Poreclit „Tîmpiţelul“, pe cînd era activist CC al UTC, Vladimir Tismăneanu a făcut progrese notabile: a devenit Idiot. Dar un Idiot cu I mare, care nu poate duce o prăjitură la gură, strivindu-şi-o de ochi. Nu cred că l-am cunoscut pe prostul ăsta. Făceam parte din lumi diferite. El era odrasla urduroasă a unui criminal evreu, Leon Tismineţky, care, în timpul războiului de eliberare a Basarabiei şi a Bucovinei (1941-1944), făcea spume la gură, la Radio „Vorbeşte Moscova“, porcăind Armata Română şi asmuţindu-i pe ofiţeri şi soldaţi să dezerteze la bolşevici, Poreclit „Ciungul“ (îi lipsea un braţ), acest evreu rudimentar, fără ştiinţă de carte, era privit de roată lumea, în primul rînd de tovarăşii săi comunişti, ca un păduche. În vremea asta, iubitul meu tată era rănit grav, în luptele de la Odessa, văzînd moartea cu ochii, dar bunul Dumnezeu l-a apărat şi l-a lăsat la vatră - în cîrje, ce-i drept, dar cu pieptul mantalei plin de decoraţii. Abia de aici încolo se poate vorbi: cine au fost părinţii noştri, ce educaţie ne-au dat, ce moştenire ne-au lăsat? N-am timp de pierdut cu un handicapat ca acest individ, „botezat“ (cu briciul) în amintirea lui Vladimir Ilici lenin. Românii au o vorbă: „Cum e turcul, şi pistolul“. Sau: „Ce naşte din pisică, şoareci mănîncă“. Ticălos tată - ticăloasă odraslă. Fără Dumnezeu. Fără Ţară. Fără Ruşine. A copilărit în Cartierul Primăverii, lustruind clanţele vilelor altor călăi evrei, ca şi nenorocitul de ta-su: Ana Pauker, Ghizela Vass, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Pantiuşa ş.a. Aceste lepre, venite pe tancurile sovietice, au trimis, la Canal, la Aiud, la Sighet, toată floarea intelectualităţii române, a Bisericii, a Armatei. Ei vor rămîne în Istorie ca nişte CRIMINALI. În vreme ce copiii românilor făceau foamea şi umblau în zdrenţe, bitangii teroriştilor evrei trăiau ca-n sînul lui Avraam şi ne rîdeau în nas, cu dinţii lor strîmbi şi galbeni. Nişte bestii. După ce toată această Coloană a V-a a fost trasă pe linie moartă de ţăranul român Nicolae Ceauşescu – fără a-şi pierde privilegiile, desigur – a început marea cîrteală, bîrfeală, lăbăreală. Nu mai era bun comunismul. Ei s-au dat de trei ori peste cap şi, din comunişti, s-au făcut anti-comunişti.
Anti-români fuseseră mereu, asta nu se discută. Ce făcea Tîmpiţelul Volodea în tot acest „proces“ de reaşezare a păturilor şi straturilor de jeg? O vreme, el a tot încercat o carieră UTC-istă, pîndind momentul potrivit să se strecoare în anturajul lui Nicu Ceauşescu. Profitînd de relaţiile de familie, a fost angajat la revista CC al UTC, „Viaţa Studenţească“, unde se dădea ideolog – comunist, fireşte. Am reprodus cîteva texte scremute, din 1981, scrise şi publicate de acest analfabet. Jenante. Într-o vreme în care eu eram interzis pentru faimoul editorial „Idealuri“, publicat în septembrie 1980, pe pagina I a revistei „Săptămîna“, unde ceream înfiinţarea colecţiei Biblioteca Naţională, în care să fie publicate articole şi discursuri ale lui Iuliu Maniu, Ion şi Ionel I.C. Brătianu, Alexandru Vaida-Voevod, Take Ionescu, Aurel C. Popovici – Volodea cînta Cucurigu (ce scenă, de „Ferma animalelor“!) pe gardul CC al UTC, făcea propagandă cu gust de ţuică proastă (sub pufoaică) şi se milogea să-l facă, cineva, şi pe el, ceva. La urma-urmei, cine a făcut, vreodată, ceva dintr-un păduche? Fiindcă e clar: acest Vladimir Tismăneanu nu are comportament de om, ci de păduche. Încă sînt neclare împrejurările în care prostul ăsta cu privire bovină a şters-o din ţară, împreună cu mă-sa. Unii zic că ar fi fost trimis de Securitate, cu „misiuni“. Tot ce se poate, deşi Securitatea asta nu era năroadă, să încredinţeze „misiuni“ unui retardat mintal. A vagabondat parazitul prin mai multe ţări. Nu se lipea de nimic, pentru simplul fapt că el nu ştie să facă nimic, n-are nici o meserie. După 1990, a încercat să se pripăşească înapoi, în „ţărişoară“, pretextînd că e „politolog“ şi că ar fi vreo mare sculă pe basculă, la Universităţi din SUA. Ştiţi cum sînt Universităţile astea peste Ocean, ca şi teatrele: trei legături la leu (la dolar). Cu tupeul caracteristic avortonilor de evrei bolşevici, a izbutit să facă din rahat – bici. A intrat pe sub pielea lui Ion Iliescu, pe care l-a stors de bani (publici, fireşte). Pe urmă, cînd Iliescu a pierdut Puterea, s-a fofilat în preajma lui Traian Băsescu, de la care a încasat şi mai mulţi bani. Ca să facă ce? Rahatul praf. Aşa-zisul lui Raport de condamnare a comunismului e o găleată de lături, pe care le-am vărsat-o în cap tuturor năpîrliţilor care încercau să falsifice Istoria acestei ţări. Acea zi de 18 decembrie 2006, cînd eu am măturat Parlamentul cu şleahta asta de neruşinaţi, încolonaţi la spatele unui marinar beţiv şi primitiv, care îşi salva pielea azvîrlindu-le cîte o ciosvîrtă, a demonstrat că nu a murit demnitatea românească şi că mai sînt bărbaţi în această ţară care îi mai pot bate, cap în cap, pe golani şi escroci. Mie să nu-mi vorbească, nimeni, de procesul comunismului! Şi în nici un caz de lepădăturile procreate de agenţii Moscovei, Tismineţky şi Patapievici! Nu vă e, mă, ruşine? Nu, nu vă e – vouă vă e foame, o foame viscerală, fiindcă aveţi maţul lacom, iar el ţine loc şi de obraz. Ulterior, au prins şi alţii curaj, demascînd... demascarea respectivă, care insulta, în primul rînd, onoarea Poporului Român, demnitatea Bisericii Ortodoxe şi a Armatei. Începutul fusese făcut de escrocul internaţional Elie Wiesel, care îndrăznise să spună, de faţă cu Ion Iliescu, „România a ucis, a ucis, a ucis!“, la care eu i-am replicat: „Elie Wiesel e un porc, e un porc, e un porc!“. Se depăşise orice măsură. Eram insultaţi, în faţă, şi făcuţi neam de criminali. Asta-i nenorocita de propagandă evreiască. De-asta creşte antisemitismul în întreaga lume, fiindcă există cîteva mii de tismăneni obraznici şi mincinoşi, care calcă totul în picioare, inventează atrocităţi vechi şi noi, după care cer... bani! „Îmi dai şi mie 3 lei?“ – vorba unui scheci de Televiziune. În cazul României e vorba de „despăgubiri“ de 50 de miliarde de dolari şi retrocedarea a 400.000 de proprietăţi – cîte una pentru fiecare evreu care ar fi fost ucis într-un Holocaust românesc inventat. Mă, copii ai durerii, de ce-i confundaţi voi pe români cu palestinienii? Nu ţine figura, lumea s-a trezit, iar programul „Israel în România“ nu se va aplica niciodată.
Ce rol joacă în toată viermuiala asta un imbecil ca Vladimir Tismăneanu? Păi, acelaşi ca Katz, pardon de expresie. Mă refer la altă jigodie care ţipă ca din gură de şarpe, împotriva unor fascişti imaginari: Marco Maximilian Katz. La fel cum se comportă un alt şmecher, acuzator public, şi el, nici nu se poate altfel, fostul propagandist UTC Radu Ioanid. E regretabil că şefii supremi ai Ocultei sinistre mondiale nu-şi dau seama ce boschetari ridicoli au trimis în misiune în România: Tismăneanu, Katz, Ioanid şi alţi cîţiva pigmei. Nu-i bagă nimeni în seamă. Ei sînt, vorba lui Eugen Barbu, „chelneri de bacşişuri mici“ – s-au învîrtit de o sinecură, două şi au pus batista pe ţambal. Aşa-zisele articole pe care le publică Păduchele Volodea sînt jenante. Le-a citit, cineva, cu atenţie? Repetentul ăsta e de o prostie inimaginabilă. Trec peste neruşinarea lui de a voma şi de a-şi înghiţi propria vomă (adică se tot răfuieşte cu neamul lui, cu copilăria din Cartierul Primăverii, cu foştii mahări comunişti care îl trimiteau la sifoane etc.). Dar el scrie ca o cizmă şi, vorba unui om de spirit, e de o „incultură enciclopedică“. Efectiv, nu există nici o singură compunere şcolară a acestui grafoman care să nu gîlgîie de dezacorduri gramaticale, de cacofonii, de greşeli de tot felul. Să nu fie chiar nimeni de la „Excrementul Zilei“ care să cureţe „gunoiul“ acestui nătărău, înainte de a fi revărsat în public? Ori poate nu îndrăzneşte nimeni, fiindcă, vezi Doamne, Tîmpiţelul e profesor la Harvard, sau cine mai ştie la ce universitate prestigioasă? Întrebat, în anii ’80, ce profesie va avea băiatul său, Iosif Sava a răspuns: „El are o profesie, care îi deschide toate uşile: profesia de evreu!“. (Dacă am greşit vreun cuvînt, îl rog pe reputatul compozitor Doru Popovici, de la care ştiu dialogul respectiv, să mă corecteze.) Dar, sînt evrei şi evrei. În ultima mea carte, „Cele mai frumoase aforisme“, scriu, la pagina 177: „E dreptul meu să-i dispreţuiesc pe evreii afacerişti şi să-i iubesc pe evreii religioşi, care serbează Hanuka, respectă Sabathul şi ţin datina mîncării cusher. Primii mă duc cu gîndul la Cain, ceilalţi mi-l evocă pe Regele David. Aşa ceva nu este antisemitism, ci triumful sfinţilor asupra arginţilor“. Iar la pagina 224 poate fi găsită această notaţie: „În 2004, după ce am făcut un pelerinaj la Auschwitz, Tudor Eliad mi-a spus despre coreligionarii săi: «Evreii sînt singurul popor din lume care refuză să fie iubit. Dacă îi iubeşti pe evrei, îi nenoroceşti, nu mai pot să strige: Jale! Urgie! Pogrom!»“.
Totuşi, această argumentaţie începe să fie cam disproporţionată. La începutul anului 1990, fostul meu coleg de la „România liberă“, Mihai Creangă, îmi spunea la telefon: „Tragi cu tunul în vrăbii“. Dacă nu-i normal să tragi cu tunul în vrăbii, e cu atît mai ciudat să tragi în păduchi. Adică în tismăneni. Iată cît de murdar poate fi micul lacheu paukerist: în nr. de miercuri, 28 decembrie a.c., în imunda foaie despre care vorbeam, scribălăul se dă autor de „caractere“, în stilul moraliştilor francezi, aşa că scrie despre „tipul infect“. De fapt, e un autoportret, fiindcă însemnările îi vin mănuşă lui, odraslei Ciungului. Degeaba îl face el pe Ceauşescu „un tip infect“ (?!). Degeaba întreabă el, ca la şcoala de oligofreni: „Îl mai ţineţi minte pe Vadim în Parlament, pe 18 decembrie 2006?“. Normal că lumea îşi aminteşte de acea zi eroică. Pe tine nu te ţine minte nimeni, Tismănene, fiindcă tu eşti un mare zero, un big fîs. Îţi trebuie un tupeu porcesc să scrii, tu, Culmea Jegului, despre... tipi infecţi! Te-ai uitat în oglijndă, Tismănene? Ai văzut în ce hal arăţi? Apropo, cu ce te-a făcut tac-tu, cumva cu proteza? Uitaţi-vă cu cîtă neobrăzare se dă analfabetul ăsta cult la cap: „Tipul infect comite fraude semantice, minte fără să clipească“. Voi minţiţi aşa, mă, nenorociţilor. Cît despre „fraude semantice““ (ce-or fi alea?), poftim nişte cacofonii de-ale tale: „clipească. Cînd“; „pot împroşca cu noroi“ ş.a. Cine te-a învăţat să mănînci rahat şi cînd scrii, chiar nu te poţi abţine? Poftim altă „fraudă semantică“: „mă obstinez să cred“ – ce-i asta, mă, aurolacule mic şi tembel? Ai început să creezi cuvinte? Verbul „a obstina“ NU există. Există substantivul „obstinaţie“, care vine din cuvîntul latin „obstinatio, onis“ - „încăpăţînare, îndărătnicie“. Poate că n-ai vrut să scrii „mă obstinez“, ci „mă masturbez“...
În concluzie, Vladimir Tismăneanu e unul dintre cei mai penibili cretini pe care i-am întîlnit în viaţa mea. În comparaţie cu el, Bulă pare Einstein. Nu ştiu dacă ruşii ne vor trimite rachete, dar constat că evreii ne trimit numai jigodii. Aşa că, dacă vom avea un Scut Antirachetă, eu propun să avem şi un Scut Antijigodie.
CORNELIU VADIM TUDOR
28 dec. 2011
Ziarul TRICOLORUL, nr 2353 / 29.12.2011
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu