Scrisoare Deschisă adresată domnului Jerzy Buzek,
Preşedintele Parlamentului European
Domnule Preşedinte,
vă scriu într-o triplă calitate: aceea de membru al Parlamentului European, de preşedinte al unui puternic partid aflat în Opoziţie şi de membru al Academiei Mondiale „Albert Schweitzer" (în urmă cu 10 ani, prietenul comun Kazimierz Imielinski mi-a decernat Marea Medalie de Aur, într-o ceremonie desfăşurată la Palatul Regal din Varşovia). Ştiu că dvs. aţi luptat pentru democratizarea ţării dvs. şi aţi avut de suferit. Acum, Dumnezeu vă răsplăteşte integritatea morală şi patriotismul. Oameni ca noi nu numai că împărtăşesc aceleaşi valori - dar le şi creează. În ceea ce mă priveşte, eu lupt pentru triumful ideilor creştine, iar lupta mea idealistă deranjează foarte tare Mafia. Pentru că în România se află la Putere - de 21 de ani, fără întrerupere - o Mafie rapace, care, periodic, îşi schimbă doar sigla şi platforma electorală. Există şi o Mafie Imobiliară, care, în numele dreptului la proprietate, a evacuat sute de mii de persoane, mii de muzee, unităţi medicale, alte instituţii de utilitate publică. Unele victime au murit de infarct, sau de congestie cerebrală, ori s-au sinucis. Această Mafie a evacuat şi Partidul România Mare - pe care l-am fondat şi îl conduc de exact 20 de ani - din sediul pe care îl deţinea în mod legal. Acel sediu ne fusese atribuit, conform Legii, în anul 2006, de Guvernul Liberal condus de premierul Călin Popescu-Tăriceanu. Din păcate, a fost „inventat" un pretins moştenitor: Nicolae Caranfil, ministrul Aviaţiei, în timpul celui de-al II-lea război mondial, fugit din România şi declarat criminal de război. Acesta a murit în străinătate. A rămas fiul lui, Andrew George Caranfil, care a trăit în SUA. În anul 2003, acest Caranfil-junior a venit în România şi a vîndut unui mafiot (fost şofer, ginerele prefectului social-democrat al judeţului Constanţa) drepturile litigioase pentru 6 imobile, contra sumei de 1,3 milioane de dolari. Nici unul dintre aceste imobile NU a aparţinut, în realitate, familiei Caranfil! Pretinsul moştenitor a fost „găsit", la capătul lumii, de Mafia Imobiliară, care a fabricat acte false. Aşa s-a întîmplat cu imobilul din Str. Emile Zola nr. 2, unde se afla sediul central al PRM. Eu şi avocaţii PRM am găsit dovezi imbatabile, la Direcţia Generală a Arhivelor Statului din Bucureşti, că familia Caranfil nu a locuit, niciodată, pe Str. Emile Zola nr. 2, ci la cca. 200 de metri distanţă, pe Aleea Modrogan nr. 17. Pe Str. Emile Zola nr. 2 a locuit familia Hans şi Maria Wolf, de la care Statul a preluat casa, în anul 1959 - familie care nu mai trăieşte azi şi nu are urmaşi. Dar nu mai trăieşte nici numitul Andrew George Caranfil: el a murit, la 81 de ani, în SUA. Acum, ce-ar trebui să facă România: să-i împroprietărească şi pe morţii din lumea largă? Eu respect dreptul la proprietate, dar în acest caz e vorba de o avalanşă de mistificări grosolane, care aduc prejudicii pluripartidismului. Lucrurile erau clare. Am arătat dovezile noastre ministrului Justiţiei, Cătălin Predoiu, şi altor oficiali. Toţi ne-au dat dreptate: era vorba de două adrese şi de două familii diferite! Dar comanda politică venea, direct, de la Traian Băsescu: Partidul România Mare trebuia evacuat şi nu avea voie să primească nici un alt sediu! În ziua de 4 ianuarie 2011, a avut loc o operaţiune de tip Gestapo, sau Katin: un batalion de 140 de poliţişti, la care s-au adăugat mai multe zeci de agenţi ai Serviciilor Secrete, împreună cu o pretinsă executoare judecătorească (care n-a prezentat nici o legitimaţie!), au ţinut sub teroare, timp de 18 ore, sediul central al PRM, au bruscat presa şi au evacuat-o în stradă (pe un ger de - 5 grade Celsius), recurgînd şi la acte de o violenţă inimaginabilă. Astfel, doi membri ai conducerii PRM au avut grave probleme de sănătate, fiind duşi, de urgenţă, cu ambulanţa Salvării, la spital, unde a stat internat, fiecare, mai mult de o săptămînă. E vorba de fratele meu mai mare, general ing. Marcu Tudor, în vîrstă de aproape 72 de ani, deputat în 3 legislaturi (a avut tulburări cardiace) şi de unul dintre protagoniştii Revoluţiei Române din decembrie 1989, Constantin Bebe Ivanovici (i-a fost perforată o operaţie la coloana vertebrală). La orele 23, Poliţia a pătruns în biroul meu şi le-a bruscat pe mai multe membre ale PRM, una dintre ele avînd mîna răsucită la spate şi fiind luată, pe sus, cu scaun cu tot (există imagini filmate cu telefonul mobil). În busculada creată, şi eu am fost agresat: efectiv, mi-a fost fracturat braţul stîng, care mi-a fost imobilizat în ghips, timp de 3 săptămîni! Cu o viteză suspectă, a doua zi, la ordinul direct al acestui marinar analfabet şi răzbunător, Traian Băsescu, procurorul general s-a autosesizat şi a cerut trimiterea mea în judecată! Comandă politică pe faţă, care i-a dezgustat pe români! Eu nu făcusem altceva decît să apăr Legea împotriva Mafiei! Acela nu era un imobil al meu, ci al Patrimoniului de Stat! Eu mă aflam în Biroul Europarlamentar al meu, pentru care nu exista nici un ordin de evacuare. Procuratura, aservită politic, mi-a respins toţi martorii, toate probele! Unde am mai văzut noi asemenea aberaţii? În „Procesul" lui Kafka! Astăzi, eu n-am nici un birou unde să-mi desfăşor activitatea în folosul cetăţenilor care m-au trimis în Parlamentul European. Am două birouri în Europa (la Strasbourg şi Bruxelles) dar nici unul în ţara mea! După 3 luni de tentative jenante, de a-mi găsi vreo vină, marionetele lui Băsescu m-au trimis în judecată (?!). Motivul principal? Se minte că am împiedicat aplicarea unei Hotărîri Judecătoreşti. În realitate, n-a existat nici o Hotărîre Judecătorească, ci doar o Ordonanţă Preşedenţială, care nici măcar n-a fost dată în urma unui proces. Un alt motiv este acela că eu aş fi tulburat liniştea publică, ceea ce ţine de Teatrul Absurd (sper că ţineţi minte piesa „Tango", de Slawomir Mrozek). Asta e culmea ridicolului: un desant terorist este paraşutat în Biroul meu de europarlamentar, şi tot eu sînt acuzat de „tulburarea liniştii şi ordinii publice" (?!).
Dar, cel mai scandalos lucru este că se ignoră, total, statutul meu de membru al Parlamentului European, votat de cca. 500.000 de cetăţeni. Acesta e motivul pentru care vă scriu: apărarea imunităţii mele, în conformitate cu prevederile Art. 10 din Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Comunităţii Europene. Felul în care eu am fost silit să mă apăr, în Biroul Europarlamentar, împotriva unei acţiuni de factură teroristă (poliţiştii şi agenţii veniţi erau înarmaţi!) a fost o reacţie firească, în faţa samavolniciei şi a fărădelegii. Hai să admit, prin absurd, că exista un titlu executoriu pentru sediul PRM - dar pentru Biroul Europarlamentar şi pentru Fundaţia şi cele două publicaţii ale mele, „România Mare" şi „Tricolorul", nu exista nici un asemenea act! În aceste condiţii, consider că autorităţile de la Bucureşti aveau, în conformitate cu prevederile Art. 9 din Protocolul invocat şi Art. 6 şi 7 din Regulamentul de procedură, obligaţia să solicite ridicarea imunităţii mele, ceea ce nu s-a întîmplat. A încercat Traian Băsescu, ce-i drept, în urmă cu cca. 2 luni, cînd l-a invitat la Bucureşti pe dl. Joseph Daul (liderul Grupului PPE), dar acesta i-a retezat pornirile dictatoriale, spunîndu-i că regulile sînt foarte stricte şi n-are nici o şansă.
În încheiere, vă rog să comunicaţi autorităţilor de la Bucureşti că eu mă bucur de imunitate parlamentară şi să înceteze această mascaradă judiciară. Pretutindeni în ţările democrate şi civilizate, Opoziţia e protejată şi ocrotită de regimul politic aflat la Putere - numai în România se petrec abuzuri incalificabile, demne de Cambodgia lui Pol Pot, un partid de Opoziţie fiind evacuat, prin violenţă, iar şeful lui - europarlamentar - fiind ameninţat cu închisoarea.
Şi încă ceva, despre acest Traian Băsescu, care pretinde acum că e „popular" şi „creştin-democrat", după ce fusese ofiţer de Securitate, la sfîrşitul anilor '80, la Anvers: de fapt, el e un terorist primitiv, care nu poate păcăli, la nesfîrşit, comunitatea internaţională. Iată că americanii se trezesc: un Tribunal Federal din New York îl citează (azi ca martor, dar mîine ca inculpat!) în procesul faimosului traficant de arme Viktor Bout. În poziţia şi funcţia dvs. aveţi posibilitatea să verificaţi, procesul urmînd să înceapă la 12 septembrie 2011. Vă rog să nu permiteţi unui vînzător de „unelte ale morţii" (care are depuse în băncile din lumea largă mai multe miliarde de euro) să confunde cea mai înaltă instituţie a Uniunii Europene - Parlamentul - cu o cîrciumă, sau un bordel.
Al dvs.
Dr. CORNELIU VADIM TUDOR,
Membru al Parlamentului European,
Preşedintele Partidului România Mare
Strasbourg, 7 aprilie 2011
http://www.ziarultricolorul.ro/editorial/romnia-e-condus-de-un-terorist-primitiv-care-nu-poate-pcli-la-infinit-comunitatea-internaional.html
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu