Un strigăt de ajutor: Românii din Transnistria şi limba maternă Românii din stînga Nistrului îşi cer dreptul la educaţie în limba maternă într-o Scrisoare Deschisă adresată ambasadorilor ţărilor membre ale OSCE acreditaţi în Republica Moldova şi guvernanţilor de la Chişinău

Ambasadorilor ţărilor membre ale OSCE
acreditaţi în Republica Moldova,
Guvernului Republicii Moldova,
Biroului pentru Reintegrare

Domnilor ambasadori şi domnilor guvernanţi ai Republicii Moldova,

Asociaţia „Lumina” a pedagogilor transnistreni din Republica Moldova, părinţii şi elevii şcolilor cu predare în limba română: Liceul Teoretic „Ştefan cel Mare şi Sfînt” din Grigoriopol (director - Eleonora Cercavschi), Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” din Bender (director - Maria Roibu), Liceul Teoretic „Evrica” din Rîbniţa (director – Eugenia Halus), Liceul Teoretic „Lucian Blaga” din Tiraspol (director - Ion Iovcev), Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din Dubăsari (director - Ion Popşoi), Gimnaziul-internat pentru copii orfani din Bender (director - Maria Ungureanu), gimnaziul din satul Corjova (director - Constantin Sucitu) şi gimnaziul din satul Roghi, raionul Dubăsari (director - Nadejda Ghidirimschi), vă aduc sincere mulţumiri pentru invitaţia de a ne întîlni la Tiraspol şi pentru interesul dumneavoastră faţă de problemele cu care ne confruntăm timp de peste 20 de ani. De cînd pe teritoriile moldoveneşti din stînga Nistrului au pus stăpînire forţele secesioniste transnistrene, în frunte cu Igor Smirnov, aici a fost interzisă funcţionarea legislaţiei Republicii Moldova, inclusiv activitatea şcolilor naţionale în baza grafiei latine şi a Curriculumului Ministerului Educaţiei de la Chişinău. A fost interzis tot ce este naţional... Au supravieţuit numai aceste opt instituţii de învăţămînt nominalizate mai sus. Timp de 20 de ani am trecut prin mai multe încercări: terorizarea şi maltratarea pedagogilor, părinţilor şi copiilor care s-au opus fărădelegilor administraţiei de la Tiraspol, devastarea şi lichidarea şcolilor naţionale, arestarea pedagogilor şi părinţilor, destituirea nelegitimă din funcţii a profesorilor şi părinţilor, inclusiv interzicerea activităţii pedagogice în acest teritoriu a cadrelor didactice din instituţiile de învăţămînt nominalizate.
Deşi am sesizat autorităţile, comunitatea internaţională şi opinia publică despre aceste grave încălcări ale drepturilor omului şi avînd deja o Decizie de admisibilitate la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, situaţia rămîne fără schimbare. Populaţia din această zonă, elevii, părinţii şi profesorii şcolilor noastre rămîn fără garanţii, fără drepturi minime de viaţă şi activitate.
În martie 1992, Şcoala naţională nr.1 din Grigoriopol a fost înconjurată de oameni înarmaţi şi apoi devastată. În urma acestui atac, un număr mare de elevi s-au transferat în şcoala rusă din acest oraş.
În septembrie 1994, Şcoala naţională nr.19 din Bender, actualmente Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun”, a fost şi ea atacată de către persoane înarmate, iar clădirea – sechestrată, cu toate bunurile pe care le deţinea. Rămaşi fără sediu, elevii şi părinţii îşi desfăşoară chiar şi în prezent activitatea didactică în trei clădiri arendate, aflate la distanţă mare una de alta.
În 1996, pentru încercarea de reîntoarcere a grafiei latine în Şcoala nr.1 din  Grigoriopol, au fost arestaţi şi ţinuţi timp de o săptămînă în izolatorul ,,EAA-ului” de la Tiraspol trei profesori ai acestei şcoli, inclusiv actualul director al Liceului Teoretic ,,Ştefan cel Mare şi Sfînt”, Eleonora Cercavschi. Cadrelelor didactice le-a fost impus să refuze grafia latină, iar şcoala a fost din nou devastată.
În 2002, elevii şi profesorii acestei şcoli au fost lipsiţi de sediu pentru nesupunere autorităţilor transnistrene, fiind intimidaţi şi înjosiţi, iar preşedintele Comitetului părintesc, Mihai Speian, a fost arestat şi ţinut în detenţie timp de 30 de zile. Din 2002 şi pînă acum, elevii şi profesorii şcolii respective (actualmente Liceul Teoretic ,,Ştefan cel Mare şi Sfînt”) zilnic parcurg distanţa de 34 km (tur-retur), cu 4 autocare, activînd în clădirea şcolii din satul Doroţcaia, raionul Dubăsari (teritoriu administrat de Republica Moldova), pentru a avea posibilitatea de a învăţa în limba maternă, fiind nevoiţi să circule prin posturile militarizate transnistrene, umiliţi şi înjuraţi zilnic. Administraţia liceului şi părinţii au cerut de mai multe ori autorităţilor locale să permită activitatea liceului în Grigoriopol, dar pînă în prezent situaţia rămîne neschimbată. Părinţii sînt îngrijoraţi zilnic de situaţia copiilor lor, care circulă pe timp de noapte (iarna), învăţînd în după-amiaza, şi deseori sînt reţinuţi la postul de control transnistrean de lîngă satul Doroţcaia.
Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din oraşul Dubăsari activează, din 1996, în satul Cocieri, raionul Dubăsari, într-o clădire necorespunzătoare pentru instruirea elevilor. Pedagogii şi elevii acestui liceu, pentru a ajunge la locul de instruire, sînt nevoiţi să parcurgă zilnic (tur-retur) 18 km.
În iunie 2004, autorităţile transnistrene au devastat liceele „Lucian Blaga” din Tiraspol, „Alexandru cel Bun” din Bender, „Evrica” din Rîbniţa şi Gimnaziul-internat pentru copii orfani din Bender. În urma acestui atac banditesc, timp de 4-5 luni, instituţiile nu au activat. Au fost arestaţi şi ţinuţi în detenţie timp de 7 zile preşedintele Comitetului părintesc al Liceului Teoretic „Evrica” din Rîbniţa, Alexei Catan, Nicolae Crijanovschi, Victor Sărăcuţă, Vasile Halus, Grigore Stratulat, precum şi pedagogul Andrei Tihovschi. În urma acestui atac, Liceul Teoretic „Evrica” a fost lipsit de sediul pe care îl deţinea - o clădire cu patru săli de clasă. De asemenea, a fost interzisă finisarea construcţiei clădirii noi în Rîbniţa, finanţată din bugetul de stat al Republicii Moldova. În prezent, liceul activează în clădirea unei grădiniţe de copii, care aparţine Uzinei Metalurgice din Rîbniţa.
În fiecare an, la 1 septembrie - prima zi de şcoală, şi 31 mai - ultima zi de şcoală, este atacat fără neruşinare de către structurile de forţă de la Tiraspol gimnaziul din satul Corjova, raionul Dubăsari, astfel sărbătoarea elevilor devenind un coşmar.
În urma acestor acţiuni de discriminare la care sîntem expuşi, precum şi în urma promovării unei politici de ură pe toate căile posibile împotriva celor care studiază în aceste instituţii, în fiecare an scade numărul solicitanţilor de a face studii în instituţiile de învăţămînt subordonate Chişinăului. Dacă pînă în 1992 în aceste şcoli se înscriau sute de elevi, acum situaţia este alta: Liceul din Rîbniţa avea iniţial 870 elevi, astăzi aici studiază 250; Liceul din Bender avea iniţial 2.018 elevi, astăzi – 730; Liceul din Grigoriopol avea iniţial 820 elevi, astăzi – 176; Liceul din Tiraspol avea iniţial 820 elevi, astăzi – 200; Liceul din Dubăsari avea iniţial 620 elevi, astăzi – 481; gimnaziul din satul Corjova avea iniţial 350 elevi, astăzi – 89; gimnaziul din satul Roghi avea iniţial 180 elevi, astăzi - 79.
Întrucît condiţiile de activitate ale grădiniţelor ruse sînt mai atractive (spaţiu, alimentaţie, căldură etc.), fiind împinşi de situaţiile indicate mai sus, mulţi părinţi moldoveni sînt nevoiţi să-şi dea copii la grădiniţele ruse. Asemenea condiţii sînt create special cu scopul de rusificare a copiilor moldoveni. Astfel, numărul de elevi în şcolile ruse creşte, iar în cele naţionale (chiar şi în cele cu grafie chirilică, subordonate Tiraspolului) scade, deşi populaţia majoritară în regiune este moldovenească (română). Aceste acţiuni, bine gîndite, nu sînt altceva decît un genocid cultural, care îi lipseşte pe copiii băştinaşilor de identitate culturală. Nu insistăm pentru impunerea instruirii în limba română pentru întreaga populaţie din zonă, dar cine doreşte s-o facă să aibă acest drept.
