Mafia Lemnului e dominată de UDMR şi PD

Domnule prim-ministru Mugur Isărescu,

Nu vă scriu în legătură cu abuzurile incalificabile săvîrşite de Ministerul Justiţiei împotriva mea, a Fundaţiei „România Mare“ şi a formaţiunii politice pe care o conduc. La prima noastră întîlnire oficială, desfăşurată la Palatul Victoria, în seara zilei de 24 ianuarie 2000, delegaţia conducerii PRM v-a solicitat să vă implicaţi în stingerea acestor procese politice, care au depăşit deja limita absurdului şi pot conduce la reacţii violente din partea unor membri şi simpatizanţi ai noştri, pe care mult timp nu-i mai putem ţine sub control. Am înţeles că principalul motiv de laudă al Puterii pe care o reprezentaţi, în faţa cancelariilor occidentale, este consensul tuturor forţelor politice pentru aderarea la structurile euro-atlantice. Aşa este, într-adevăr, dar cum vă simţiţi dvs. cînd sînteţi sprijinit de un partid parlamentar de Opoziţie care e hărţuit, zi de zi, săptămînă de săptămînă, lună de lună, atît de o Justiţie criminală, cît şi de „poliţia politică“ a Regimului Constantinescu, care ne supraveghează telefoanele, locuinţele, birourile, dar şi pe numeroşi membri ai familiilor noastre? Acestea nu sînt invenţii ale noastre şi va veni o vreme, foarte curînd, cînd vor ieşi la iveală, în toată hidoşenia lor. În mintea tulbure a Puterii pe care o reprezentaţi şi care vă foloseşte ca pe o ştafetă de sacrificiu, pe ultima sută de metri, Opoziţia nu este bună decît pentru „poza de familie“, cu care să se laude la forurile internaţionale şi în faţa komisarilor străini. Este inutil să vă mai precizez că cel puţin noi, cei de la PRM, dacă vom constata că „mondializarea“ nu urmăreşte altceva decît înfometarea Poporului Român şi transformarea României într-o colonie nevertebrată, putem strica imediat această „poză de familie“ şi sîntem hotărîţi să mobilizăm populaţia şi să-i trezim capacitatea de reacţie, pentru a-i asigura supravieţuirea. Înaintea şedinţei Parlamentului, în care dvs. aţi fost învestit în fruntea Guvernului Radu Vasile (asta-i realitatea) m-aţi asigurat, printr-un prieten comun, că, orice s-ar întîmpla, dvs. veţi rămîne un „bun român“. În speranţa aceasta, noi v-am acordat un moratoriu de două luni, timp în care nu  v-am atacat, lăsîndu-vă să vă exprimaţi politic. Asta, deşi au avut destui grijă să-mi furnizeze „muniţie“ împotriva dvs.: dosare penale, anchete şi informaţii alarmante, în capcana cărora am avut, totuşi, prudenţa şi discernămîntul să nu cad. Pentru a mă convinge că sînteţi un „bun român“, ne-aţi spus atunci, celor 5 membri ai delegaţiei PRM, că numele din tinereţe al mamei dvs. era Fîrtat, ceea ce, din punct de vedere patronimic, m-a surprins plăcut, ca o raritate. Din păcate, vorba unui clasic, „timpul nu mai are răbdare“ şi evenimentele se precipită. Poporul nu mai rezistă şi, în speranţa unei aderări la Uniunea Europeană, care se va produce, în cea mai optimistă variantă, abia în anul 2007, românii nu sînt dispuşi să mai asculte clişee de genul „altă soluţie nu există“, „asta-i singura direcţie“ etc. Aşa după cum se poate constata, Occidentul ne cere să venim cu „Cei 7 ani de-acasă“, dar face greşeala de a nu ne lăsa să ne gospodărim, să ne facem ordine în bătătură. Iar slugărnicia clasei conducătoare a devenit o tradiţie dezgustătoare. Aici e vorba de viaţa a milioane şi milioane de oameni, care au tot dreptul să-i ia de guler pe guvernanţi şi să-i întrebe: „Ce faceţi cu noi, cu copiii şi cu părinţii noştri bătrîni? Ce aveţi de gînd cu ţara asta? De ce nu sînteţi capabili să rezolvaţi problemele oamenilor, de ce vă cramponaţi de Putere, de ce nu-i lăsaţi pe alţii să conducă, fiindcă mai rău decît atît nu poate fi?“ Starea de spirit a populaţiei devine cu atît mai irascibilă, cu cît oamenii citesc în presă şi văd pe posturile de Televiziune că România a devenit un fel de paradis al mafioţilor, al traficanţilor de droguri, de arme, de ţigări, de alcool şi de carne vie, al pedofililor străini, al spionilor. Şi ce mai vede lumea? Vede că se scot sume colosale din ţară, dar, în compensaţie, intră altele, cu adresă precisă, cum ar fi acei dolari, despre care unii specialişti ai Serviciilor Secrete ne-au informat că le-a primit Emil Constantinescu de la CIA, pentru a frauda alegerile. Am mai aflat că numitul Dorin Marian (care a devenit, recent, omul Nr. 1 în Stat, fiindcă Emil Constantinescu e Nr. Zero) a dat ordin directorului SRI şi directorului SIE să nu-i mai furnizeze preşedintelui ştiri de natură să-l deprime, ci numai informaţii pozitive; aşa ceva mă duce cu gîndul la legendele despre „cezarismul asiatic“. Adevărul, însă, nu poate fi sufocat cu perna, ca nepoţii lui Richard al III-lea. Regimul corupt în care aţi intrat se află în agonie, horcăie de moarte şi, indiferent ce manevre s-ar face, zilele lui sînt numărate, fiindcă populaţia nu-l mai vrea şi n-au străinii atîţia agenţi în stare să îngenuncheze 22.000.000 de oameni.
Domnule prim-ministru, asiguraţi-i pe domnii Emil Constantinescu, Valeriu Stoica şi compania că un scriitor ca mine, în plină forţă creatoare, tradus în 10 limbi de circulaţie internaţională, preşedinte de onoare al Asociaţiei Mondiale „Pro Basarabia şi Bucovina“, membru al Academiei de Ştiinţe Politice din New York şi, mai presus de toate, creştin practicant şi om curat ca lacrima – nu poate fi înfrînt. Nu m-au înfrînt alţii mai breji ca ei, înainte de decembrie 1989! Aşa că aş vrea să fiu bine înţeles, nu vă rog nimic pentru mine, îmi voi purta crucea pînă la capăt. Am simţit că este de datoria mea să vă scriu în legătură cu o problemă umanitară de o gravitate extraordinară, de care (dacă nu veţi lua măsuri urgente) veţi fi făcut direct răspunzător. E vorba de situaţia din Valea Jiului. Acolo, de cca 10 zile, peste 400 de mineri şi membri ai familiilor lor au intrat în greva foamei. Acasă, copiii lor fac şi ei tot un fel de grevă a foamei, nedeclarată, fiindcă nu au, efectiv, ce să mănînce, cerşind pe la scările blocurilor cîte 1.000 de lei, pentru a-şi cumpăra măcar o pîine. Alţii caută resturi menajere prin gunoi, şi asta nu-i o figură de stil, ci o realitate crudă. Programul de lichidare a Văii Jiului, iniţiat în vara anului 1997, îşi arată, acum, faţa monstruoasă. Noi, cei de la PRM, credem că mineritul românesc nu trebuie să moară şi însuşi faptul că în această iarnă geroasă a existat un mare deficit de cărbuni în sute de mii de case de români, inclusiv în Valea Jiului, atestă că noi avem dreptate şi „diamantul negru“ încă mai e necesar, măcar pentru încălzirea locuinţelor. O „echipă de zgomote“ orchestrată strident a intoxicat populaţia că mineritul ar fi o „gaură neagră“ a economiei naţionale şi că merge în pierdere, dar, treptat, s-au escaladat zidurile cinismului şi s-a pretins, ori s-a sugerat, că şi învăţămîntul, şi cultura, şi sănătatea ar fi tot nişte „găuri negre“, care nu produc nimic mai de Doamne-ajută şi nici nu se pot compara cu pagina de pe INTERNET a Palatului Cotroceni. În fond, actuala Putere trăieşte cu convingerea că toată România e o „gaură neagră“, iar misiunea sa este să o distrugă cît mai rapid! Represiunea sîngeroasă de la Stoeneşti, cînd au fost asasinaţi peste 30 de mineri, n-a rezolvat problemele Văii Jiului, iar teroarea exercitată apoi de echipele interdisciplinare Parchet – Poliţie – Jandarmerie – SRI, care au încercat să-i reducă la tăcere pe supravieţuitori, n-a făcut decît să sporească ura oamenilor împotriva Regimului Constantinescu. Fiţi sigur că toate vor ieşi la iveală încă din acest an şi atunci mulţi îşi vor muşca mîinile pătate de sînge! Am convingerea că ştiţi la ce forme halucinante de protest au ajuns greviştii foamei: pînă la ora actuală, nu mai puţin de 10 mineri şi-au dat foc, în public, alţii umblă cu sticlele de benzină în buzunar, iar în noaptea de duminică spre luni cei 88 de grevişti ai foamei de la Uricani au vrut să se arunce în gol, de pe acoperişul unui bloc cu 10 etaje, şi numai o minune dumnezeiască i-a oprit. Pînă aici am ajuns, la sinucideri în massă? Am vorbit, în dimineaţa acestei zile, la telefon, cu unul dintre liderii celor 220 de grevişti ai foamei de la Lupeni, pe nume Mihăiţă Bordea. Acesta mi-a confirmat scenele tragice care se petrec, mai ales că acolo se zbat, la hotarul dintre viaţă şi moarte, oameni cu mulţi copii: de pildă, Vasile Bîrsan are 8 copii, iar Dumitru Stoica şi Carol Andrei Covaci au cîte 9 copii. O situaţie fără precedent în Istoria României şi a întregii lumi civilizate este aceea a Rodicăi Farcaş, care face greva foamei tot la Lupeni, alături de fetiţa ei, care n-are decît ... 2 săptămîni, fiind născută la 31 ianuarie 2000; vorba aia, nici nu i s-a uscat bine buricul! Femeia mai are 2 copii mici acasă, la fel de năpăstuiţi. Şi, cum o nenorocire nu vine niciodată singură, vă informez că în noaptea de 15 spre 16 februarie autorităţile le-au tăiat curentul protestatarilor refugiaţi în incinta Palatului Cultural, astfel încît a îngheţat şi reşoul la care se încălzeau tînăra mamă şi fetiţa ei – o dramatică replică românească la „Fetiţa cu chibriturile“, a lui Hans Christian Andersen. Cum e posibil să se ajungă pînă aici? Cine are drept de viaţă şi de moarte asupra semenilor săi? Naivi şi cu inima curată, ca nişte copii mari, minerii l-au aşteptat pe ministrul de Stat Mircea Ciumara, care le-a promis că se va deplasa vineri în Valea Jiului. Dar acesta n-a ajuns acolo nici pînă în ziua de azi, dînd vina, după propria lui expresie, pe „adormita de Smaranda Dobrescu, care a încurcat nişte acte“. Românii nu pot uita că acelaşi Mircea Ciumara a rostit antologica frază: „Mai bine să moară acum 1.000 de oameni“. Probabil că el aşteaptă ca la cei 400 de grevişti ai foamei să se adauge încă 600, ca să i se împlinească profeţia şi visul.
Domnule prim-ministru, poate vă veţi întreba de ce mă amestec eu în problemele astea. Răspunsul e unul singur şi îl rostesc cu seninătatea şi îndreptăţirea morală pe care mi le dă o viaţă de muncă în slujba semenilor mei: eu sînt fiu de muncitor, am cunoscut, încă de la cele mai fragede vîrste, ce înseamnă foamea, şi nu pot asista pasiv la aceste scene de coşmar. Acolo, în Valea Jiului, se poate vedea Iadul în stare pură! I-aş invita pe scenariştii şi regizorii de film străini, care vor să redea scene de Apocalipsă, să nu depună nici un efort de imaginaţie şi să vină în România, nu numai în Valea Jiului, ci şi în alte zone, care s-au transformat în lagăre de exterminare. Am tot mai mult senzaţia că, din ordin extern, se încearcă nu numai lichidarea mineritului, ci şi lichidarea minerilor, după care va urma lichidarea altor categorii de români, în conformitate cu un plan prestabilit, de a reduce acest Popor la vreo 15.000.000 de locuitori. Pentru că ce se întîmplă în Valea Jiului, dar şi pe tot cuprinsul României, se încadrează perfect la capitolul „GENOCID“. Un Regim care nu-i apără pe cetăţeni, ci, dimpotrivă, face tot posibilul pentru dispariţia lor fizică, este mai rău decît nazismul. Nu-mi place deloc să folosesc vorbe mari, dar dacă aţi ridica puţin ochii din poruncile scrise de FMI şi Banca Mondială, aţi vedea şi efectele concrete ale acestora: îngerul morţii îşi fîlfîie aripile peste toată România... Moare un Popor, domnule prim-ministru! Se prăbuşeşte, de foame, de frig, de mizerie, de boli, de umilinţă, de criminalitate, de depresii psihice care îngroaşă rîndurile sinucigaşilor! Cum aş putea eu să tac? Cum aş putea să asist pasiv la dispariţia din Istorie a Poporului care i-a dat lumii pe martirul creştin Constantin Brâncoveanu, dar şi pe genialii Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Constantin Brâncuşi, George Enescu, Henri Coandă? Şi, în definitiv, ce aţi înţeles dvs. din funcţia de prim-ministru? Numai să vă plimbaţi, într-o călduroasă haină îmblănită, cu sania cu zurgălăi, prin codrii Moldovei, să negociaţi cu tot felul de terorişti străini (care au aerul că ne ajută, dar ne dau brînci în prăpastie) şi, desigur, să apăreţi zilnic la televizor? Eu vă invit să intraţi în planul real al vieţii, fiindcă România, în aceste momente cruciale, are nevoie de gladiatori puternici (care să nu ucidă Leul, ci să-l ţină în viaţă), nu de păpuşi finuţe, din Muzeul Figurilor de Ceară.
Domnule prim-ministru, în ciuda minciunilor debitate de tot felul de experţi, consilieri şi şefi de Agenţii care n-au alt obiectiv decît să jefuiască banul public, noi, cei de la PRM, sîntem convinşi că există soluţii realiste pentru rezolvarea dramei cumplite din Valea Jiului.
Iată cîteva:
1) Atribuirea, imediată, a unor ajutoare în bani şi alimente pentru cei peste 2.000 de oameni care, încă din decembrie 1999, nu mai primesc nici 1 leu, ca ajutor social sau de şomaj. Această măsură este absolut necesară pînă ce-i vom scoate pe aceşti oameni, cu bine, din iarnă. Noi sîntem convinşi că se poate găsi în Codul Muncii o formulă legală, prin care să se aloce aceste sume în avans, ca un fel de precontract, fiindcă nimeni nu vrea pomană.
2) Este imperios necesar să se acorde, din nou, Văii Jiului statutul de „zonă defavorizată“, care a fost anulat nu se ştie de către cine şi în ce scop.
3) Pînă la derularea mult trîmbiţatelor programe de investiţii, privind construirea de drumuri şi amenajările hidrografice, PRM propune ca, în virtutea Legii Lupu, Guvernul să atribuie cîte 50 de hectare de pădure celor 6 mari exploatări miniere din zonă: Lupeni, Vulcani, Petrila, Uricani, Valea de Brazi, Lonea, de pe urma cărora ar putea beneficia şi cele 3 mine mai mici: Aninoasa, Bărbăteni, Paroşeni. În total, e vorba de numai 300 de hectare, din cele 55.000 de hectare de pădure ale Masivului Retezat şi Masivului Parîng–Straja, care flanchează Valea Jiului şi unde, efectiv, putrezeşte lemnul şi cade pe casele oamenilor şi la gura minelor, fiind obligatorii operaţiunile de regenerare, pentru perpetuarea şi însănătoşirea ecosistemului. În urma consultărilor cu economiştii noştri, dar şi cu specialiştii din zona respectivă, sîntem în măsură să vă informăm că acordarea celor 300 de hectare de pădure ar rezolva TOATE problemele celor 160.000 de locuitori ai Văii Jiului, printr-un program complex, care să îmbine armonios exploatarea carboniferă cu exploatarea forestieră. Este de la sine înţeles că, prin măsuri economice adecvate şi cu o coordonare riguroasă, care să împiedice defrişările iraţionale, acolo ar înflori multe activităţi productive, s-ar deschide fabrici de mobilă, ateliere, drumuri forestiere, ba chiar ar prinde viaţă şi idealul senatorului Ulm Spineanu, de a-i trimite pe mineri la cules de plante şi fructe de pădure. Încercaţi să vedeţi cu ochii minţii ce forfotă clocotitoare s-ar declanşa acolo, cum ar renaşte o zonă care fusese condamnată la moarte, mai ales că minerii ştiu bine să lucreze cu lemnul, din moment ce ei, şi nu alţii, au căptuşit cu lemn, de sute de ani, mii de kilometri de galerii subterane. Toate acestea nu sînt utopii, ci lucruri realizabile, începînd chiar de mîine. Încercaţi să vă gîndiţi la studiile lui Dimitrie Gusti şi veţi vedea ce forme moderne ale devălmăşiei s-ar înfiripa în Valea Jiului, ca şi în alte zone defavorizate, unde există condiţii oarecum asemănătoare. Merg mai departe şi mă gîndesc la o formă superioară de corporatism, care să absoarbă sindicatele, de care tuturor guvernanţilor de pînă acum le-a fost atît de frică. Nu e normal să se atribuie 50 de hectare de pădure unui singur om, iar unei mine întregi, cu mii de oameni, să nu i se permită să valorifice bogăţiile ţării, beneficiind tot de 50 de hectare! Ar fi nedrept, ar fi strigător la cer să lăsăm munţii noştri pradă Mafiei Lemnului (dominată de UDMR şi PD, în special) şi braconierilor năvăliţi din străinătate ca într-o junglă africană, dornici de sălbăticie şi de senzaţii tari, împuşcînd animalele direct din elicopter!
Domnule prim-ministru, evident, situaţia comportă mai multe discuţii şi lucrurile nu sînt simple. Dar cineva trebuie să înceapă ceva concret pentru dezamorsarea acestei „bombe sociale“ care e Valea Jiului. Problema nu mai suportă amînare şi, din păcate, ea se poate rezolva, prin voinţă politică, numai la Bucureşti, nu la Petroşani. În eventualitatea, nedorită, că nu veţi avea curajul să luaţi taurul de coarne şi să puneţi capăt catastrofei din Valea Jiului, puteţi fi sigur că acolo se vor întîmpla lucruri extrem de grave. În ceea ce mă priveşte, eu nu-i manipulez pe mineri, am treburi mai bune de făcut. Dar voi respinge, cu vehemenţă, orice tentativă a unora de a mă împiedica să mă amestec, în vreme ce nici ei nu se amestecă, lăsînd totul la voia întîmplării. Iar întîmplarea, în România acestor ani, poartă numele ANARHIE. Cred că mai ţineţi minte la ce tratament batjocoritor a fost supusă Comisia Senatorială condusă de Viorel Cataramă, care încercase, de bună–credinţă, să soluţioneze unele probleme, încă din ianuarie 1999. Dacă era ascultată, nu s-ar mai fi ajuns la „baia de sînge“ de la Stoeneşti, iar un om ca Miron Cozma n-ar mai fi fost condamnat, în dispreţul tuturor legilor şi drepturilor sindicale din întreaga lume, la 18 ani de temniţă grea. Nu mai puţin de 160.000 de oameni nevoiaşi (dintre care peste 100.000 sînt copii) aşteaptă, cu sufletul la gură, un semn de la dvs. Acum e momentul să dovediţi tuturor, inclusiv venerabililor dvs. părinţi, că sînteţi un „bun român“! Fiţi, aşadar, Fîrtat cu Ortacii din acea Vale a Plîngerii! Încerc, de o săptămînă, să am o întrevedere cu dvs. Am vorbit, telefonic, în cursul nopţii de marţi spre miercuri, cu sfetnicul şi consilierul dvs., dl. Adrian Vasilescu. I-am expus punctul meu de vedere şi s-a dovedit a fi extrem de interesat. Nu vă faceţi iluzii: cei mai mulţi dintre miniştrii pe care i-aţi moştenit, în virtutea blestematului algoritm (cuvînt uzbek, dacă nu ştiaţi!) nu vă iubesc şi ar face tot posibilul să vă rupă gîtul şi dvs., aşa cum au procedat şi cu Victor Ciorbea, şi cu Radu Vasile. În măsura în care, totuşi, nu veţi avea luciditatea să înţelegeţi că nu numai dvs., ci şi întreaga societate românească se află pe un „butoi de pulbere“, eu sînt hotărît să mă deplasez în Valea Jiului şi să organizez o Mare Adunare Populară, în cursul căreia voi arde carnetul meu de senator. Aceasta pentru că refuz să mai fiu membru al unui Parlament care, prin tăcere şi laşitate, se face complice la uciderea unor prunci nevinovaţi. S-ar putea ca acel moment să marcheze începutul unei avalanşe populare, ceea ce, sincer vă spun, eu nu îmi propun. Dar mulţimile aduse la exasperare nu mai dau dovadă nici de raţiune, nici de spirit de conservare. Treziţi-vă, în ultimul ceas! Toată drojdia celor 3 ani ai Regimului Constantinescu o veţi bea dvs., ca pe o cupă cu otravă, fiindcă ceilalţi vor fugi ca potîrnichile, pe fereastră, au deja experienţă, unii încă din septembrie 1991. Aştept, în continuare, să purtăm dialogul despre care vorbeam. Altminteri, dacă nu luaţi pulsul ŢĂRII REALE, toate planurile actualei Puteri vor sări în aer, pentru că românii au tot dreptul să se revolte.
Destinul a făcut să vă scriu această epistolă chiar în ziua de 16 februarie, care e marcată cu chenar de doliu în calendarele proletariatului român, datorită înăbuşirii în sînge, tot de către un guvern ţărănist, a grevei de la Griviţa Roşie, din 1933. Cine ştie, poate că acesta este un semn. Şi noi vrem să intrăm în Europa, dar vii, nu ca peştii morţi de pe Tisa, cu burţile în sus. ţara lui Cianură Vodă îşi cere dreptul la aer, la apă, la lumină, la căldură, la hrană, la bucurie, într-un cuvînt, la VIAŢĂ!

CORNELIU VADIM TUDOR
16 februarie 2000
(„Politica“, nr. 412, din 19 februarie 2000)

http://www.ziarultricolorul.ro/pentru-improspatarea-memoriei/mafia-lemnului-e-dominat-de-udmr-i-pd.html