Editorial
REVOLUŢIE LA NEW YORK
Se aprinde Planeta. Ideea unui protest global a prins contur chiar în aceste zile, cînd 2.000 de americani au ocupat Wall Street-ul new-yorkez. Principala lor ţintă sînt corporaţiile financiare, care au adus nu numai America, ci şi întreaga lume într-o stare de dezastru. S-a ajuns pînă acolo încît oamenii cer, disperaţi, anularea tuturor datoriilor bancare. Noua Mare Revoluţie Socialistă din Octombrie se va muta în metropola americană, acolo unde îşi are sediul şi Organizaţia Naţiunilor Unite. Se pare că în fruntea manifestanţilor se află regizorul Michael Moore, autorul dezvăluirilor incendiare despre atacurile de la 11 septembrie 2001. Acolo sînt şi mulţi artişti. Una dintre participante a cerut decapitarea tuturor bancherilor care nu îşi vor preda averile mai mari de 100 de milioane de dolari. E jale. Revoluţia iasomiei a pornit prin SMS-uri, iar acum este vorba de un videoclip intitulat „Proteste globale în massă”. Adică o nouă revoluţie mondială. Cine a văzut acest videoclip n-a putut să nu remarce următoarea chemare: „Sîntem conştienţi de corupţie, minciuni, războaie, sisteme sociale incorecte, care încurajează comportamentul egoist şi antisocial. Asistăm la violarea drepturilor omului, la distrugerea Planetei şi a locuitorilor acesteia. Corporaţiile internaţionale acţionează ilegal şi inuman, doar pentru profit şi putere. Ne-am săturat de toate acestea!”. Sînt reproduse imagini de la protestele care au avut loc în întreaga lume, din Egipt şi Tunisia pînă în SUA, Marea Britanie sau Franţa. Dacă s-ar face o evaluare a căutătorilor pe Internet ai acestui videoclip s-ar putea spune că numărul acestora este aproape incredibil. Speriaţi de amploarea unor asemenea evenimente, unii lideri politici au început să vorbească despre faptul că avuţii Planetei trebuie să plătească impozite mai mari. „Răsună cornul, iar copoii dau semn că au încolţit prada”, scria zilele trecute cunoscuta publicaţie „The Economist”. Pretutindeni în ţările dezvoltate s-a deschis vînătoarea la taxe mai mari de la cei mai bogaţi. Bugetele de austeritate adoptate recent în Franţa şi Italia includ o suprataxă de 3%, aplicată celor cu venituri de peste 500.000, respectiv 300.000 de euro. Orice altă soluţie este respinsă de către cei săraci. Din moment ce un magnat cum este Warren Buffett spune că, în ciuda faptului că este miliardar, plăteşte un impozit mediu mai mic decît secretara lui, este greu ca lumea să nu ia foc şi să nu ceară un alt sistem de redistribuire a resurselor. Asistăm la o adevărată ciomăgeală a bogaţilor, care încearcă să se apere, spunînd că o eventuală creştere a impozitelor descurajează spiritul antreprenorial. Numai că bogaţii au căile lor de a scăpa, mutîndu-se în alte regiuni sau muncind mai puţin. Din acest punct de vedere, exemplul Nokia este mai mult decît sugestiv. Privind vîlvătaia care cuprinde întreaga Planetă, continuăm să ne întrebăm care este şi care va fi soarta României...
DUMITRU AVRAM
============================
Din ciclul „Nasol moment, mişto colivă”
TRAIAN BĂSESCU, SPERIAT DE ULTIMUL SONDAJ DE OPINIE, CARE NU DĂ NICI O ŞANSĂ MIŞCĂRII POPULARE
Pentru că nu mai e de mult o locomotivă electorală, ci doar un vagon cu roţile înfrînate, Traian Băsescu şi-a propus punerea în aplicare a unui nou plan de a induce în eroare populaţia, care ar trebui să creadă că nu el este în spatele Mişcării Populare, ci aceasta este o forţă politică de dreapta independentă. Concret, miercuri dimineaţa, în jurul orelor 8,30, aflat la Vila Lac 2, în compania lui Sebastian Lăzăroiu, după ce a analizat darele ultimului sondaj de opinie comandat şi primit de la Serviciile Secrete – sondaj în posesia căruia ziarul nostru a intrat înaintea lui – Chiriaşul de la Cotroceni a tras concluzia că realizarea planului prin care încearcă să se menţină la Putere va fi împiedicată chiar de numele lui. Reamintim că el are, acum, 4%, iar PDL – 5%. Aşa că l-a întrebat pe Şomeroiu dacă nu ar fi mai indicat să găsească în acest an o şmecherie prin care să dezlipească Mişcarea Populară de numele de Băsescu, măcar pînă formula va intra în subconştientul colectiv ca o forţă politică. Scenariul care se pune la cale este acela ca marca politică înregistrată de Ioana Băsescu în nume propriu la OSIM să fie vîndută PDL-ului, lăsînd astfel să se înţeleagă faptul că s-a spălat pe mîini de orice amestec în această chestiune. Mai mult, pentru a atrage simpatia opiniei publice, PDL şi UNPR, considerate baza mişcării, ar urma să plătească, public, marca deţinătoarei cu o sumă importantă de bani, făcînd, vezi Doamne, importante sacrificii financiare. Operaţiunea va crea astfel şi premizele justificării unor sume de „bani negri” deţinute de Ioana Băsescu, provenite din şpăgile încasate de ta-su, dar băgate în conturile fiicei mai mari, cel mai probabil echivalentul a cîtorva milioane de euro.
=====================================
ULTIMA ORĂ
Tumoarea de la creier l-a împiedicat pe Traian Băsescu să răspundă invitaţiei lui Mugur Isărescu
Miercuri dimineaţă, în a doua zi de desfăşurare a Romania Financial Forum, manifestare organizată de BNR, Traian Băsescu era aşteptat să le împărtăşească specialiştilor viziunea sa despre economie. Deşi a acceptat propunerea de a juca rolul unui invitat surpriză în această ultimă zi a Forumului, Pacientul Naţiunii nu s-a simţit în stare să facă faţă unui asemenea efort. El ar fi trebuit să ajungă la BNR în jurul orelor 11, dar, la acea oră, o cumplită durere de cap l-a făcut incapabil să se deplaseze. Sursele noastre spun că, înainte de ora la care Băsescu trebuia să îşi facă apariţia, consilierii lui Mugur Isărescu sunau în disperare la Cotroceni, pentru a vedea dacă îi fac loc în program sau nu, dar nimeni nu ştia răspunsul la această întrebare. Aşa după cum se vede, boala a pus, din nou, stăpînire pe Matrozul Chior, care se află în imposibilitatea de a-şi exercita mandatul. În ritmul ăsta, nu credem că „meciul” anului 2011 se termină în picioare. Tumoarea cerebrală nu mai poate fi ţinută în frîu...
==================================
Şi alte publicaţii ne dau dreptate
Producătorii F16 despre propriile avioane, pe care
SUA vor să le vîndă României: sînt nişte vechituri scumpe
Constrînşi să argumenteze în favoarea producţiei avioanelor de luptă F-35, americanii de la Lockheed Martin au făcut o gafă monumentală, admiţînd că avioanele pe care SUA încearcă să le vîndă României, Bulgariei şi Croaţiei sînt, practic, nişte vechituri scumpe. „Programul F-35 a fost gîndit acum 20 de ani, pentru a înlocui avioanele de luptă F-16. Acestea sînt acum îmbătrînite, vor deveni rapid depăşite, iar întreţinerea lor este prea scumpă”, a declarat Sam Grizzle, purtătorul de cuvînt Lockheed Martin.
Pentagonul a anunţat, recent, că întreţinerea flotei sale de F-35 va costa 1 trilion de dolari, făcîndu-i pe unii politicieni, precum senatorul John McCain, să ceară anularea programului F-35 şi continuarea productiei de F-15, F-16, F-18 şi F-22.
ROBERT VERESS
(Text reprodus din „Jurnalul Naţional”)
==========================================
LICHEAUA SĂPTĂMÎNII:
Bişniţarul băsist Mircea Toader
Client al DNA-ului, acest bişniţar recunoscut, prieten cu Traian Băsescu şi ajuns acum lider al Grupului PDL din Camera Deputaţilor, face tot ce i se comandă pentru a scăpa de puşcărie. Ultima mizerie la care se pretează acest Mircea Toader este îndreptată împotriva maestrului Constantin Duţu, pentru ca reprezentantul PRM să plece din Consiliul Naţional al Audiovizualului. Patriot adevărat, om cinstit şi drept, domnul Constantin Duţu îi stă în gît găştii portocalii. Mircea Toader, secondat de celelalte lichele din CNA – Narcisa Iorga, Ioan Onisei, Dan Grigore şi Gelu Trandafir – a cerut CNSAS să-l dea în judecată, în contencios administrativ pe maestrul Constantin Duţu, doar-doar vor scăpa de el şi îşi vor pune în loc un om de-al lor, aşa cum au făcut-o şi la Curtea de Conturi. S-a pornit de la o făcătură a fostei Securităţi, care l-a anchetat pe marele coregraf pentru un fapt petrecut în iarna anului 1984, cînd, în spectacolul de balet „Bonnie & Clyde”, a fost folosită o jucărie pistol, cumpărată de la Magazinul „Romarta copiilor”. Lucrurile au fost clarificate încă de atunci, dar, din senin, Comisia de Cultură a Camerei Deputaţilor, condusă de amanta lui Theodor Stolojan, schiloada incultă Raluca Turcan, a cerut ca maestrul Constantin Duţu să fie anchetat din nou, întrucît n-ar fi compatibil cu funcţia pe care o ocupă la CNA. Nişte jigodii şi nişte inconştienţi, care, măcar acum, cînd zilele lor sînt numărate, ar trebui să fie mai reţinuţi, pentru a-şi spăla din păcate. Parcă sînt turbaţi. Ei cred că, dacă înfometează populaţia şi inventează procese, vor scăpa de pedeapsa binemeritată care îi aşteaptă. Constantin Duţu este un artist cunoscut pe multe meridiane ale Globului, iar înlăturarea sa din CNA ar fi încă un abuz care ar îngrozi nu numai opinia publică internă, dar şi o lume întreagă.
==================================
Şi străinii ştiu ceea ce Dan Diaconescu neagă - PDL se va alia cu PP-DD
Premierul Emil Boc va fi probabil pus în situaţia de a încheia o alianţă cu un partid populist dacă doreşte să rămînă la Putere după alegerile de anul viitor, ceea ce ar putea pune în pericol reformele convenite cu FMI, apreciază într-o analiză agenţia Reuters. Potrivit acesteia, actualul şef al Executivului are mari şanse să rămînă la Putere, datorită legăturilor cu preşedintele Traian Băsescu şi divizărilor din rîndul Opoziţiei. Agenţia Reuters apreciază că „Partidul Democrat Liberal al lui Boc nu va reuşi, aproape sigur, să formeze singur o majoritate, singura sa opţiune realistă pare să fie o înţelegere cu un alt partid nou, Partidul Poporului, care promite tăieri majore de impozite şi creşterea salariilor şi a pensiilor”.
Potrivit agenţiei britanice de ştiri, măsurile de austeritate l-au costat pe premier jumătate din nivelul de popularitate, care a ajuns acum la 18%, dar, de fapt, Emil Boc se află într-o situaţie mai confortabilă decît ar putea sugera nivelul său scăzut de popularitate. Asta pentru că, notează Reuters, „oponenţii săi de stînga, din USL, sînt divizaţi şi probabil că nu vor reuşi să-şi menţină alianţa sau să obţină peste 50% din voturi”. Pe acest fir al logicii, agenţia internaţională de presă apreciază că „dacă nu obţin majoritatea la legislativele de la anul, este aproape sigur că Băsescu îşi va folosi prerogativele prezidenţiale pentru a-l numi din nou pe Boc premier”.
IOSIF BUBLE
=================================
Record de audienţă realizat de Vadim, marţi seară, la Realitatea TV
„MINUTUL DE AUR” - 3,5 PUNCTE
Invitat al simpaticei moderatoare Adriana Nedelea, Tribunul a făcut, din nou, marţi seara, un rating record, pentru acea oră, la Realitatea TV. El s-a aflat în compania talentatei gazetăriţe Miruna Munteanu, care s-a arătat, pur şi simplu, îngrozită de dezvăluirile făcute de domnul Corneliu Vadim Tudor. Maniera în care aşa-zisul ministru de Interne, Traian Igaş, şi-a sărbătorit ziua de naştere a provocat revoltă în rîndul populaţiei. În condiţiile în care lumea moare de foame, iar iarna se anunţă una insuportabilă pentru români, să-ţi permiţi, tu, membru al Guvernului, să organizezi o asemenea paranghelie este mai mult decît sfidător. Plus faptul că o săptămînă întreagă angajaţii ministerului condus de fostul ospătar şi ameninţaţi acum cu disponibilizarea au făcut coadă la cabinetul lui Igaş, unde şi-au adus obolul. Liderul PRM a ţinut să sublinieze încă o dată că partidul pe care l-a fondat nu se va asocia niciodată cu aşa-zisa Mişcare Populară, o făcătură comandată de Traian Băsescu pentru a supravieţui politic şi a scăpa, el şi ceilalţi granguri portocalii, de judecata dreaptă a românilor.
=====================================
Acuzînd-o că e o curvă
VALERIU TURCAN O BATE LA TREI COASTE PE
NEVASTĂ-SA, RALUCA (?!)
Urmînd exemplul stăpînului său, purtătorul de cuvînt şi consilier de Stat de la Cotroceni, Valeriu Turcan, îşi bate nevasta la trei coaste regulat. Un vechi proverb românesc spune că „Gura lumii slobodă!”, iar un altul zice că „Nu iese fum fără foc”. Persoane din anturajul familiei Turcan ne-au informat că fantele de Cotroceni, cu faţă de individ bolnav de autism, este cocoş la el acasă şi gelos nevoie mare. Regulat, purtătorul de cuvînt al lui Traian Băsescu îi administrează nevestei – fosta amantă a naşului Theodor Stolojan – cîte o bătaie soră cu moartea, situaţie în care îi reproşează, invariabil, că e o curvă. Ca în orice astfel de amor ghebos, conflictul se termină cu promisiunile reciproce că vor divorţa. De altfel, aceste conflicte periodice din casa familiei respective s-au reflectat în educaţia copilului, care, cînd a fost dus prima dată la grădiniţă, era atît de timorat, încît, deşi avea 3 ani şi jumătate, nu ştia să vorbească sau să stea pe oliţă.
Aceiaşi bîrfitori, care cunosc bine situaţia, ne-au spus că în această vară scandalurile s-au intensificat, consilierul de Stat al Preşedinţiei bănuind-o pe nevastă că, atunci cînd el se ţine după coada Chiorului, în diversele deplasări externe sau cantonamente la Vila lui Ceauşescu de la Neptun, aceasta sare pîrleazul la secretarul general al PDL, Ioan Oltean. Aşa după cum se vede, amantlîcul Băsescu – Udrea devine un model de ascensiune politică şi pentru generaţia mai tînără din PDL, iar mirajul curvăsăriei din tabloide le-a sucit minţile acestor îmbuibaţi ajunşi la Putere. În ceea ce ne priveşte, noi nu putem zice decît: Bravo, Raluca! Deşi eşti slabă ca uluca şi ai capul cît nuca, arde-l pe tovarăşul mitocan Turcan , trecînd de la Stolojan la Oltean. Dă cu ea în populaţie!
=========================================
SCUIPAŢI AICI!
Un mincinos ordinar: hingherul PDL Ştefan Pirpiliu
A apărut o nouă maladie printre căţei. Se cheamă JIGODIA PIRPILIU. Virusul are culoarea portocalie şi se răspîndeşte mediatic, prin agenţi patogeni, precum deputatul-manea Ştefan Pirpiliu, cel care i-a dat numele bolii, jegoasa parvenită şi căcăcioasă Sulfina Barbu sau stîrpitura din vîrful Prefecturii Capitalei, limbricul Mihai Atănăsoaie. La porunca Primului Hingher al Ţării, otrepele enumerate au declarat război bieţilor căţeluşi comunitari.
Lepădăturile pedeliste ţin cu tot dinadinsul să scoată sute de milioane de euro din masacrarea animalelor, pentru buzunarele personale şi campaniile electorale de anul viitor. În bezna minţii sale puţine, panarama cu faţă de bidon bombardat, acest Pirpiliu-manea, crede că adună voturi manifestîndu-şi intoleranţa şi cruzimea faţă de patrupedele fără stăpîn. Limbricul portocaliu plăteşte leprele din presă ca să-i răspîndească otrava şi minciunile la adresa animalelor nevinovate. Recent, fiţuica pornografică “Libertatea” a găzduit o mizerie de articol diversionist în care janghinosul deputat se laudă că va insista pe lîngă colegii din Parlament să voteze pentru eutanasiere şi că mii de copii ar fi muşcaţi de căţei. Semnatarul mîzgălelii este păduchiosul Radu Nistor, ziarist pomanagiu, celebru în urma relaţiei nepotrivite avută cu o altă ciumă din PDL, infractoarea năsoasă Monica Iacob Ritzi. Fripturile dezaxatului Fane (Ştefan) au cumpărat, neaşteptat, şi jurnalişti de la un post de televiziune sobru, de obicei obiectiv: Antena3; ştirea cu apelul lui Pirpiliu către ceilalţi deputaţi şi cu presupuşii copii muşcaţi a rulat ieri, din oră în oră, relatată de o pitifelnică jigărită, cu foamea-n gît, fugită de acasă, Magda Bucur. Activitatea deputatului Fane Pirpiliu se limitează la adăugarea unor amendamente criminale, la întocmirea Raportului Comisiei de Administraţie a Camerei Deputaţilor, Proiectului de Lege 921/2007 privind gestionarea cîinilor fără stăpîn, proiect ce aparţine, de fapt, atenţie, fostului senator Marius Marinescu, vicepreşedinte al PRM. De prisos să mai amintim că sensul proiectul legislativ, care prevedea, iniţial, sterilizarea cîinilor comunitari, şi care fusese aprobat ca atare, în unanimitate, de Senatul României, a fost deturnat la Camera inferioară, for decizional, adică schimbat la 180 de grade, prin amendamentele deputatului manelist. Grabă mare la furat, chiar şi cu preţul crimei! Dacă vă uitaţi mai bine la Pirpiriu-manea, îi citiţi, pe mutra-i primitivă, şmecheria de mahala, bădărania de şatră, mitocania neaoşă. Arată ca un fund de maimuţă, împroşcat cu fecale oranj. Ţopîrlanul nu poate trăi fără manele; într-un timp, chiar îşi setase o manea drept ton de apel al telefonului mobil. Parvenitul ăsta nu este decît unul dintre escrocii încîrduiţi pe la partid de alt hoţ mai mare, Blaga-Faţă de Bideu. Fostul vameş beţiv l-a înfipt bine pe Pirpiliu în afacerile oneroase cu banii Primăriei Sectorului 3 al Capitalei, pe moşia banditului libidinos Liviu Negoiţă. Colaborarea portocalie a adus bani grei firmei DELTA ACM, patronată de fratele deputatului-manea Pirpiliu, din contracte pentru lucrări plătite din fonduri publice. Fiindcă veni vorba despre portocaliii agăţaţi de Sectorul 3, să nu uităm că şi Sulfina a fost “aleasă” deputat în fieful lui Blaga-Faţă de Bideu. Piticania în fustă, practicantă a celei mai vechi meserii de pe pămînt, face ce ştie ea mai bine şi ajunge ministresă cînd nu te aştepţi (probabil, în desele momente de beţie extremă ale Dictachiorului). De altfel, putoarea a promovat de sub biroul de primar-general al lui Băsescu. Paraşuta se ţine cu securistul-şef al PDL, viermele alcoolic Silvian Ionescu, mare mahăr pe la Garda de Mediu. Pe vremea cînd madama Sulfina, ca ministresă a Mediului, dădea aprobări pentru defrişări frauduloase, cei doi amanţi s-au dedulcit la o groază de bănet furat; deşi instituţiile abilitate au intrat pe fir, ancheta s-a muşamalizat, iar hoţii au rămas cu prada, în buna tradiţie a Regimului Băsescu.
