În fiecare lună, sîmbăta, mă duc în pelerinaj la mormintele celor dragi, risipiţi în 5 cimitire ale Bucureştilor, dar reuniţi într-un singur paradis ceresc. Fiicele mele îngrijesc aceste mici sanctuare şi le împodobesc cu flori. Din noiembrie 2010, la Bellu, se află şi locul de odihnă veşnică al bunului meu amic, Adrian Păunescu. Este greu să-ţi poţi imagina că un vulcan poate fi îngropat. El poate fi stins o vreme, adormit, inactiv - dar nu îngropat. Acesta e sentimentul care mă încearcă atunci cînd mă reculeg la mormintele marilor scriitori români din sanctuarul de la Bellu. Parcă sînt o galaxie de planete, gravitînd în jurul astrului solar: Eminescu. Toţi sînt nişte vulcani adormiţi: Caragiale, Coşbuc, Rebreanu, Sadoveanu, Zaharia Stancu, Marin Preda, Eugen Barbu, Nichita Stănescu, Nicolae Labiş, Adrian Păunescu... Ei vor renaşte, cu siguranţă. Pînă atunci, să ne mulţumim cu operele lor strălucitoare.
Astăzi, în aceste zile, caniculare, de iulie, îl omagiez pe acest om atît de generos şi copleşitor, care a fost Adrian Păunescu. Cît de săracă e societatea românească fără el! Ne lipseşte vocea lui tunătoare. Ne lipseşte autoritatea morală pe care i-o dădeau munca şi valoarea. Ne lipseşte aura lui de patriarh. Dacă pînă acum aveam de toate, ,,Şi mai bune, şi mai rele" - azi avem numai rele. Doamne, nu ne părăsi!
Explicaţie poză: Fotografie antologică, realizată în anul 1997, la Congresul al II-lea al PRM: Adrian Păunescu nu mai intrase în Parlament, iar Corneliu Vadim Tudor i-a adresat invitaţia de onoare la acea manifestare, cînd l-a prezentat şi amicului său din Franţa, celebrul Jean-Marie Le Pen.
CORNELIU VADIM TUDOR
14 iulie 2011
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu