AŞA A MURIT ŞI A ÎNVIAT IISUS...

Răstignirea lui Isus Christos a avut loc în ziua de 14 nissan (aprilie) a anului 33. Ea a început la ora 12, iar Mîntuitorul a agonizat pînă la ora 15, după care Şi-a dat duhul. Retopim  mărturiile din cele 4 Evanghelii, la timpul „prezentul istoric“. Lemnul greu al crucii este prins de umărul Lui. El Îşi începe drumul spre Golgota. Povara grinzii de lemn şi istovirea fizică Îl doboară. Încearcă să se ridice, dar nu reuşeşte. Atunci, Simon din Cirene Îi duce crucea.
Pe Golgota, grinda de lemn este lăsată jos, iar Christos este aşezat deasupra. Braţele Îi sînt întinse de-a lungul lemnului şi, cu cîte un cui gros, bătut adînc în lemn, I se străpunge mîna (sau încheietura mîinii), mai întîi cea dreaptă, pe urmă cea stîngă. Apoi, Christos este ridicat cu frînghii sau scări, partea transversală a crucii este legată sau bătută în cuie de cea verticală şi, pe aceasta din  urmă, I se fixează un mic suport pentru corp. Apoi Îi sînt întinse picioarele, I se aşează vîrfurile pe o policioară de lemn şi cu o bucată de fier I se străpung amîndouă. Isus oferă acum o privelişte sfîşietoare, şiroind de sînge, acoperit de răni şi expus privirilor mulţimii. El trăieşte ceasuri de durere a întregului Său trup, braţele Îi sînt vlăguite; simte un noian de crampe în muşchi şi pielea de pe spate rupîndu-I-se. Apoi suportă un  alt chin - o durere cumplită în adîncul pieptului, pe măsură ce sîngele începe să comprime inima. Christos este torturat de o sete vie şi este conştient de răutatea celor care trec pe lîngă cruce. I s-a dat, în vîrful unei trestii, un burete înmuiat în oţet şi apă - dar nu în batjocură, ci aceasta era o băutură a soldaţilor romani pentru ţinuturile deşertice, numită „posca“. S-a făcut întuneric peste toată ţara, timp de 3 ore. Şi în ceasul al nouălea (ora 15) Isus a strigat cu glas tare: „Eloi, Eloi, lama sabactani?“ („Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“). Unii dintre cei care şedeau acolo, cînd L-au auzit, ziceau: „Lăsaţi să vedem dacă va veni Ilie să-L pogoare de pe cruce!“ Dar Isus a scos un strigăt tare şi Şi-a dat duhul. Perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două de sus pînă jos. Pămîntul s-a cutremurat. Sutaşul, care sta în faţa lui Isus, cînd a văzut că Şi-a dat astfel duhul, a zis: „Cu adevărat, omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!“. Acolo erau şi nişte femei, care priveau de departe. Printre ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel mic şi a lui Iose, şi Salome. După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome au cumpărat miresme, ca să se ducă să ungă trupul lui Isus. În ziua dintîi a săptămînii, s-au dus la mormînt dis-de-dimineaţă, pe cînd răsărea soarele. Femeile ziceau una către alta: „Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormîntului?“ Şi cînd şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese dată la o parte. Au intrat în mormînt, au văzut pe un tinerel şezînd la dreapta, îmbrăcat într-un veşmînt alb şi s-au înspăimîntat. Îngerul le-a zis: „Nu vă înspăimîntaţi! Căutaţi pe Isus din  Nazareth, care a fost răstignit: a înviat, nu este aici, iată locul unde Îl puseseră“. Ele au ieşit afară din mormînt şi au luat-o la fugă, pentru că erau cuprinse de cutremur şi de spaimă. Şi n-au spus nimănui nimic, căci se temeau. Isus, după ce a înviat, în dimineaţa zilei dintîi a săptămînii, S-a arătat mai întîi Mariei Magdalena, din care scosese 7 draci. Altă variantă (Evanghelia după Ioan) spune că Maria Magdalena şedea afară, lîngă mormînt, şi plîngea. Pe cînd plîngea, s-a aplecat să se uite în mormînt. Şi a văzut doi îngeri în alb, şezînd în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap şi altul la picioare. (...) În aceeaşi zi, cea dintîi a săptămînii, pe cînd uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă! Luaţi duh Sfînt!“.

CORNELIU VADIM TUDOR
(„România Mare“, 28 aprilie 2000)

http://www.ziarultricolorul.ro/special/aa-a-murit-i-a-nviat-iisus.html