Dragi concetăţeni patrioţi, singura soluţie de eradicare a JIGODIEI PIRPILIU rămîne eutanasierea purtătorilor virusului portocaliu!
===================================
LA ÎNCHIDEREA EDIŢIEI:
Delegaţia celor 50 de români trimişi de Vadim să viziteze Parlamentul European (Bruxelles) s-a înapoiat ieri în ţară
Miercuri la prînz, s-au întors în ţară cei 50 de vizitatori ai Parlamentului European, trimişi de liderul PRM la Bruxelles şi Waterloo. Cu aceştia, numărul total al celor care efectuează o asemenea vizită, pe cheltuiala Parlamentului European, dar în numele domnului Corneliu Vadim Tudor, a ajuns la 250. În ultima delegaţie, care l-a avut, şi de data aceasta, drept ghid, pe consilierul europarlamentar Cristian Stănescu, fost deputat PRM de Braşov, s-au aflat celebra avocată Paula Iacob, precum şi un mare număr de tineri proveniţi din diferite zone ale ţării.
==============================
Comisia Europeană vine în România să verifice proiectul Roşia Montană
Renate Weber a anunţat că oficialii Comisiei Europene vor veni în România să se documenteze despre proiectul de minerit controversat de la Roşia Montană.
Renate Weber spune că este „mîndră că doi cetăţeni români - Sorin Jurca din Roşia Montană şi reprezentantul Asociaţiei Ad Astra - s-au prezentat atît de bine în faţa Comisiei de Petiţii din Parlamentul European, cu argumente logice, structurate, prin care au explicat de ce proiectul de la Roşia Montană este nociv pentru România si pentru Europa. Din dezbateri a reieşit clar că acest proiect e unic în Europa prin mărimea sa. Dacă s-ar realiza, ar însemna folosirea a de 13 ori mai multă cianură decît în toate proiectele miniere actuale din toate statele membre. Aşadar, atunci cînd se invocă faptul că mai există exploatări miniere cu cianură în Europa, trebuie ţinut cont de dimensiunile uriaşe unice ale proiectului Roşia Montană”, scrie Renate Weber.
„Respectarea legislaţiei europene de mediu presupune inclusiv o analiză, din această perspectivă, a mărimii fără precedent a unei astfel de exploatări. Comisia de Petiţii va veni în România la începutul lunii noiembrie şi cred că va fi organizată şi o vizită la Roşia Montană, petiţia rămînînd până atunci deschisă.
Foarte important, Comisiei Europene i s-a solicitat o analiză independentă privind patrimoniul cultural, istoric şi social de la Roşia Montană, iar reprezentantul Comisiei Europene a promis să revină cu un răspuns la această solicitare.”
„Cotidianul”
===================================
TABLETA DE ÎNŢELEPCIUNE
Ah, dacă am putea întrerupe memoria aşa cum întrerupem curentul electric!
JULIEN GREEN
=================================
MANIFEST DE 7 OCTOMBRIE (II)
Stimaţi camarazi trecuţi în rezervă în anul 2011,
Aţi fost trecuţi în rezervă la 50-55 de ani, în baza vechii legislaţii, dar pensie ori nu primiţi deloc, pînă la vîrsta de 60, 63 sau 65 de ani - cazul colonelului (r) Irimescu Luca Aura, ori primiţi o pensie „provizorie” - cazul colonelului (r) Roman V. Mirel, întrucît Legea 263/2010 nu este aplicabilă.
Aveţi tot interesul să ieşiţi în stradă pentru a ne redobîndi statutul de militar şi legile ocupaţionale, cu atît mai mult cu cît dvs., cei care n-aţi avut tupeul să vă scoateţi retroactiv dosar de handicapaţi, ca fostul şef al SMG-ului, nu aţi beneficiat ca noi de prevederile Legilor 164/2001 şi 179/2004!
Stimaţi camarazi foşti militari angajaţi pe bază de contract,
SCMD a fost alături de dvs. din clipa în care a constatat că sînteţi aruncaţi pe piaţa muncii la 40 de ani, fără nici un drept, nefiind nici măcar consideraţi militari, după ce aţi slujit în uniformă şi sub steagul ţării, sîngerînd în Bosnia, Angola, Afganistan sau Irak. Legea 51/2010, care vă dadea dreptul să vă prelungiţi contractul pînă la 45 de ani, a fost iniţiată şi cu ajutorul SCMD, un mare merit revenind uneia dintre cele mai proeminente figuri ale sindicatului, fostul şef al SMG, domnul general (r) Mihail Popescu. Din păcate, această Lege, care vă dădea dreptul la pensie anticipată, a fost măturată de Legea 263/2010, care ridică vîrsta de pensie la 50 de ani.
Este interesul dvs. să ieşiţi în stradă pe 7 octombrie, pentru a ne recupera legile ocupaţionale, deoarece la 45 de ani sînteţi aruncaţi în stradă din locuinţele de serviciu, fără drept de pensie militară sau de ajutor de şomaj.
Stimaţi camarazi recent disponibilizaţi din structurile MAI,
A trecut mai mult de un an de cînd SCMD v-a avertizat asupra actului de trădare al Puterii, care urma, cu sau fără Lege, să lase ţara fără forţe de ordine, protecţie şi intervenţie. Zisa reformă din MAI s-a declanşat pe fondul unei ofensive imagologice şi psihologice la fel de ticăloase împotriva dvs. ca şi aceea împotriva celor mai în vîrstă.
Aţi fost făcuţi incompetenţi, beţivi, piloşi, „lipsiţi de sînge în instalaţie” etc., pentru ca nimeni să nu se revolte şi să vă apere atunci cînd urma să fiţi, în dispreţul Legii, în baza unor simulacre de concursuri şi examinări, daţi afară din slujbe!
Contractele voastre au fost unilateral şi ilegal denunţate. Mai mult, aşa cum noi am fost prostiţi să ne semnăm singuri distrugerea, prin cereri de adeverinţe inutile de venit, voi aţi fost păcăliţi să semnaţi angajamente că nu veţi face contestaţii. SCMD v-a învăţat să ocoliţi ticăloşia, ca membrii SCMD acţionaţi astăzi în Justiţie!
Interesul dvs. este să ieşiţi în stradă pe 7 octombrie deoarece ofensiva continuă. Primarii refuză să vă angajeze în Poliţia locală, deoarece sînteţi consideraţi elemente incapabile, adică daţi afară pentru că aţi pierdut examenele!
Alături de noi, ca falangă tînără a noastră, veţi duce un război de durată, pentru recuperarea nu numai a drepturilor încălcate, dar şi a onoarei şi a demnităţii încălcate!
Stimaţi camarazi,
Numai în Bucureşti, la ora actuală au murit 265 de colegi ai noştri cu vîrste cuprinse între 47 şi 60 de ani. Nu este o soluţie să fierbem în suc propriu şi să ne enervăm, făcînd pe placul lui Boc şi părăsind pe cale naturală sistemul, prin infarct miocardic sau atac cerebral. Nu este o soluţie să ne spînzurăm ca domnul maior (r) Breban Felician (Filiala 1 Satu Mare) din disperare, sau să ne dăm foc în faţa Cotrocenilor, ca domnul maior (r) Petre Morjan (Filiala 1 Sector 3 Bucureşti), acuzînd dictatura.
Solutia este să ieşim în stradă pe data de 7 octombrie, în prezenţa în ţară a şefilor de state şi staff-ului NATO, participanţi la Adunarea Anuală Parlamentară NATO, proclamînd dreptul tuturor românilor la onoare, la demnitate, la viaţă!
Munca decentă! Salarii decente! Pensii decente!
Vă reamintim deviza adoptată de noi pe Cîmpia Libertăţii la 25 Octombrie 2010: „Mai bine un sfîrşit cu groază decît o groază fără de sfîrşit”.
Honor et Patria! Vae victis! (Sfîrşit)
Colonel (r) dr. MIRCEA DOGARU,
Preşedintele SCMD
===========================================
România e condusă de un beţiv distrugător de ţară!
ARMAGHEDON BĂSESCU (II)
4) AFACERISTUL:
În întreaga sa activitate, Traian Băsescu a fost călăuzit de două ţeluri: ascensiunea în ierarhia socială şi înavuţirea.
Dacă pentru atingerea primului ţel s-a folosit de relaţia privilegiată cu Securitatea pînă în 1989 şi de activitatea politică, ulterior, pentru înavuţire a considerat că orice metodă este permisă.
În continuare vă vom prezenta numai o parte din afacerile necurate care au creat bunăstarea familiei Băsescu.
În 10 ianuarie 1980, lui Traian Băsescu, pe atunci ofiţer angajat la Întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime NAVROM Constanţa, i s-a repartizat din fondul locativ de stat un apartament cu 4 camere plus dependinţe, situat în Aleea Zmeurei nr. 2, bl. U, sc. A. Cum la acea dată familia sa se compunea din soţie şi un copil, repartizarea s-a făcut cu încălcarea normelor legale în vigoare, pentru că avea dreptul la doar 2 camere.
În 26 mai 1992, Traian Băsescu a cumpărat locuinţa respectivă, pe baza contractului nr. 1415, achitînd pe loc suma de 140.000 de lei.
În 10 ianuarie 1991, Primăria Capitalei, cu adresa nr. 118053, a pus la dispoziţia Ministerului Transporturilor apartamentul nr. 4 din Strada Argentina nr. 2, bl.12, et. 2 (Piaţa Victoriei). Acest apartament a fost ocupat de Traian Băsescu.
În 22 august 1991, Traian Băsescu a renunţat la apartamentul din Strada Argentina şi a primit, în aceeaşi zi, cu aprobarea lui Petre Roman, repartiţie pentru imobilul de lux din Bulevardul Aviatorilor nr. 57, prin comunicarea Secretariatului General nr. 15/4086/1991. În baza acestor acte, ICRAL Herăstrău a întocmit contractul de închiriere 60165 din 28 august 1991. Aşa cum rezultă din adresa 1888 din 21 iulie 1991 a Ministerului Transporturilor, la acea dată Traian Băsescu îşi avea domiciliul stabil în Constanţa. În aceste condiţii, conform Legii 5/1973, nu i se putea repartiza o locuinţă într-o altă localitate cu încheierea contractului pe durată nedeterminată (putea beneficia, eventual, doar de o locuinţă de serviciu).
Contractul de închiriere pentru imobilul din Bulevardul Aviatorilor nr. 57 era nul de drept, deoarece - conform Legii 5/1973 - o persoană fizică nu putea deţine, în acelaşi timp, două locuinţe proprietate de stat. Astfel, dacă Traian Băsescu împreună cu familia şi-ar fi stabilit domiciliul în Bucureşti, înainte de a i se încheia contractul pentru imobilul din Bulevardul Aviatorilor ar fi trebuit să facă dovada că a predat apartamentul din Constanţa, Aleea Zmeurei. Dar, aşa cum am arătat, acest apartament nu numai că nu a fost predat statului, ci a fost chiar cumpărat de Traian Băsescu un an mai tîrziu.
În 1997, motivînd că imobilul din Bulevardul Aviatorilor nr. 57 este revendicat de foştii proprietari, Traian Băsescu a solicitat, în calitate de ministru al Transporturilor, atribuirea unei locuinţe de protocol. RA-APPS i-a repartizat pentru perioada mandatului de ministru locuinţa din B-dul Mareşal Prezan nr. 4. În realitate, primarul general al Capitalei nu numai că nu a părăsit imobilul din B-dul Aviatorilor nr. 57, dar, în 1998, Direcţia de Administrare a Fondului Imobiliar i-a prelungit contractul de închiriere pînă în 2004.
Chiriaş la propria Primărie, în vila din B-dul Aviatorilor nr. 57, Traian Băsescu a solicitat RA-APPS, în 2000, prelungirea contractului de închiriere pentru apartamentul din B-dul Mareşal Prezan nr. 4. Solicitarea primarului general nu era una legală, întrucît pierduse calitatea de demnitar, dar la intervenţia ministrului PSD, Şerban Mihailescu, RA-APPS i-a prelungit contractul de închiriere. În 9 august 2000, Traian Băsescu a cumpărat un teren intravilan de 3.700 de metri pătraţi, situat în Aleea Privighetorilor, pe care a plătit pe loc 1.483.244.000 lei. O adevărată afacere, avînd în vedere că a reuşit să achiziţioneze cu numai 50.000 de dolari un teren de 3.700 de metri pătraţi în Băneasa, cumpărînd cu 13 dolari metrul pătrat de teren, care în ofertele agenţiilor imobiliare era cotat la peste 100 de dolari.
Cel care i-a vîndut lui Traian Băsescu terenul din Băneasa la acest preţ derizoriu este Costel Căşuneanu, om de afaceri care are peste 100 de TIR-uri, o fabrică de parchet, o benzinărie şi o staţie de service auto în comuna Oituz.
Explicaţia acestei afaceri imobiliare este că, pe vremea cînd era ministru al Transporturilor, Traian Băsescu i-a facilitat lui Căşuneanu obţinerea de autorizaţii de transport complet scutite de taxe pe destinaţiile Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia şi Franta. La sfîrşitul anului 2003, Traian Băsescu a vîndut terenul din Băneasa pe care-l achiziţionase şi a cumpărat o vilă pe Şoseaua Bucureşti-Ploieşti, pentru care a achitat pe loc suma de 280.000 de dolari. Deşi în prezent locuieşte efectiv în aceasta vilă împreună cu soţia, Traian Băsescu a trecut-o în mod fictiv pe numele fiicei sale Ioana, pentru a nu fi obligat să justifice în faţa Legii provenienţa banilor cu care a achiziţionat-o. Traian Băsescu mai deţine un apartament de 370 de metri pătraţi într-o vilă de lux, în zona Foişorul de Foc din Bucureşti, pe Strada Ştefan Mihăileanu nr. 2, achiziţionat în 2002 şi achitat pe loc.
În 1994, Traian Băsescu a înfiinţat împreună cu alţi 4 asociaţi firma Triton Company, la care el deţine 20% din acţiuni. Aceasta este firma care „produce”, aşa cum a afirmat în mai multe rînduri primarul general. La această firmă, asociat şi administrator este Dumitru Ionescu, cel care i-a precedat lui Traian Băsescu în funcţia de şef al Agenţiei Economice NAVROM din Anvers şi fost ofiţer de Securitate. Cenzorul permanent al firmei Triton Company este Nicolae Vărzaru, fost contabil al Clubului Dinamo, implicat în fraudarea acestui club alături de Vasile Ianul.
Triton Company a fost înfiinţată la un an după Triton Grup SRL, firmă care îi are ca asociaţi pe ofiţerul acoperit Dumitru Ionescu şi pe Paul Brânză, un alt prieten foarte bun al lui Traian Băsescu. Paul Brânză este şi el asociat cu Traian Băsescu la Triton Company, unde este şi administrator.
O altă firmă la care traian Băsescu este de data aceasta asociat unic şi care este administrată de soţia sa, Maria, este M.T. Vega Transport SRL, care a fost înfiinţată în 1996 şi, aparent, nu a funcţionat niciodată.
Traian Băsescu a declarat întotdeauna că veniturile sale provin dintr-o afacere cu îngheţată: Prod Cros SRL, la care asociat nu este el, ci soţia lui, Maria Băsescu, cu 20% de procente din beneficii şi pierderi, şi fratele lui, Mircea Băsescu, avînd 39% de procente din beneficii şi pierderi. Firma Prod Cros SRL a achiziţionat în 1994 fabrica de îngheţată, printr-un credit extern luat prin Banca Agricolă, credit pe care nu l-a rambursat în totalitate, restanţele de plată fiind ulterior preluate la datoria de stat.
Cea de a patra firmă a familiei Băsescu, AMC Cros SRL, este una de produse lactate, care o are ca acţionar pe Maria Băsescu, cu 20% din profit şi pierderi. Această firmă a fost înfiinţată, în 1994, o dată cu Prod Cros SRL, de catre Maria şi Mircea Băsescu. Familia Băsescu deţine exact aceleaşi procente ca la Prod Cros SRL: Maria Băsescu – 20% şi Mircea Băsescu – 39%. Ceilalţi acţionari sînt, la fel ca la Prod Cros SRL, cei doi oameni de încredere ai lui tRAIAN băSESCU: Anca Ivaşcu – 39% şi Dumitru Scăiceanu – 2%. Anca Ivaşcu este sora lui Aurelian Ivaşcu, membru PSD, consilier local la Constanţa, apropiat al lui Radu Mazăre.
Traian Băsescu a introdus-o pe Anca Ivaşcu şi între acţionarii de la Aliment Murfatlar SRL, unul dintre principalii sponsori ai campaniei electorale a Partidului Democrat şi a lui Traian Băsescu.
În anul 2001, Traian Băsescu figura printre acţionarii persoane fizice la Banca Comercială Unirea alături de şeful Direcţiei de Supraveghere Bancară, Nicolae Cinteză, şi de Cristian Burci, patronul de la Prima TV, ca acţionar majoritar figurînd un grup de firme ruseşti. Bilanţurile oficiale depuse de toate aceste firme la Registrul Comerţului nu justifică nici pe departe investiţiile imobiliare ale familiei Băsescu, şi asta explică de ce încearcă primarul general să-şi camufleze averea trecînd-o pe numele rudelor.
La fel de greu de justificat însă sînt şi cheltuielile exorbitante făcute de fiica lui Traian Băsescu, Ioana, care a deschis de curînd un magazin de lux în incinta Hotelului Hilton din Bucureşti. Magazinul se numeşte „La Casa del Habano” şi investiţia totală făcută de fiica lui Traian Băsescu este estimată la 1.000.000 de euro. Prin intermediul fratelui său, Mircea, traian Băsescu este implicat într-un mare număr de afaceri în Constanţa. În 1991, pe cînd era ministru al Transporturilor, Traian Băsescu a înfiinţat la Constanţa firma Star Sea Co SRL. La fel ca la Prod Cros SRL şi AMC Cros SRL, Traian Băsescu deţine această firmă prin intremediul fratelui său, Mircea, şi al Ancăi Ivaşcu. Tot prin Mircea Băsescu şi Anca Ivaşcu, Traian Băsescu a înfiinţat în 2001, la Constanţa, firma Miral Cross Ships Supply SRL, care se ocupă de activităţi anexe transporturilor pe apă. În 2002, pe numele lui Mircea Băsescu a fost înfiinţată firma de consultanţă MB Consult Company SRL. Fratele lui Traian Băsescu deţine în totalitate această firma, fiind şi unicul ei administrator.
În activitatea sa de ministru al Transporturilor şi de primar general al Capitalei, în afară de Afacerea Flota numele lui Traian Băsescu a mai fost legat de numeroase afaceri dubioase, care pot explica situaţia materială înfloritoare a familiei Băsescu.
Ca ministru al Transporturilor, Traian Băsescu a iniţiat şi demarat, în 1997, o serie de activităţi, ca dezmembrarea materialului rulant al SNCFR şi vînzarea componentelor la fier vechi, curăţirea şi întreţinerea terasamentelor de cale ferată etc., pe care le-a încredinţat unor apropiaţi ai săi. Aceste activităţi plătite din bugetul Ministerului Transporturilor erau extrem de rentabile, dar mai ales erau imposibil de controlat ulterior sub aspect cantitativ şi calitativ, reprezentînd o sursă continuă de fonduri pentru Traian Băsescu şi apropiaţii săi. La aceste activităţi s-a adăugat încredinţarea fără licitaţie a lucrărilor de modernizare şi asfaltare a drumurilor. Ca primar general, Traian Băsescu a debutat în 2000, la numai o lună de la învestirea în funcţie, cu o operaţiune extrem de contestată: demolarea chioşcurilor, în urma căreia zeci de mii de familii au rămas fără singurul mijloc de subzistenţă. Explicaţia acestei acţiuni se regăseşte în sumele foarte mari de bani primite de Traian Băsescu atît pentru campania electorală din 2000, cît şi pentru folosul său personal, de la două mari firme de supermarket-uri, Carrefour şi Billa, interesate în eliminarea concurenţei făcute de chioşcurile care vindeau marfa foarte ieftin.
Alte afaceri care au reprezentat şi mai reprezintă surse importante de cîştig pentru primarul general sînt: încredinţarea lucrărilor de asfaltare exclusiv cîtorva firme apropiate lui Traian Băsescu; închirierea a 648 de WC-uri ecologice, a cîror întreţinere costă 7 miliarde de lei lunar; autorizarea cîtorva zeci de firme de alimentaţie publică să-şi desfăşoare activitatea în parcurile Capitalei etc.
O altă operaţiune care i-a adus un comision important lui Traian Băsescu a fost Afacerea Parcul Bordei - Satul Francez. Complexul de vile „Satul Francez” a fost construit la jumătatea anilor ’90, pe un teren din Şoseaua Nordului, care, ulterior, a fost revendicat.
Traian Băsescu i-a oferit proprietarului (Costel Constanda, un apropiat al vicepreşedintelui PD Radu Berceanu), în schimbul terenului revendicat, în suprafaţă de 19.000 de metri pătraţi, 3,3 hectare de teren (Parcul Bordei) pe malul Lacului Floreasca, în Cartierul Primăverii, cea mai scumpă zonă rezidenţială a capitalei. Cele 3,3 hectare de teren date în proprietate de Traian Băsescu valorează la pretul pieţei 33.000.000 de euro (1.000 de euro metrul pătrat), în condiţiile în care terenul primit la schimb de Primăria Capitalei valorează numai 9.500.000 de euro, la preţul pietei (500 de euro metrul pătrat). Traian Băsescu se află în relaţii apropiate cu controversatul om de afaceri Frank Timiş, căruia i-a promis sprijin în Proiectul Roşia Montană încă din perioada în care era numărul 2 în Guvernul Radu Vasile. (Va urma)
=================================
CIANURIZAREA (III)
PRECIZARE. Profesorii şi cercetătorii economişti români au făcut o analiză a Proiectului şi a evoluţiei acestuia. Iniţial, s-a pornit de la o proporţie a capitalului de 65% pentru firma străină şi 35% pentru partea română. În cele din urmă, capitalul străin şi-a mărit participaţia la 80%, iar într-un document se scrie despre posibilitatea ca firma străină să ajungă să deţină 100% din capital. Intervenţia publică a susţinătorului firmei străine, Băsescu, a adus şi mai multă confuzie, prin afirmaţia incorectă că „va duce aurul în rezerva ţării”, pentru a justifica interesul ţării în această afacere dubioasă, în acest Proiect. Vom comenta mai pe larg, în continuare, această susţinere neîntemeiată. În fapt, domnul Băsescu este de acord ca 80% sau 99,4% din producţie şi profit să revină firmei străine.
CONCLUZIA. Dacă se dorea ca „aurul să fie dus în rezerva ţării” (cum în mod incorect afirmă domnul Băsescu), atunci trebuia făcută altă construcţie a afacerii, în care capitalul să fi fost integral românesc de stat, sau majoritar românesc. Pînă aici am presupus că ar fi vorba de o firmă străină solidă, serioasă, care ar avea capacitate tehnică şi financiară necesară. Dar nu este cazul.
2) FIRMA STRĂINĂ – O UMFLĂTURĂ
BURSIERĂ SPECULATIVĂ
În normele la Legea Minelor se subliniază necesitatea ca firma căreia i se face concesiunea să aibă „capacitatea tehnică şi financiară”. Profesorii şi cercetătorii economişti români au constatat că firma străină nu este o firmă cu experienţă în domeniul mineritului. Profesorii şi cercetătorii economişti români au constatat, de asemenea, că firma străină nu are capacitate financiară; în documentele firmei sînt evocate greutăţi deosebite în obţinerea finanţării. Deci este vorba de o „bulă financiară”, de un „balon financiar”, de o „umflătură bursieră”, care se finanţează prin lansarea de noi acţiuni, fluturînd cooperarea cu Statul Român în exploatarea zăcămintelor de aur de la Roşia Montană. Dar şi prin recurgerea la credite comerciale. De altfel, persoana care a montat operaţiunea, un cetăţean australian (de origine română), în anul 2003, s-a retras din afacere, a dispărut.
ACŢIONARIATUL. La o afacere de asemenea proporţii era absolut obligatoriu să se cunoască temeinic partenerii de afaceri, acţionariatul, cum o cere Legea Minelor. Se vorbea tot timpul că firma străină ar fi „o companie canadiană”. În calitate de observator canadian, profesorul Yvan Allaire a examinat documentele oficiale publice pentru a stabili „cine sînt băieţii aceştia”. Prima observaţie: firma străină (Gabriel Resources) în structura sa corporatistă are subsidiare în Jersey (Marea Britanie), Olanda, Insula Barbados, în teritoriul Yukon din Canada. Firma străină are sediul în Canada şi acţiunile ei sînt listate la Bursa din Toronto. Important este, însă, cine controlează compania, cine va beneficia de pe urma Proiectului Roşia Montană. Din documentele canadiene cercetate de profesorul Ivan Allaire rezultă că acţionarii cei mai importanţi ai firmei străine (Gabriel Resources), conform raportului companiei din 2010, sînt:
1) Paulson & Co Inc (New York, NY) – 18%;
2) Electronum Strategic Holdings (New York, NY) – 18%;
3) Newmont Canadian Limited (o filială deţinută de Societatea Newmont, SUA) – 14,72%;
4) BSG Capital Markets, grupul Barry Steinmedz – 18%.
Deci circa 70% din acţiunile firmei Gabriel Resources sînt deţinute de acţionarii non-canadieni. O parte din aceste firme sînt fonduri speculative (unele implicate în scandaluri internaţionale). Consiliul de Conducere al firmei străine este format din 8 persoane, din care numai 2 sînt canadieni, ceilalţi 6 fiind americani; însuşi preşedintele Companiei şi-a dat adresa – în California, SUA. Profesorul Ivan Allaire atrage atenţia că este necesar să se înceteze a mai da „identitatea canadiană” acestei firme, Gabriel Resources, care promovează Proiectul Roşia Montană. Gabriel Resources este de fapt o companie deţinută de speculatori americani şi de alte naţionalităţi, doar deghizată – pentru o mai bună credibilitate – sub identitate canadiană. (Va urma)
Grupul de iniţiativă „Reînnoirea”
FLOREA DUMITRESCU
GHEORGHE STROE
CRISTIAN APOSTOL
======================================
PRM, peste tot
Partidul România Mare, Organizaţia Judeţeană Olt, continuă seria acţiunilor menite să consolideze poziţia de principală forţă de Opoziţie din judeţ. Fără a face compromisuri şi alianţe preelectorale cu celelalte partide, Filiala Olt este deschisă primirii de noi membri. Oameni sinceri, devotaţi Interesului Naţional, capabili să susţină ideile partidului şi ale preşedintelui Corneliu Vadim Tudor. În ziua de 4 octombrie a.c., la sediul organizaţiei judeţene, preşedintele Vasile Popa a prezentat în faţa mass-media locală pe Mugurel Crăciunică, precum şi adeziunea acestuia de înscriere în echipa PRM Olt. El vine în partid din poziţia de preşedinte demisionar al Partidului Poporului – Dan Diaconescu, Organizaţia Olt.
Mugurel Crăciunică, a declarat că în PRM are posibilitatea să slujească idealurile românilor adevăraţi. Tot acesta consideră că Partidul România Mare este singurul care reprezintă Interesul Naţional.
Prin înscrierea sa în PRM Olt, Mugurel Crăciunică nu vine singur. Aduce şi cele 112 organizaţii constituite la nivelul judeţului Olt, precum şi un număr aproximativ de 1.500 membri noi de partid. O parte din aceştia pot fi, acolo unde au şanse, candidaţi ai PRM la alegerile locale din 2012.
În contextul reformării echipei de la Olt, al înscrierii continue de noi membri în partid, Organizaţia Olt a Partidului Pomânia Mare, conform celor declarate de preşedintele Vasile Popa, îşi propune un procent de pornire de 15% la alegerile locale din anul 2012.
