TUN PORTOCALIU, DE 165 DE MILIOANE DE EURO

La începutul lunii în curs, printr-o sentinţă judecătorească abuzivă, dar, din fericire, provizorie, Tribunalul Municipiului Bucureşti a hotărît ca Primăria Capitalei să plătească daune materiale în valoare de 165 de milioane de euro numitului Costică Costanda, protagonistul afacerii „Satul Francez - Parcul Bordei”. Abuzul constă în nerespectarea procedurilor legale de către completul de judecată, care a procedat la admiterea unor daune materiale colosale, fără citarea tuturor consilierilor generali în calitate de martori, deşi aceştia au fost încuviinţaţi de instanţă.
În aceste condiţii, Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să se sesizeze din oficiu şi să remedieze neregulile comise, mai ales că presa le-a adus la cunoştinţă publicului larg. Din fericire, sentinţa instanţei Tribunalului Municipiului Bucureşti nu este definitivă, Primăriei Capitalei rămînîndu-i încă două căi de atac: apelul, la Curtea de Apel Bucureşti, şi recursul, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Din nefericire, mă număr printre cei care au serioase îndoieli în privinţa probităţii morale şi intenţiilor persoanei cu competenţe juridice, ce ar trebui să coordoneze şi să se preocupe de interesele Primăriei Capitalei, în procesele aflate pe rolul instanţelor de judecată: Adrian Iordache, directorul executiv al Direcţiei Juridice din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti, un apropiat al lui Costică Costanda, îndeplineşte această funcţie încă de pe vremea mandatului primarului general Traian Băsescu, cunoaşte speţa îndeaproape şi a semnat documente legate de caz. Înţelegerea şi poate chiar rezolvarea legală a celebrei Afaceri „Satul Francez – Parcul Bordei” pornesc de la două întrebări-cheie:
1) Cine şi cum l-a ajutat pe Costică Costanda să intre în posesia Parcului Bordei?
2) Care este soluţia legală pentru a desfiinţa această afacere oneroasă?

O incursiune prin istoricul afacerii relevă că toate numele cu rezonanţă apărute în documentele aferente sînt „portocalii”: fostul primar general Traian Băsescu, fostul ministru al Mediului, Sulfina Barbu, fostul şi actualul şef al Gărzii Naţionale de Mediu, Silvian Ionescu, fostul ministru al Transporturilor, Radu Berceanu, Adriean Videanu – şi el fost primar general, fostul ministru de Justiţie şi, în prezent, avocatul lui Costanda, Valeriu Stoica, parlamentari şi consilieri generali ai PDL. Iată cronologia evenimentelor.
În toamna anului 2003, Traian Băsescu, în calitate de primar general, a semnat, abuziv, în aceeaşi zi, două Dispoziţii, prin care a permis un schimb de terenuri în suprafaţă totală de 33.829,52 de metri pătraţi, între Parcul Bordei şi cartierul cunoscut sub numele de „Satul Francez”, în favoarea a două familii de pretinşi moştenitori, reprezentaţi, la vremea aceea, în relaţia cu Primăria Capitalei, de Costică Costanda. Schimbul era motivat de existenţa complexului de vile pe terenul Satului Francez, investiţie a societăţii World Trade Center. Este vorba despre Dispoziţia  nr.1324/5 septembrie 2003 şi Dispoziţia nr.1325/5 septembrie 2003, care i-au pus în posesie pe Lincaru Eugen şi Tudor Dumitru. La numai o lună de zile de la semnarea celor două Dispoziţii în conflict cu Legea, Costică Costanda a cumpărat terenul situat în Parcul Bordei de la Lincaru Eugen şi de la soţii Stoica Carmen şi Constantin, care cumpăraseră, în prealabil, terenul de la Tudor Dumitru.
Atenţie! Acest schimb de terenuri a fost ilegal, deoarece, conform Legii nr. 215/2001, numai Consiliul General poate hotărî un schimb de terenuri, atunci cînd se pune problema unui teren al Municipalităţii, aflat în domeniul privat al statului! Primarul general nu are competenţa de a dispune astfel de tranzacţii! Mai mult decît atît, terenul întregului Parc Bordei de la acea vreme, în suprafaţă de 124.238 de metri pătraţi, era declarat de utilitate publică încă din anul 1933, aşa cum reiese din actul de vînzare-cumpărare încheiat între Banca Marmorosch, Blank & Co. S.A. şi Primăria Municipiului Bucureşti. Prin urmare, înainte de schimbul fraudulos, terenul situat în Parcul Bordei ar fi trebuit trecut din domeniul utilităţii publice în cel privat al statului, tot printr-o Hotărîre a Consiliului General! Aşadar, avînd în vedere emiterea celor două Dispoziţii ale primarului general Traian Băsescu, fără respectarea Legii 215/2001, Justiţia poate constata că toate documentele ce decurg de aici sînt lovite de nulitate.
În data de 21 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat o Hotărîre în favoarea lui Costică Costanda, obligînd Consiliul General al Municipiului Bucureşti să aprobe un plan urbanistic zonal (PUZ), în funcţie de procentul de ocupare a terenului (POT) de 32% şi coeficientul de utilizare a terenului (CUT) de 3,8%. De asemenea, Consiliul General era obligat să plătească daune materiale în valoare de 17.757.210 euro, întrucît a refuzat aprobarea unui PUZ mai mare decît cel existent în PUG (planul urbanistic general) , cu POT de 15% şi CUT de 0,2%.
De subliniat este faptul că preşedintele completului de judecată a fost judecătoarea Camelia Sprânceană, promovată la Curtea de Apel Bucureşti de la Curtea de Apel Craiova, cu puţin timp înaintea procesului, numele acesteia fiind legat de controversatul lider al PDL, Radu Berceanu.
Pentru a salva Parcul Bordei din ghearele mafiei imobiliare, în data de 28 iunie 2007 am depus, la Biroul Permanent al Senatului, o propunere legislativă privind declararea terenurilor aflate în proprietatea afaceristului Costica Costandă şi situate în Bucureşti, zona Parcului Bordei, ca fiind de utilitate publică. Am solicitat, de asemenea, ca propunerea mea să fie supusă dezbaterii şi adoptării în procedură de urgenţă. În demersul meu, am fost sprijinit de preşedintele Partidului România Mare, domnul senator Corneliu Vadim Tudor, alături de mine semnînd şi domnii senatori Ion Iliescu şi Nicolae Văcăroiu.
Cîteva luni mai tîrziu, în noiembrie 2007, firma de specialitate a pedeliştilor Sulfina Barbu şi Silvian Ionescu a întocmit un raport favorabil de mediu pentru cartierul rezidenţial pe care afaceristul Costanda intenţiona să-l construiască în Parcul Bordei. Menţionez că, încă din anul 2004, Sulfina Barbu, în calitate de şef al Direcţiei pentru Protecţia Mediului din cadrul Primăriei Capitalei, aprobase, la cererea lui Costanda, tăierea copacilor din parc.
Dezbaterile din Parlamentul României pe marginea propunerii legislative de declarare de utilitate publică a Parcului Bordei au alarmat Mafia Imobiliară bucureşteană. Astfel, în data de 16 ianuarie 2008, primarul general Adriean Videanu propune, spre aprobare, Consiliului General al Municipiului Bucureşti, printr-o Expunere de motive, proiectul de Hotărîre privind încheierea unei Convenţii de schimb, cu plata unei sulte, între Municipiul Bucureşti, reprezentat de însuşi primarul general, şi soţii Maria şi Costică Costanda.
Cu o promptitudine dubioasă, chiar a doua zi, în data de 17 ianuarie 2008, Consiliul General al Municipiului Bucureşti a hotărît schimbul de proprietăţi între terenul Municipalităţii (Satul Francez) şi terenul afaceristului Costanda (Parcul Bordei), în suprafaţă de 28.500 de metri pătraţi, stabilind, abuziv, POT de 60%, CUT de 3,5% şi H (înălţime) P+5. Numai că în textul documentului nu se stipulează data limită pînă la care să se aprobe acest PUZ! O altă prevedere abuzivă, regăsită în această Hotărîre de Consiliu General, stabileşte ca toate cheltuielile ocazionate de schimbul în cauză să cadă în sarcina Primăriei Capitalei. Totodată, Costanda se obligă să renunţe definitiv la suma de 17.757.210 de euro, despăgubiri care i s-ar fi cuvenit conform Sentinţei  Curţii de Apel Bucureşti. Important este că, de data aceasta, pe lîngă terenul aferent Satului Francez, Costanda primeşte şi construcţiile ridicate pe suprafaţa respectivă, de 28.500 de metri pătraţi! Puţini ştiu că acele clădiri generau, anual, venituri de milioane de dolari SUA pentru Primăria Capitalei. Toate aceste „reparaţii” erau făcute pentru Costanda, la propunerea primarului general Adriean Videanu, conform Expunerii de motive!
În sfîrşit, în ziua de 23 septembrie 2008, propunerea legislativă cu privire la regimul de utilitate publică al Parcului Bordei a fost aprobată de plenul Camerei Deputaţilor, Cameră decizională, şi a devenit Legea nr. 170/2008. Subliniez că aceia care s-au opus propunerii legislative, pe tot parcursul ei, au fost parlamentarii PDL! La data intrării în vigoare a acestei legi, în posesia lui Costanda se mai aflau aproximativ 5.000 de metri pătraţi din Parcul Bordei, suprafaţă pentru care avea o promisiune notarială de vînzare-cumpărare.
Un an mai tîrziu, în data de 30 septembrie 2009, pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului General al Municipiului Bucureşti se îngrămădeau, spre a fi supuse aprobării, 54 de planuri urbanistice zonale, majoritatea în zone verzi (Parcul Tineretului, Parcul I.O.R. etc.). Printre acestea, şi PUZ-ul cerut de Costanda pentru Satul Francez, dar cu o înălţime (H) mai mare decît cea stabilită prin Hotărîrea Consiliului General din 17 ianuarie 2008. Planurile urbanistice zonale de pe ordinea de zi, inclusiv cel solicitat de Costanda, deşi peste limita admisă, aveau susţinerea consilierilor generali ai PDL şi ai PNG. Graba cu care consilierii celor două partide se mobilizaseră să aprobe, la grămadă, într-o manieră heirupistă, cele 54 de planuri urbanistice zonale era determinată de intrarea în vigoare, începînd de a doua zi, a unei Ordonanţe de Guvern, care restricţiona regimul de înălţime al clădirilor ce urmau să se construiască. Practic, aprobarea planurilor urbanistice zonale, înghesuite de Mafia Imobiliară pe ordinea de zi, ar fi dat startul distrugerii întregului oraş; o sumedenie de zgîrie-nori ar fi luat locul parcurilor rămase, iar spaţiile verzi s-ar fi metamorfozat în betoane. Cum era de aşteptat, organizaţiile neguvernamentale de protecţie a mediului au protestat faţă de asemenea intenţii iresponsabile din partea Municipalităţii. Alături de alţi cetăţeni ai Capitalei, prevalîndu-ne de dreptul acordat, prin Lege, de a participa la şedinţele Consiliului General, şedinţe cu caracter public, subsemnatul şi Codrin Ştefănescu ne-am înscris la cuvînt, în mod regulamentar. Cînd ni s-a permis să vorbim auditoriului, am făcut apel la toţi consilierii generali să respingă acele planuri urbanistice zonale, care ar fi dus la distrugerea „plămînilor” oraşului, invocînd gradul ridicat de poluare al aerului Capitalei, starea sănătăţii publice, durata medie de viaţă a bucureştenilor, mai scurtă în raport cu a locuitorilor din alte oraşe din ţară, şi, nu în ultimul rînd, interesele financiare ale rechinilor imobiliari, în cîrdăşie cu factori de decizie din Primărie şi Consiliu. Tensiunea din sala de şedinţe şi miza materială uriaşă nu au permis continuarea discursului nostru. Deşi ne exprimam paşnic, poliţiştii comunitari, la ordine obscure, s-au năpustit asupra noastră, ne-au agresat şi ne-au scos, cu brutalitate, din sală. Ulterior, pentru a demonstra legalitatea şi oportunitatea prezenţei mele la acea şedinţă, m-am constituit parte într-un proces cu Poliţia Comunitară, desfăşurat la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, care s-a pronunţat în favoarea mea, prin Sentinţa civilă nr. 2328/02 aprilie 2010, rămasă definitivă şi irevocabilă. Şedinţa Consiliului General s-a anulat, pînă la urmă, din lipsă de cvorum, deoarece consilierii PSD, PNL şi PRM au părăsit sala, stopînd, astfel, distrugerea Capitalei şi afacerea Mafiei Imobiliare, estimată la 10 miliarde de euro.
Cu toate acestea, în decembrie 2010, Consiliul General îi aprobă lui Costică Costanda planul urbanistic zonal, cerut pentru Satul Francez. Însă afaceristul acţionase, în instanţă, Primăria Capitalei, după celebra şedinţă din 30 septembrie 2009, şi, în ciuda faptului că, un an mai tîrziu, primise ceea ce solicitase, a continuat procesul.
Aşa se face că, la începutul lunii iulie 2011, Tribunalul Municipiului Bucureşti a hotărît, abuziv, ca Primăria Capitalei să-i plătească lui Costanda daune materiale în valoare de 165 de milioane de euro. Motivul: Consiliul General l-ar fi păgubit, neaprobîndu-i planul urbanistic zonal prevăzut în Hotărîrea Consiliului General din 17 ianuarie 2008, deşi, repet: Hotărîrea respectivă nu stabileşte nici un termen pînă la care Costanda să primească PUZ-ul solicitat, care, pînă la urmă, i-a fost aprobat în anul 2010. Implicarea directă a PDL în succesiunea de abuzuri a culminat cu reprezentarea în instanţă a lui Costică Costanda de avocatul Valeriu Stoica, pedelist de frunte şi fost ministru al Justiţiei.
În concluzie, artizanii afacerii „Satul Francez – Parcul Bordei” sînt demnitari ai PDL. Parcul Bordei, odată trecut în domeniul public printr-o lege, nu are cum să intre în proprietate privată printr-o sentinţă judecătorească, ci numai printr-o altă lege! Soluţia revenirii la situaţia iniţială şi a destructurării acestei Mafii Imobiliare este aşteptată din partea Direcţiei Naţionale Anticorupţie. O anchetă penală riguroasă, care să pornească de la documentele semnate încă din septembrie 2003, ar scoate la iveală abuzuri în serviciu împotriva intereselor publice, chiar acte de subminare a economiei naţionale şi alte infracţiuni conexe. Cît despre moştenitorii terenului din Satul Francez, Lincaru Eugen şi Tudor Dumitru, legislaţia în vigoare prevede, în asemenea cazuri, despăgubirea cu acţiuni la Fondul „Proprietatea“.

MARIUS MARINESCU, vicepreşedinte al PRM (autorul Legii 170/2008)

http://www.ziarultricolorul.ro/special/tun-portocaliu-de-165-de-milioane-de-euro.html