării, se introduc în urnă mai multe buletine de vot ştampilate „cum trebuie”. Apoi, pe parcursul zilei de vot, fraudatorii trebuie să semneze pe lista de vot persoane care nu vin la secţie.

20) Metoda „Fifty-fifty” - Buletinele nefolosite pot fi împărţite de reprezentanţii Biroului şi introduse în urnă. De obicei, funcţionează în secţiile mici, unde nu sînt observatori.

21) Metoda „PV” – Există posibilitatea ca preşedintele să deţină un formular de proces-verbal necompletat pe care să-l completeze şi să-l semneze în fals pe drumul de la secţie la BEC.

22) Metoda „Uitucul” - Se întîmplă cînd membrii Biroului „uită” să aplice ştampila de control pe buletinul celui care votează, dîndu-i astfel posibilitatea de a vota din nou.

23) Metoda „Distrugerea” - dacă ştampilele cu „votat” rămîn la discreţia membrilor biroului după încheierea votului şi desfacerea urnelor, este posibilă ştampilarea anumitor buletine, care ulterior vor fi anulate.

24) Metoda „Stalin” - Este posibil ca, într-o clipă de neatenţie de la numărarea voturilor, anumite buletine de vot să fie mutate dintr-un teanc într-altul.

25) Metoda cumpărării alegătorilor contracandidatului - Sînt identificate persoanele care ar putea vota cu contracandidatul. Li se cumpără acestor persoane cărţile de identitate pentru 24 de ore, adică de sîmbătă seara, pînă duminică seara, din 9 în 10 iunie. Adversarul rămîne fără votanţi. O altă variantă este de a le oferi acestora o excursie gratuită, între orele 7.00 şi 21.00.

Ziarul TRICOLORUL, nr 2485 / 11.06.2012