Parlamentul Ruşinii Naţionale

A devenit limpede pentru toată lumea că votul uninominal a fost un eşec uriaş, că românii au fost păcăliţi de sloganul „Să votăm pe cine vrem, nu o listă de partid”. De parcă nominalizările candidaturilor din colegiile uninominale nu ar fi fost făcute tot de partide şi tot sub forma unei liste. Dacă înainte alegătorii puteau să consulte propunerile partidelor, care erau grupate într-un singur loc sub forma mult-blamatei liste, prin metoda „uninominalului” s-a ajuns la situaţia în care electoratul devine din ce în ce mai uşor de manipulat, neavînd nici cel mai mic control asupra rezultatului votului. Aşa se explică actuala componenţă a Parlamentului, format din personaje fie incompetente, fie ilare, fie fără ştiinţă de carte, fie groteşti, fie imorale, fie inculpate penal sau şantajabile cu Dosare reale sau prefabricate. Pentru că preşedintele Traian Băsescu atacă în mod frecvent instituţia Parlamentului ne-am abţinut să-i ţinem isonul de fiecare dată, din respect pentru această instituţie fundamentală, ca for legislativ, democratic - şi nu pentru persoanele care îl populează. Dar şi răbdarea noastră are o limită şi trebuie să le reamintim românilor cum s-au pricopsit ei cu Parlamentul Ruşinii Naţionale, în care hoţia, corupţia, nesimţirea şi traseismul politic sînt la ele acasă, cu foarte mici excepţii. Şi unde funcţionează două principii: „Corupţii noştri sînt mai buni decît corupţii voştri” (cum procedează PDL), iar „Trădătorii voştri sînt mai buni decît trădătorii noştri” (cum ar zice USL). La presiunile populiste ale preşedintelui Băsescu, Guvernul Tăriceanu, sprijinit din umbră de PSD, a ticluit şi pus în practică încîlcita Lege a Votului Uninominal, menită să scoată PRM din Parlament. Un alt rezultat al acestei legi este chiar actualul Guvern, produs al acestui Parlament, al politicilor de promovare a „valorilor” din PDL şi, mai ales, al falsei Opoziţii parlamentare, din ale cărei defectări s-au născut copilul microcefal UNPR şi tot felul de aşa-zişi independenţi. Mass-media încearcă să acrediteze ideea că presa trebuie să critice, mai cu seamă, Puterea şi să se poarte cu mănuşi cu Opoziţia, mititica de ea, cum a rămas fără „cărniţă“ atîta amar de vreme. Poate că da, dar în sistemele democratice autentice şi în ţările cu experienţă şi tradiţie într-ale pluripartidismului. Ce te faci, însă, în situaţia României de azi, unde, pentru starea dezastruoasă a naţiunii, se găsesc vinovate, deopotrivă, toate forţele politice care au guvernat de 21 de ani încoace şi care, fără să ţină cont de nici o ideologie, de idealurile şi aspiraţiile celor pe care pretind că îi reprezintă, s-au coagulat într-o Mafie Transpartinică imposibil de înlăturat, deghizată, periodic, în funcţie de interesele clientelare cînd în Putere, cînd în Opoziţie, în dauna Interesului Naţional. Această plagă ce ameninţă existenţa noastră ca neam are drept cauză principală sistemul electoral, care permite recurgerea la abuzuri şi falsuri inimaginabile pentru omul de rînd. N-am fi readus în actualitate subiectul, dacă zilele acestea nu s-ar discuta despre o nouă majoritate parlamentară, fie prin desprinderea UDMR (în ce hal am ajuns!) din actuala coaliţie de guvernămînt, fie prin dezertarea unor parlamentari PDL, nemulţumiţi de privilegiile refuzate şi care nu pot fi şantajaţi cu Dosare Penale sau cu ameninţarea că vor fi deconectaţi, ei sau familiile lor, de la conducta banului public. Căci, iată, unii iubesc şi trădarea, dar şi pe trădători, iar dacă sar din barca Puterii par chiar simpatici. Vasile Blaga devenise, în mod ridicol, conform unor analişti politici, şansa PDL de a se reforma (?!), din motive pe care încă ne străduim să le înţelegem. În aceste condiţii, ne îndoim de bunele intenţii ale actualei Opoziţii, care îşi doreşte majoritatea pentru a controla Bugetul de Stat în interes propriu. Buna-credinţă a unei majorităţi parlamentare, oricare ar fi aceasta, poate fi testată printr-un singur mod: modificarea actualei Legi electorale, în sensul instaurării unei autentice democraţii în România. Pe scurt, fără multe justificări care ar lungi expunerea, dar beneficiind şi de nuanţări acolo unde este necesar, o lege corectă ar trebui să conţină: votul obligatoriu pentru toţi cetăţenii români, revenirea la votul pe lista de partid, eliminarea pragului electoral în vederea reprezentării proporţionale a tuturor românilor în forul legislativ, interzicerea traseismului politic - care să aibă drept consecinţă pierderea funcţiei obţinute sub sigla respectivului partid, desfiinţarea secţiilor şi a listelor suplimentare de vot, exercitarea votului numai în localitatea de reşedinţă, dar şi un control mai eficient al modului în care votează românii din străinătate. Cît despre „prietenii” din politică sau presă, care se erijează în sfătuitori ai noştri, le amintim că PRM va fi alături doar de aceia care vor reinstaura în România democraţia şi statul de drept, care, fără contribuţia şi experienţa forţelor naţionale, justiţiare şi incoruptibile, vor continua se alunece pe un făgaş periculos.
RUXANDRA LUNGU,

Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare

http://www.ziarultricolorul.ro/editorial/parlamentul-ruinii-naionale.html