Posturile nelegitime de control ale administraţiei de la Tiraspol creează în permanenţă obstacole la transportarea produselor alimentare pentru hrana elevilor din aceste instituţii şi a altor bunuri materiale necesare pentru desfăşurarea eficientă a activităţii lor. Părinţii care optează pentru înscrierea copiilor la liceele cu predare în limba română sînt intimidaţi la locul de muncă, iar profesorii şi elevii sînt dezavantajaţi la serviciile medicale, sociale etc. De asemenea, elevii liceelor noastre, la finele absolvirii studiilor medii sau superioare sînt refuzaţi la angajare în cîmpul muncii, iar acei tineri care nu reuşesc admiterea la studii superioare la Chişinău sînt forţat înrolaţi în „armata transnistreană”, unde sînt batjocoriţi şi înjosiţi. Populaţia din regiune este obligată să-şi facă „paşapoarte transnistrene”, fiind lipsită de orice drepturi, inclusiv de acela de a conduce automobilului personal.
Considerăm că sînt lezate grav drepturile la educaţie în limba maternă, la libera circulaţie, la libertate şi siguranţă, la realizare profesională etc. Pasivitatea autorităţilor constituţionale de la Chişinău şi „tăcerea” organismelor internaţionale conduc în mod inevitabil la agravarea situaţiei instituţiilor de învăţămînt cu studiere în limba română din stînga Nistrului. Astfel, sînt stimulate discriminarea unei largi categorii de persoane şi rusificarea populaţiei băştinaşe, prin propagarea masivă a limbii ruse. Deşi în regiune sînt declarate oficial trei limbi de stat (rusă, moldovenească şi ucraineană), toate actele oficiale, toate comunicările sînt solicitate doar în limba rusă. Radioul şi televiziunea transnistreană difuzează numai în limba rusă, doar pe ici-colo mai e cîte o emisiune (de 10-15 minute) în limba noastră, dar foarte agramată. Populaţia moldovenească nu are posibilitatea să procure literatură în limba maternă (ea nu se editează la Tiraspol), iar, ca marfă, literatura română, trecută prin „vama” transnistreană, este impozitată cu 300% din costul ei real. Toate aceste încălcări flagrante ale drepturilor defavorizează mii de copii din regiunea transnistreană. Presiunile exercitate permanent creează impedimente asupra procesului de studii şi activităţii eficiente a instituţiilor noastre.
Ne întrebăm şi vă întrebăm: în care ţară din cele peste 200 de pe mapamond se întîmplă asemenea atrocităţi faţă de copii? Vă răspundem:  în Republica Moldova, în teritoriul ocupat de către regimul separatist. Lideri ai acestui regim, cetăţeni ruşi ca I. Smirnov, V. Antiufeev şi alţii, au declanşat o luptă inumană cu şcolile naţionale din partea stîngă a Nistrului. În acelaşi timp, regimul separatist are relaţii comerciale cu mai multe ţări din Uniunea Europeană. Fondurile obţinute din aceste afaceri sînt utilizate, probabil, şi pentru lupta cu copiii moldoveni (români) din Transnistria, pentru pedepsirea lor, încălcîndu-li-se grav drepturile legitime la educaţie şi la viaţă decentă.
În acest context, solicităm respectuos să vă implicaţi activ în soluţionarea problemelor existente, în vederea asigurării condiţiilor normale pentru studii a elevilor acestor instituţii şi, în general, a vieţii populaţiei din regiune. O soluţie pentru ameliorarea situaţiei la capitolul asigurarea instituţiilor noastre cu spaţiu, pentru activitatea didactică şi un pas important în vederea reglementării diferendului transnistrean ar fi reîntoarcerea Liceului Teoretic ,,Mihai Eminescu” în Dubăsari şi a Liceului Teoretic ,,Ştefan cel Mare şi Sfînt” în Grigoriopol (în clădirea Şcolii nr.1 sau în alt edificiu), restituirea clădirii sechestrate şi permiterea finisării edificiului nou al Liceului Teoretic ,,Evrica” din Rîbniţa. De asemenea, este strict necesară stoparea atacurilor psihologice asupra instituţiilor noastre de învăţămînt din partea administraţiei de la Tiraspol, precum şi asupra tuturor cetăţenilor din zonă care au alte viziuni decît cele propagate de autorităţile separatiste. Ar fi un gest nobil şi simbolic ca prima decizie comună a politicienilor de pe ambele maluri ale Nistrului să fie în favoarea copiilor. Aceasta ar demonstra adevărata preocupare pentru viitorul generaţiei tinere. Primiţi, vă rog, domnilor ambasadori, asigurarea distinselor noastre consideraţii.

ELEONORA CERCAVSCHI,
Preşedinta Asociaţiei „Lumina” a pedagogilor transnistreni din Republica Moldova

http://www.ziarultricolorul.ro/special/un-strigt-de-ajutor-romnii-din-transnistria-i-limba-matern-romnii-din-stnga-nistrului-i-cer-dreptul-la-educaie-n-limba-matern-ntr-o-scrisoare-deschis-adresat-ambasadorilor-rilor-membre-ale-osce-acreditai-n-republica-moldova-i-guvernanilor-de-la-chiin.html