Şarpele cu Ochelari a fost scăpat, total, de sub control

Stimate domnule preşedinte Ion Iliescu,

Cu părere de rău, mă văd nevoit să vă anunţ cu NU voi participa la întîlnirea pe care aţi iniţiat-o la Palatul Cotroceni. Sentimental, vă voi sprijini în demersurile dvs. pentru reconcilierea româno-maghiară, dar trebuie să vă spun că trăiesc o mare mîhnire: l-aţi scăpat, total, de sub control pe Virgil Măgureanu! Cred că vă amintiţi ce am vorbit miercuri la telefon, să repare gafa colosală pe care a comis-o, cu bună-ştiinţă, protejîndu-i sistematic pe Coposu, Paler, Emil Constantinescu, Băcanu, Paleologu, dar atacîndu-mă pe mine, cu perfidia unui Şarpe cu Ochelari. Ceea ce a făcut el acum nu este numai o încălcare gravă a Legii privind organizarea şi funcţionarea SRI-ului, este o manifestare a unor represalii ale „poliţiei politice“. Atît eu, cît şi dvs., am vorbit cu el. Ce-a înţeles el de-aici? Să fabrice un fel de comunicat stupid, prin care să se disculpe el, cum că n-a încălcat legea – dar să mă lase pe mine acoperit, în continuare, de lături. Omul mă urăşte de moarte, d-le preşedinte, din cîteva motive întemeiate, dintre care vă amintesc numai cîteva:

1) Am refuzat, în vara lui 1992, să particip la o conspiraţie a lui împotriva dvs., cînd m-a invitat la o Casă de Oaspeţi a SRI, la Băneasa, m-a luat deoparte, am făcut cîţiva paşi pe iarbă şi mi-a spus: „Vadime dragă, trebuie să-l ajutăm pe Iliescu să nu mai fie preşedintele României. Îţi propun să-l sprijini pe omul nostru, Viorel Sălăgean!“. Pe mine m-a pufnit rîsul şi i-am spus că Sălăgean a fost secretar P.C.R. la Presă şi Edituri, fiind cununat de Florea Ceauşescu, cine l-ar vota pe el în ţara asta? Ţin minte că la acea masă mai era şi amicul meu, Adrian Păunescu, şi presupun că şi acestuia i-a făcut (tot în discuţie separată) aceeaşi propunere;
2) Am refuzat să-i cedez lui postul de prefect al judeţului Constanţa, unde voia să-şi ungă un ofiţer SRI din zonă şi să-l înscrie în PRM, tentativă care mi s-a părut jenantă;
3) I-am reproşat muşamalizarea unor afaceri scandaloase ale generalului Gh. Florică, pe care el îl avea imprimat pe bandă, ştia că lua mită de sute de mii de dolari de la arabi, dar nu l-a deranjat cu absolut nimic, l-a lăsat să-şi facă mendrele, pînă ce am publicat eu un set de materiale şi a izbucnit scandalul.

Domnule preşedinte, ar fi multe de spus. Partidul pe care îl conduc este revoltat de perfidia diabolică a acestui agent păgubos, care e băgat în nişte afaceri revoltătoare – le voi publica, indiferent ce mîrşăvii va mai pune pe socoteala mea. Toţi oamenii din jurul meu vor solicita, la Plenara Extraordinară a Consiliului Naţional al PRM, de sîmbătă, 16 septembrie, demiterea şi anchetarea lui. Dacă nu o veţi face dvs., specimenul vă va crea foarte mari probleme, sîngele apă nu se face, el tot Imre Asztalos va rămîne, cu numele ăsta a trecut prin Facultatea de Filosofie. Eu, unul, nu-l mai suport. Atmosfera din SRI e foarte încărcată, el îşi permite să schimbe generalii şi coloneii ca pe şosete, ori aşa ceva e inadmisibil. Găsiţi-i, undeva, un post de ambasador, sau o catedră, scăpaţi de el la timp, fiindcă nu joacă cinstit, pe el îl trage aţa la Coposu, la Blandiana, la Ileana Lucaciu. Aş vrea să mă înţelegeţi exact, eu nu confund planurile, dar nu înţeleg să fiu expus vînătorii malefice pe care a declanşat-o Măgureanu împotriva mea. La ce v-ar servi dvs. sprijinul unui senator şi al unui partid pe care tartorul dosarelor noastre se tot străduieşte să-i prezinte drept „rămăşiţe“ ale Securităţii? Noi nu vrem să vă compromitem, aşa că pînă nu se vor pune lucrurile la punct, pînă nu-l veţi da afară, sau pînă nu-l veţi soma să prezinte public o Declaraţie (ca în cazul lui Coposu), fără nici o ambiguitate, că eu n-am fost colaborator al Securităţii – ŞI N-AM FOST! – aşa cum au declarat foştii lui şefi, generalii Ion Coman, Iulian Vlad şi Aron Bordea, noi, cei de la PRM, nu vom mai pune piciorul în Palatul Cotroceni. Dvs. n-aveţi nici o vină, dar noi altă armă de a ne apăra şi de a vă alerta nu avem. Împiedicaţi declanşarea unui „război“ care poate fi foarte dur, cu consecinţe politice incalculabile, în urma căruia toată lumea va pierde. Onoarea mea şi a partidului pe care îl conduc este mai presus decît calculele meschine ale acestui tîrgoveţ maghiar, cu nume schimbat, care, în goana lui după cîştigarea unui capital printre „intelectualii elitişti“, a depăşit linia roşie şi a intrat într-o zonă periculoasă. De altfel, ştiu de la nişte intimi ai lui că se visează preşedintele României.

CORNELIU VADIM TUDOR
Text scris în noaptea de 13 spre 14 septembrie, orele 2.
(„România Mare“, nr. 272, din 22 septembrie 1995)