BIROUL DE PRESĂ
AL FILIALEI PRM OLT
===================================
PRM Gorj nu susţine privatizarea unităţilor energetice din Oltenia
Peremiştii gorjeni nu ratează ocazia de a arăta spre cei pe care ei îi consideră vinovaţi de „dezastrul judeţean şi naţional cu care se confruntă gorjenii”. Liderii PRM Gorj au prezentat, astfel, ieri, în faţa presei atît modul în care ei se organizează pentru viitoarele alegeri locale şi parlamentare, cît şi anumite neconcordanţe sau nerealizări ale actualei coaliţii de guvernare. Prim-vicepreşedintele PRM Gorj, Gheorghe Bucălăete, a subliniat faptul că organizaţia nu susţine privatizarea unităţilor energetice din Oltenia, făcînd o paralelă între cazul angajaţilor de la Jucu şi posibilele unităţi energetice privatizate. El a subliniat că, în opinia sa, privatizarea ar fi o mare generatoare de şomeri. Liderul PRM Gorj a atras, de asemenea, atenţia asupra faptului că noul Cod al Muncii, asumat de Guvernul Boc, permite patronilor să efectueze concedieri fără nici o obligaţie faţă de Stat sau faţă de sindicate, iar cei care vor conduce entităţile energetice privatizate vor proceda, şi în Gorj, la fel ca finlandezii care au plecat de la Jucu. Gheorghe Bucălăete a lăsat să se înţeleagă faptul că în spatele acestor privatizări şi al noului Cod al Muncii ar fi anumite interese ale patronilor, care, după ce se folosesc de anumite facilităţi acordate de Stat, pregătesc disponibilizări masive, ce nu vor mai putea fi blocate de absolut nimeni.
ANAMARIA STOICA,
Preluare din cotidianul „GORJEANUL“, nr. din 4 oct. 2011
====================================
Nobel - premiile născute din voinţa savantului suedez Alfred Nobel (II)
Cum a devenit Alfred Nobel, „comerciantul morţii”, un veritabil „finanţist al păcii”?
Un anunţ postat la Mica Publicitate şi o eroare strecurată în textul unui necrolog: cîteva rînduri simple au tulburat destinul suedezului Alfred Nobel, inventatorul dinamitei, devenit ulterior „părintele” celebrelor premii care îi poartă numele. „Domn foarte bogat, în vîrstă şi cultivat, locuind la Paris, doreşte să găsească o femeie, tot în vîrstă, talentată în domeniul limbilor străine, pentru a-i deveni secretară şi menajeră”. Prin acest anunţ postat la rubricile de Mică Publicitate din presa pariziană a intrat în viaţa lui Alfred Nobel aceea care urma să devină prima femeie laureată a Premiului Nobel pentru Pace şi care a reprezentat, totodată, principalul factor care l-a influenţat pe industriaşul suedez să se implice în lupta împotriva războiului, pacifista austriacă Bertha von Suttner. Acest lucru se întîmpla în 1876, cu aproape 20 de ani înainte de redactarea testamentului final al lui Alfred Nobel, prin care au fost înfiinţate celebrele premii. Milionarul celibatar, care, contrar anunţului postat la Mica Publicitate, nu era chiar bătrîn - avea în acel moment 43 de ani -, trăia liniştit la Paris, bucurîndu-se de avantajele oferite de imensa lui avere, generată de invenţiile sale. Nobel era însă dezamăgit de fizicul său şi de posibila folosire în scopuri criminale a descoperirilor sale. „Era o persoană care se detesta. În plus, nu credea că merita să aibă o soţie şi se credea foarte urît“, a declarat jurnalistul american Scott London, considerat un expert în domeniul Premiului Nobel pentru Pace. Bertha, contesă austriacă mai tînără ca Nobel cu 10 ani, nu a rămas în slujba industriaşului suedez decît o săptămînă, întorcîndu-se de urgenţă în ţara ei natală, pentru a se căsători cu baronul von Suttner. Însă prietenia care s-a legat atunci între cei doi a durat pînă la moartea filantropului. „Mulţi s-au întrebat dacă se îndrăgostise de ea şi dacă această iubire l-a inspirat să creeze Nobelul pentru Pace. Era, înainte de toate, o legătură palpitantă: magnatul muniţiilor şi campioana păcii”, explică Scott London. „Deşi ar fi exagerat să spui că el a creat Nobelul pentru Pace datorită ei, Bertha a avut cu siguranţă o influenţă decisivă în a-l ajuta pe Alfred Nobel să înţeleagă şi să sprijine apariţia unei mişcări pacifiste în Europa”, a adăugat acelaşi jurnalist. Bunicul ziaristului american, Irvin Abrams, a ajuns în 1962 la concluzia că Bertha von Suttner a fost o persoană foarte importantă pentru Alfred Nobel, bazîndu-se în special pe corespondenţa celor doi. „Informaţi-mă, convingeţi-mă, iar eu voi face ceva mare pentru mişcare”, scria Alfred Nobel, semnîndu-şi scrisoarea cu formula „Al vostru pentru totdeauna şi pentru mai mult decît totdeauna”, salutînd scrierile „amazoanei care se războieşte atît de curajos cu războiul“. Fascinaţia lui Nobel pentru Bertha, care a devenit celebră în 1889 cu volumul pacifist „Bas les armes!/ Jos armele!“, devenit best-seller, şi felul în care pacifista austriacă a înţeles contradicţiile personalităţii magnatului suedez au fost şi ele evidenţiate. În 1895, Bertha von Suttner îl descria pe Alfred Nobel în felul următor: „Un gînditor, un poet, un om amar şi bun, nefericit şi fericit, dispus către superbe stări de spirit înălţătoare, dar şi către suspiciuni bolnăvicioase, un pasionat admirator al orizonturilor gîndirii umane, dar şi profund neîncrezător în faţa micimii de spirit născute din nebunia umană, înţelegînd totul şi nesperînd la nimic”.
„În acest fel mi-aţi apărut. Şi cei 20 de ani care au trecut nu au făcut nimic pentru a şterge această imagine”, adăuga Bertha von Suttner. În 1888, o altă coincidenţă l-a marcat profund pe Alfred Nobel. Un cotidian francez a făcut o eroare în articolul care anunţa decesul fratelui industriaşului suedez, Ludvig, publicîndu-l cu titlul: „Comerciantul de moarte a murit”. „Doctorul Alfred Nobel, care a făcut avere descoperind un mijloc de a ucide cît mai multe persoane mai repede ca în trecut, a murit ieri”, scria cotidianul francez.
„Alfred a fost oripilat cînd a citit acel articol şi apoi a devenit obsedat de reputaţia lui postumă. După acel articol şi-a schimbat testamentul”, a explicat Scott London. La 8 ani după acest incident, Alfred Nobel moare, iar celebrul său testament consacră cea mai mare parte din averea industriaşului suedez unor premii anuale, decernate în memoria acestuia. Bertha, după ce a devenit prima femeie laureată cu Nobelul pentru Pace, în 1905, a murit în 1914, cu 3 luni înainte de izbucnirea primului război mondial. (Sfîrşit)
========================================
La colt
Geniul românesc (IV)
* Ion Scripcaru, strungar şi lăcătuş mecanic din satul Uzunu (Giurgiu), nu găseşte de 4 ani 15.000 de dolari pentru a-şi realiza invenţia epocală (pînă la proba practică): motorul care nu consumă nimic! Acesta ar trebui să funcţioneze pe baza gravitaţiei, fiind în fapt „instalaţie mecanică amplificatoare de putere, capabilă să transforme forţa statică gravitaţională în lucru mecanic”. „S-ar închide toate centralele nucleare”, spune el. Numai că OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci) a refuzat să-i breveteze invenţia în lipsa unei machete funcţionale, doar pe baza schiţelor. Petre Roman şi Ministerul Cercetării şi Tehnologiei l-au tratat cu indiferenţă (1997), iar sponsorii nu se înghesuie (ca şi Statul) să îi asigure cei 15.000 de dolari necesari...
* Sandu Popescu din Oradea este primul fizician din lume care a reuşit teleportarea unei particule. O aplicaţie a acestei invenţii: criptografia, transmiterea mesajelor secrete. Acest eveniment epocal a avut loc în 4 iulie 1997, în laboratoarele din Bristol (Anglia) ale celebrei firme „Hewlett Packard”. Pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, Sandu Popescu a reuşit „performanţa” de a fi şomer în România...
* Ioan Davidoni (52 de ani), un bănăţean sărac material, dar bogat în idei geniale, este un exemplu relevant pentru modul în care ne pierdem cele mai mare bogăţii: inteligenţa şi inventivitatea. Angajat al Fabricii de Sticlă din Tomeşti (Timiş), pentru care a realizat, în cîţiva ani, 45 de invenţii şi inovaţii, el a fost disponibilizat cînd a îndrăznit să îşi ceară drepturile (o parte din cele 4,3 miliarde de lei economii aduse fabricii la nivelul anului 1995, adică... de 4 ori greutatea sa în aur!) şi apoi a fost reangajat ca muncitor... „din milă”! Ulterior, Ioan Davidoni a mai realizat două invenţii de excepţie: un recuperator de peliculă de ţiţei şi pantofi magnetici antistres, ce pot asigura o longevitate de peste 100 de ani... Prima invenţie valorează miliarde de dolari în Vest, a doua este înregistrată inutil la OSIM, pentru că atît chinezii, cît şi americanii i-au furat şi folosit invenţia cu un profit imens. De exemplu, în SUA s-au vîndut peste 10 milioane de perechi, cu un profit de peste 1 miliard de dolari... În acest timp, Statul Român ignoră în continuare o invenţie, într-adevăr, de miliarde... (Va urma)
GRID MODORCEA
=========================================
Enciclopedia „Tricolorul“
Opera, în anul 1597, în Florenţa
Termenul „operă” este o abreviere a expresiei italiene opera in música, ceea ce înseamnă „lucrare muzicală”, iar, în prezent, este o formă de teatru ce constă dintr-un text dramatic, sau libret (libretto=„carte mică”), combinat cu interpretarea vocală şi acompaniamentul instrumental. Deşi în Antichitate existau forme artistice care combinau poemele dramatice şi muzica, prefigurînd evoluţia operelor, primele opere propriu-zise acceptate pe plan universal au apărut spre sfirşitul Secolului al XVI-lea, în Italia. Combinaţia unică de literatură şi muzică reprezentată de operă a apărut în Florenţa, fiind promovată de un grup de intelectuali şi artişti ce se adunau în mod regulat la palatul impresarului teatral Jacopo Corsi, în jurul anului 1590. Acest grup includea trei nume sonore ale istoriei muzicii: Emilio de Cavalieri, compozitorul ce urma să scrie lucrarea considerată drept primul oratoriu, Rappresentatione di anima et di corpo („Reprezentarea sufletului şi a corpului”); compozitorul şi cîntăreţul Jacopo Peri, care avea să scrie ulterior prima operă; şi compozitorul Claudio Monteverdi, care a scris mai tîrziu prima capodoperă a genului, La Favola d ‘Orfeo (Orfeu), o operă ce este pusă şi în prezent în scenă. Acest grup de talente, care-1 includea şi pe poetul Tasso, concepea mici drame teatrale cu acompaniament instrumental şi solouri vocale, în încercarea de a reînvia teatrul grec antic. Pentru ei, textul avea o importanţă mult mai mare decît muzica de acompaniament, astfel că au renunţat la polifonia complexă din acele vremuri şi au adoptat monofonia, adică acompaniamentul textului cîntat sau recitat pe o singură linie melodică. Această reutilizare a monofoniei a condus în final, după multe debuturi eşuate, la apariţia nu numai a operei în forma în care o cunoaştem, dar şi a cantatei şi a oratoriului. Distincţia pentru „prima operă” îi revine lui Dafiie, creaţia lui Peri, cu libretul scris de poetul pastoral renascentist Ottavio Rinuccini. Aceasta a fost pusă în scenă la palatul lui Corsi, în timpul carnavalului dinaintea Postului Paştelui din 1597-1598. Libretul, împărţit într-un prolog şi 6 tablouri, a fost publicat în 1600 şi a supravieţuit, însă tot ce a rămas din muzica lui Peri este prologul şi o arie. Prima operă ce a supravieţuit integral, atît ca muzică, cît şi ca libret, îi aparţine tot lui Peri: este o punere în scenă a poemului pastoral al lui Rinuccini, Euridice, împărţit tot într-un prolog şi 6 tablouri, ce a avut premiera la Palazzo Pitti din Florenţa în ziua de 6 octombrie 1600. În scurt timp, opera a fost importată în Franţa, însă datorită popularităţii de care se bucura teatrul şi noutăţii reprezentate de noua formă de dans, baletul, opera nu s-a impus în această ţară pînă în vremea lui Jean-Baptiste Lully, în ultima jumătate a Secolului al XVII-lea. Un scriitor francez, Charles de Saint-Evremond, a numit-o „un lucru ciudat, în care poetul şi compozitorul depun un mare efort pentru a obţine un rezultat lamentabil”. Opera s-a încetăţenit la fel de greu şi în Anglia, unde avea de concurat cu populara feerie, un spectacol aristocratic derivat în mare parte din balet. Omul politic englez Lord Chesterfield a considerat operele drept o formă de teatru „prea absurdă şi extravagantă pentru a fi menţionată. Le privesc ca pe o scenă magică realizată pentru a încînta ochiul şi urechea, în defavoarea logicii”. Prima şi, poate, cea mai reuşită operă englezească, a fost Didona şi Enea, a lui Henry Purceii, pusă pentru prima dată în scenă în anul 1689 de către elevele unei şcoli de fete din Londra.
CHARLES PANATI
========================================
Fenomene Paranormale
Moartea lui Marilyn Monroe şi OZN-urile (IV)
Dr. Grandison, care se îndoise întotdeauna profund că ar fi existat suficiente motive pentru a crede că Marilyn s-a omorît, s-a plîns dr.-ului Curphey. Coronerul s-a limitat să-i răspundă: „Semnează-l, altfel se va întîmpla ceva”. Grandison, care, cu 20 de ani mai tîrziu, în 1982, avea să recunoască în faţa presei că a „acceptat”, doar pentru că a fost constrîns, a semnat certificatul, pentru a evita ceea ce altfel ar fi însemnat, probabil sfîrşitul carierei sale. Era un tînăr negru, care de-abia începuse să-şi practice profesia şi dat fiind climatul social al epocii, nu m-ar mira deloc ca apartenenţa sa etnică să fi jucat un rol în presiunile exercitate asupra sa, pentru a-1 determina să semneze un document cu privire la care acesta avea serioase bănuieli că ar fi fost fraudulos (cum şi era, de fapt). Dr. Curphy, coronerul districtului Los Angeles, era, categoric, un manipulator al oamenilor pentru scopurile sale personale sau (mai probabil) pentru acelea ale unor oameni ale căror ordine le îndeplinea. De exemplu, nu este lipsit de semnificaţie faptul că i-a dat dr.-ului Thomas No-guchi - care, în acea vreme, era Vice-inspector medical pentru districtul Los Angeles şi, ca atare, era, relativ vorbind, un lacheu - sarcina de a efectua autopsia lui Marilyn. În acest mod, Curphey (care, contrar uzanţei, a vrut să fie prezent la această autopsie, în loc s-o lase în seama altora) a avut posibilitatea de a da ordine, dirijînd întreaga procedură în direcţia în care voia ca aceasta să se desfăşoare. Faptul că a făcut să dispară probele, sustrăgînd documente din dosarul referitor la Marilyn, demonstrează în mod clar, tendinţa sa spre manipulare şi fraudă. În orice caz, raportul toxicologic s-a dovedit a fi documentul decisiv pentru stabilirea adevărului. Conform analizelor făcute de dr. Abernethy asupra mostrei de sînge, recoltate de dr. Noguchi, sîngele lui Marilyn conţinea 4,5 miligrame la sută de pentobarbital şi 0,8 miligrame Ia sută de cloral hidrat. Aceasta înseamnă că, în ceea ce priveşte concentraţia de toxine din fluxul sanguin, Marilyn avea 4,5 miligrame de pentobarbital, la 100 de mililitri de sînge, şi 8,0 miligrame de cloral hidrat, la 100 mililitri de sînge. (Va urma)
General dr. EMIL STRĂINU
====================================
Aşa vă place Istoria?
Mayerling, sinucidere sau crimă (XXVII)
Începînd cu data de 1 februarie, ziarul bavarez Muncher neueste Nachrichten a spus cu brutalitate adevărul în ceea ce devenea cu fiecare oră care trecea o mlaştină a minciunilor. Cotidianul a titrat: „Baroneasa Maria Vetsera s-a sinucis la Mayerling”. Aşadar, aceasta se afla la locul dramei. Austriecii au avut parte de un nou şoc. Neaşteptat. Se sinucisese sau fusese ucisă de Rudolf de Habsburg? Ridicarea acestei întrebări nu era deloc benefică relaţiei dintre Berlin şi Viena. Nu se terminase încă. Pe 6 februarie, a venit rîndul publicaţiei Berliner Tageblatt să preia ştafeta: conform unor surse demne de încredere, Rudolf o omorîse pe Maria după care îşi trăsese un glonţ în cap. Acest lucru a fost suficient pentru a semăna panica în rîndul opiniei publice austriece. Dacă ziarul german spunea adevărul, era poate vorba de o dramă romantică a la viennoise, dar curtea întîrziase prea mult să dezvăluie adevărul. Acest adevăr care va alimenta de atunci literatura, dar şi manualele şcolare, cu deosebire în Germania şi Austria. Cu toate acestea, pe 1 februarie, la două zile după dramă, baronesa Elena Vetsera a fost rugată să părăsească fără întîrziere teritoriul austriac. Interdicţie urmată a doua zi, pe 2 februarie, ziua funeraliilor lui Rudolf, printr-o decizie identică pe numele „Larischei”... De dragul anecdotei, dar şi pentru a arăta în ce măsură istoria sfîrşeşte întotdeauna prin a învinge impostura, chiar dacă aceasta este indispensabilă din raţiuni de stat, trebuie spus că „Larischa”, imediat ce a părăsit Viena, s-a instalat la Berlin. şi-a reluat numele de Maria von Wallersee şi, peste doi ani, s-a căsătorit cu cîntăreţul oficial al curţii din Bavaria, căsătorie ce devenise necesară din cauza căderii în dizgraţie a protectorului ei secret, Bismarck. Cancelarul fusese trimis de kaizerul Wilhelm al II-lea înapoi la îndrăgitele sale studii. Între cei doi, mocnea focul discordiei, pentru că nu puteau exista doi împăraţi ai Germaniei. Şi Bismarck a fost cel care a plecat. Văduvă a doua oară, „Larischa” s-a căsătorit a treia oară cu un oarecare Fleming, homeopat (?), în Florida. Temîndu-se ca adevărul să nu iasă la lumină, deşi plecase peste ocean, femeia s-a disculpat de o manieră josnică, într-o carte confidenţială, de acuzaţiile - justificate - care apăsau asupra ei; a murit în 1940, într-un azil de bătrîni de la Fort Lauderdale, unde îşi doarme somnul de veci împreună cu secretele ei. Secrete de care Împărăteasa Zita, văduva lui Carol I, ultimul împărat al Austriei, a vrut să se elibereze înainte de a muri în cantonul Grisons din Elveţia; trupul ei a fost transferat în cripta imperială a capucinilor de la Viena. În prezent, crima a fost dovedită, lucru absolut îmbucurător pentru istorie. Ce s-a întîmplat la Viena? În ziua de 28 ianuarie 1889, Franz Iosef are o lungă întrevedere cu fiul său. Îi recomanda să fie prudent. Rudolf, care ştie că este supravegheat de agenţii lui Bismarck, nu vrea să ţină seama de acest avertisment. Atunci, Franz Iosef îi arată fiului său o scrisoare care i-a fost adusă în acea dimineaţă de către ambasadorul Germaniei la Viena, însoţită de o notă prea puţin diplomatică a lui Bismarck. Scrisoarea fusese redactată de Rudolf în 1885, în atenţia lui Maurice Szeps. Cum de ajunsese în mîna cancelarului? Mister. O singură certitudine: această corespondenţă există. Originalul se află în arhiva familială a moştenitorilor Szeps, Bertha Zukerkandl, fiica lui Maurice Szeps, care, confruntată cu atîtea variante romanţioase, i-a înmînat-o Zitei, care, a luat iniţiativa în 1955 -din fericire pentru istorici - s-o publice, lată un extras semnificativ din aceasta: „Ce mă tulbură cel mai mult la viaţa noastră politică este groaznica lipsă de clarviziune cu privire la germani. Există unele personaje absolut respingătoare, precum deputatul Klotz (membru al Partidului Antisemit Austriac, care milita ca Austria să se unifice complet cu Germania.). Orice alianţă cu Germania ar putea fi neplăcută. Să intri în război doar ca să faci pe placul unor boiernaşi prusaci care visează să se plimbe la Paris ar fi un lucru periculos. Dacă ne vom asocia la aşa ceva, ne vom căi”. şi concluzia: „S-au întîmplat unele evenimente împotriva voinţei lui Bismarck, care au rupt magia atotputerniciei sale”. Această scrisoare, datată 25 octombrie 1885, fusese scrisă de către Rudolf la castelul din Luxenburg. (Va urma)
CLAUDE MOSSÉ
=============================
Arhiva „Tricolorul“
Un tămăduitor român în Italia de acum 4 secole
În anul 1905, scriitorul Gheorghe Sion a descoperit într-un anticariat din Roma lucrarea „Vita di fra Geremia Valacco...“, tipărită în 1670, unde se descrie viaţa lui Ieremia Valahul din Neapole. Fiind adusă în ţară, Nicolae Iorga a citit-o şi a făcut o comunicare la Academie, arătînd importanţa acestei lucrări pentru trecutul relaţiilor medicale româno-italiene. După aceea, cartea a fost donata Bibliotecii Universitare din Cluj, unde se păstrează şi astăzi printre rarităţi. Sub titlul „Un tămăduitor român în Italia”, profesorul universitar Alexandru Culcer arăta, într-un studiu, că Ieremia Valahul n-a fost un medic propriu-zis, ci doar un simplu tămăduitor, însă natura activităţii sale îl face deosebit de interesant. El îşi întemeia metodele de vindecare atît empiric, cît mai ales pe sugestie, metode obişnuite în perioada feudala. Adevăratul nume al acestui tămăduitor era Ion Costin şi el s-a născut la 29 iunie 1556, la Castello Saxo, localitate pe care Nicolae Iorga o considera a fi Suceava. Era fiul lui Stoica Costin şi al Mărgăritei Bărbat, care au avut 7 copii. Aproape de vîrsta majoratului, Ion Costin a trecut Carpaţi şi s-a oprit la Alba Iulia, unde a participat, ca muncitor, la reconstruirea zidurilor cetăţii. Aici, el l-a cunoscut pe doctorul Giaccomo Buceila, din Bari (Italia), care l-a angajat în serviciul său. Respectivul medic, după ce şi-a terminat treburile pentru care venise, s-a întors în Italia, luîndu-l şi pe Costin cu el. Tînărui român s-a angajat la un farmacist din Bari, unde a învăţat arta tămăduirii bolnavilor. După cîţiva ani, a plecat la Neapole, unde s-a călugărit şi a intrat în Ordinul Franciscanilor. Datorită învăţăturilor primite de la doctorul Bucella, de la farmacistul din Bari şi de la alţi vestiţi medici din acele vremuri, el şi-a cîştigat faima de vindecător, sub numele nou adoptat, de Ieremia. În mînăstire, el făcea serviciul de medic şi farmacist şi devenise cunoscut nu numai la Neapole, dar şi în alte localităţi, mai ales pentru că nu primea nici un ban de la cei săraci. A murit la 5 martie 1625 şi a fost înmormîntat în incinta mînăstirii.
(Text reprodus din „Almanahul România Mare“, nr. din 1996)
====================================
Umor cu pictori şi sculptori celebri (VIII)
PETER PAUL RUBENS (1577-1640), pictor flamand
Rubens era foarte cult; vorbea 7 limbi cunoştea bine pe cei mai mari scriitori din Europa. În timp ce picta, cineva îi citea pagini de istorie sau literatură. Cunoştea ştiinţele economice şi politice. Marchizul Spinola spunea că Rubens avea atîtea calităţi, încît cea mai neînsemnată era aceea de pictor.
* * *
Ducele de Mantova, intrînd în atelierul lui Rubens, îi vorbi în latină, crezînd că Rubens nu-1 va înţelege. Dar Rubens îi răspunse într-o latină atât de pură şi rafinată încît ducele de Mantova, extaziat de Rubens, îi încredinţa o misiune diplomatică la Filip al III-lea al Spaniei.
* * *
Odată, la o recepţie de la Curte, un gentilom întrebă pe vecinul său:
- Cine e domnul acela care pare foarte respectat de toţi?
- Cum nu-1 cunoaşteţi? E Peter Rubens, pictorul.
- Ah, înţeleg, trebuie să fie un mare diplomat care-şi petrece timpul liber pictînd.
- Exact invers. E un mare pictor care se distrează în timpul liber făcînd pe ambasadorul.
* * *
Un personaj foarte influent îl rugă pe Rubens să-1 ia ca ajutor în atelierul lui pe un tînăr pictor talentat. Îi spuse:
- Maestre, te va ajuta la fonduri, la ceruri etc.
- Dacă tînărul recomandat de dvs ştie să facă bine un fond şi mai ales un cer îl iau ca maestru şi nu ca elev. De ani de zile mă străduiesc să fac un cer şi nu reuşesc! Îi răspunse marele Rubens.
* * *
Abraham Jeanssens, invidios pe faima lui Rubens, îl provocă la o întrecere de pictură. Dar Rubens îi răspunse tăios:
- Cînd vei ajunge la înălţimea picturii mele îţi voi primi provocarea!
TINTORETTO JACOPO ROBUSTI (1518-1594), picior italian
Tintoretto era discipolul lui Tiziano. Într-o zi maestrul său, întorcîndu-se după mai multe ore de absenţă, a văzut cîteva schiţe şi desene de ale lui Tintoretto care l-au impresionat foarte mult, prin frumuseţea lor, într-atît încît, temător că ar putea cu timpul să-i umbrească gloria, renunţă să-i mai dea lecţii. Tintoretto nu i-a păstrat ranchiună marelui Tiziano, dimpotrivă, colegilor lui le spunea:
- Important în arta noastră este să nu uităm de desenul lui Michelangelo şi de coloritul lui Tiziano!
Tintoretto picta cu mare facilitate. El întrebă odată pe un pictor flamand în cît timp pictase cîteva portrete pe care acesta i le arătase.
- Vreo 15-20 de zile, îi răspunse pictorul flamand.
- Iată cum lucrăm noi veneţienii, exclamă Tintoretto şi din cîteva tuşeuri de penel făcu un cap.
ION ŢUCULESCU (1910-1962), pictor român (biolog şi medic)
Odată Ţuculescu îi prezentă una din pînzele lui unui renumit cumpărător de tablouri. Departe de a înţelege concepţia lui Ţuculescu, negustorul îi oferi o sumă derizorie Supărat, Ţuculescu îl întrebă:
- Atît de puţin? Suma oferită de dumneata nu acoperă nici preţul pînzei.
Maliţios negustorul îi replică
- Poate că ai dreptate. Dar nu uita că încă n-o pictaseşi dumneata cînd ai cumpărat-o. (Va urma)
=======================================
Calendar - 6 octombrie
Evenimente:
* 1437: Înţelegerea de la Apatin, adeverită de Conventul de la Cluj - Mănăştur, dintre răsculaţii de la Bobîlna şi nobili;
* 1600: Are loc la Florenţa premiera operei Euridice, compusă de Jacopo Peri, creată cu ocazia nunţii lui Henric al IV-lea cu Maria de Medici;
* 1711: În Moldova este numit domn Nicolae Mavrocordat;
* 1908: Austria anexează Bosnia şi Herţegovina;
* 1979: Papa Ioan Paul al II-lea devine primul pontif care vizitează Casa Albă;
* 1981: Anwar al-Sadat, preşedinte al Egiptului şi laureat al Premiului Nobel pentru Pace este asasinat în Cairo de un grup de fanatici;
* 1987: Fiji devine republică;
* 2000: Preşedintele iugoslav Slobodan Miloševici demisionează.
Naşteri:
* 1773: Regele Ludovic-Filip al Franţei (d. 1850);
* 1898: Franz Altheim, istoric şi filolog german, membru de onoare al Academiei Române (d. 1976);
* 1808: Frederick al VII-lea, Rege al Danemarcei (d. 1863);
* 1902: Petre Ţuţea, filosof şi eseist român (d. 1991);
* 1903: Ernest Walton, fizician irlandez, laureat al Premiului Nobel (d. 1995);
* 1914: Thor Heyerdahl, explorator norvegian (d. 2002);
* 1927: Ioan Pop de Popa, medic român;
* 1929: Mihai Drăgănescu, inginer electronist român, membru al Academiei Române (d. 2010);
* 1931: Riccardo Giacconi, fizician american de origine italiană;
* 1945: Emerich Dembrovschi, fotbalist şi antrenor român;
* 1950: Tudor Mohora, politician român;
* 1951: Mária Nagy Adonyi, scriitoare, poetă, jurnalistă şi traducătoare maghiară din România;
* 1973: Silviu Biriş, actor român de teatru şi film.
Decese:
* 877: Carol cel Pleşuv, Rege al Franciei Apusene (843-877) şi Împărat romano-german (875-877) (n. 823);
* 1880: Benjamin Peirce, matematician şi astronom american, care a avut o contribuţie importantă la descoperirea Planetei Neptun (n. 1809);
* 1891: Regele Karl de Württemberg (n. 1823);
* 1989: Bette Davis, actriţă americană (n. 1908);
* 2000: Richard Farnsworth, cascador american, care a jucat în peste 300 de filme şi a fost cel mai bătrîn actor nominalizat vreodată la "Oscar" (în 2000, pentru "The Straight Story") (n. 1920).
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu